CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Ion Lazăr da Coza despre Un început de lume
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ion Lazăr da Coza despre Un început de lume  
 
Romanul de ficțiune istorică La umbra Vezuviului, Ion Lazăr da Coza, editura Salonul literar, 2016, își începe acțiunea la începutul erei noastre, într-un spațiu matriceal creștinismului, în primul secol după Hristos: Imperiul roman aflat încă în dezvoltare. Mai restrâns pe hartă, în orașele Pompei și Herculaneum, în apropierea furibundului și ucigașului vulcan Vezuviu. Se știe că una din marile lui erupții, din anul 79, a îngropat cele două orașe pentru secole întregi, omorând mii de oameni, iar descoperirile arheologice recente au redat turismului obiective care atestă o viață prosperă dar, în același timp, decadentă din istoria antică romană.  
 
Acțiunea romanului bine glisată pe epoca și specificul civilizației romane, aflată atunci în plin avânt, este condusă prin tenebrele, misterele, secretele unei familii patriciene de militar, Caecilius Antonius Rinicianus și a cărui soție, Flavia Antonia dă naștere unui copil schilod, malformat grav. În acele timpuri, o astfel de întâmplare era pedepsită cu repudierea sau chiar cu moartea, fiind considerată o mare ofensă pentru nobilimea romană. Era un semn zeiesc pentru disprețul față de mama respectivă iar pruncul său trebuia expus în piață și lapidat. De aceea, credincioasa sclavă Saphira înlocuiește „hidoasa făptură“ cu propriul copil sănătos, frumos. Saphira făcea parte din comunitatea creștinilor, în acele vremuri puținii creștini erau căutați și uciși fără judecată, fiind într-o ilegalitate vulnerabilă, știindu-se că abia în anul 384 e. n. s-a trecut la creștinism în Imperiul Roman.  
 
Tocmai de aceea, Saphira ascunde pruncul de oameni. Ea este alungată de la curtea familiei, dar nu fără o mică recompensă pe care fosta sclavă o chivernisește cu abilități de negustor priceput. Își cumpără o locuință ascunsă vederii, în același oraș, Pompei și o familie de sclavi care să o ajute la munca pe noile proprietăți dăruite de Flavia Antonia, în schimbul păstrării marelui secret. De aici încolo, romanul, prin întâmplările narate trece la o fațetă religioasă, autorul parcă vrând să filmeze istoric modul în care creștinismul a acaparat mințile și sufletele oamenilor. Era vremea marilor apostolate, Petru și Pavel se făcuseră pescari de oameni și Ion Lazăr da Coza accentuează rezistența la creștinism, negarea lui, pe încăpăținarea oamenilor de a-și menține credința în sutele de zei și obiceiul de a le aduce ofrande, inclusiv umane.  
 
Autorul creează diferite personaje, insultătoare creștinismului în opoziție relativă cu personaje creștine, căci le decelează tarele negative. Și cum ar fi fost facilă acceptarea unei noi religii în vremea cruzimii fără noimă, a supunerii oarbe a sclavilor până la moarte față de stăpînii lor?  
 
Sunt descrise documentat istoric luptele cu gladiatori, până la moartea unuia dintre combatanți, luptele cu animale feroce în arene, jocuri sadice întru serbări și festinuri opulente. Moartea năpraznică era prilej de entuziasm și delir al asistenței care numea victimele „barbari“, fiind „ahtiată după spectacole sângeroase“.  
 
Pasămite, creștinismul reprezenta opusul acestor manifestări și tradiții înrădăcinate romanilor de secole. Între creștini altfel se puneau problemele existențiale:  
 
- „Domnul nostru cunoaște că e deja în inima ta, rosti solemn Saphira, făcând semnul crucii deasupra creștetului plecat. Nu cumva te cheamă Silvianus?  
 
- Mă declar, pe vecie, sclavul tău, chiar dacă aparțin casei Rinicianus.  
 
- Mie să-mi fii frate și amândoi să slujim cu credință și râvnă Tatălui și Fiului!“  
 
Dialogul este între predicatorul Saphira și un nou adept creștin.  
 
Pe parcursul temporal relatat, - cam două-trei decenii- au loc mari schimbări pe cei doi vectori civilizatori Europei: Imperiul roman și răspândirea creștinismului. Imperiul roman își începe căderea, anticipată în roman prin căderea Casei Rinicianus, fosta sclavă Saphira înavuțindu-se, reprezentând, de fapt Biserica Creștină. Scopul Saphirei însă era unul personal, pentru ridicarea în rang a propriului fiu, cel nelegitim al familiei Rinicianus, păstrat ca mare taină. În acest timp fiul biologic, cel mutilat din naștere, a crescut în compania homosexuală a sclavului cumpărat, ocrotit de Saphira. Mai mult, creștinismul din zonă a făcut mulți adepți iar Saphira din predicator ajunge episcop stârnind astfel dușmănia altor episcopi bărbați din oraș.  
 
Saphira este personajul reprezentativ al romanului de ficțiune istorică La umbra Vezuviului. Tratat amplu, personajul cuprinde trăsăturile liderului antic pentru apostolatul creștin, dar, în același timp este și reversul uman al parvenirii și interesului fanatic în religia creștină. Două talere, bine și rău, două chipuri opuse și această relevanță oximoronică este una din specialitățile narative ale domnului da Coza. Este romanul La umbra Vezuviului o scriere apocrifă? Este acest roman o alternativă a unui ateu la istoria creștinismului, în maniera Dan Brown? Răspunsul este negativ. Îl confirmă autorul pe coperta volumului pe care declară: „nu este un roman ofensator la adresa creștinismului“, dar poate fi încadrat la ficțiune istorică, gen foarte apreciat azi. O altă caracteristică meritorie ar fi documentarea amplă istorică, geografică, socială a ținutului respectiv și civilizației antice romane. După spusele autorului această documentare a durat cinci ani.  
 
Incitant, inedit în proza românească, apreciez romanul ca fiind curajos într-o țară în pondere creștină. Până unde merge imaginația scriitorului și cât este convingere personală, s-ar putea decela din dialogurile expuse, din parcursul vieții Saphirei, din modalitățile de răspândire a Noului Testament, din atitudinea personajelor în genere negative, dar chiar și a etapei alese, una a decandeței.  
 
Finalul romanului mi-a rămas cumva suspendat și poate că explozia Vezuviului a fost actul purificator ancestral, repetând povestea biblică a Sodomei și Gomorei, fiind un alt încept pentru creștini, mai curat, mai pentru iubire între oameni.  
 
Romanul captivează lectorul, uimește, pune întrebări și oferă prezumții, dincolo de proza cursivă în bunul stil al autorului.  
 
Față de noile curente de demolare a credinței noastre străbune, La umbra Vezuviului se poate constitui într-o alternativă, într-o ipoteză de interpretare și asumare istorică.  
 
Cristina Ștefan  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ion Lazăr da Coza despre Un început de lume / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3230, Anul IX, 04 noiembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!