CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  




Autor: Cristina Horotan         Ediţia nr. 3681 din 28 ianuarie 2021        Toate Articolele Autorului

Cristina HOROTAN - IERTAREA IERTĂRILOR (POEME)

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VINDECARE  
 
Acum un an, cunoșteam ura  
Dispreț, boală și josnicie  
Și mi-am abandonat armura  
Nesocotind ce va să vie.  
 
Și au venit nopți nedormite  
Și scâncete asurzitoare  
Și gânduri negre, convertite  
În zile pline de teroare.  
 
În minunată zi cu soare,  
Furtun-a fost în al meu suflet.  
Și fiecare sărbătoare,  
O zi de doliu-n negru umblet.  
 
Și toată eu, eram pe moarte  
Plină de răni și de angoasă,  
De ura ce crescuse-n mine  
Ucigând orb..fata frumoasă.  
 
Au trecut luni, săptămâni, zile  
Și ceasuri lungi, minute goale  
Secunde sfâșiate-n clipe...  
Ducându-mă constant la vale.  
 
Dar e ciudat... că degradarea  
Întregii celei ce-am fost eu  
Venea din ura ce-a sădit-o  
În mine, omul fariseu.  
 
Plângea oglinda mea frumoasă,  
Și-mi arăta ce devenisem.  
Căci în a urii avalanșă  
Nu eram eu...eu dispărusem.  
 
După mult timp, în apogeu,  
Am deslușit întreg misterul.  
Iar răul meu am fost chiar eu,  
La unison cu fariseul.  
 
Am revenit însă la mine...  
Lăsându-mi ura la o parte  
Și ce e rău transform în bine  
Ca să pot merge mai departe.  
 
Cât despre răni și despre oameni...  
Eu nu-i pot face să dispară  
Și nici nu vreau să-mi trăiesc anii  
Umbriți de ura cea amară.  
 
Și am lăsat-o să se ducă  
Și să trăiască în alți oameni.  
Ea, dispărând ca o nălucă  
Eu, fără ură pentru semeni.  
 
Și-atât de-nalțător e totul  
Când eu sunt propria-mi stăpână  
Pe ce gândesc, ce simt, pe situl  
Frumoasei vieți ce-o să-mi rămână.  
 
Refuz să mai cad pradă urii,  
Simțămintelor tenebroase,  
Care ucid fără regrete  
Tot, până-n măduva din oase.  
 
Refuz să-mi las viața pierdută  
În mojicii și răzbunare!  
Și să ajung să fiu o brută,  
Un suflet fad, fără culoare.  
 
Refuz să caut leac durerii  
În substitutul machiavellic,  
Ce seceră magia vieții  
Și mă transformă-ntr-un eretic.  
 
Refuz s-accept ce îmi dau alții!  
Să mă las dezumanizată!  
Nu vreau să le intru în grații.  
Am conștiința împăcată.  
 
Iar despre cei ce nu-mi dau pace,  
Cu fapte, vorbe sau injurii...  
În ei...nimic! doar ura zace  
Deși se cred stăpânii lumii.  
 
Le mulțumesc de-nvățătura  
Din ale lor lecții meschine.  
M-am vindecat. Și știu că ura  
E pentru ei, nu pentru mine.  
 
Prefer să-mi iau naivitatea  
În brațe, să nu-i mai dau drumul.  
Lăsându-le lor libertatea  
Să judece, unul și unul.  
 
Prefer să port în continuare  
Haina de om, chiar zdrențuită  
De fenomenele amare  
Care o fac neprețuită.  
 
Prefer să plâng dacă mă doare,  
Prefer să scriu o poezie,  
Prefer să mă bucur de soare.  
Prefer să iert, cu bucurie.  
 
Prefer s-accept omul cum este,  
Căci eu sunt nimeni ca să-l judec.  
Prefer părerile oneste.  
Mai bine nu ucid, ci vindec.  
 
Voi sta de-acum cât mai departe  
De cei ghidați numai de ură,  
De interese-ascunse-n spate  
Învăluite-n neagră zgură.  
 
Voi, fiți cum vreți și cum vi-i felul,  
Eu sunt cum vreau și sunt cum sunt.  
Voi, fiți puternici ca oțelul!  
Eu rămân focul din pământ.  
 
Continuați voi cu boala voastră,  
Eu continui.... cum hotărăsc;  
Rămâneți voi în bula voastră!  
Eu v-am iertat. Eu nu urăsc.  
 
 
TU  
 
Iubitule, ce paradox!  
Când erai mai căzut ca mine,  
Pierdut singur în echinox  
Și te durea... dar nu de tine.  
 
În smogul ce te-a sufocat  
Și ți-a-nghițit tot oxigenul,  
Te-ai ridicat, ai continuat  
Și ai sfidat sublim blestemul.  
 
Iar eu...cu vise risipite,  
Căzută uneori prea mult,  
Cu simțurile amorțite  
Într-un trist episod ocult...  
 
Am văzut mâna ta, întinsă  
Tu, cel de toți sacrificat,  
Și-ai refuzat să mă lași prinsă  
În deprimantul bal-mascat.  
 
Cu puterile-ți poate pale  
După infernul străbătut,  
Ți-ai așezat inima moale  
În fața mea, să-mi fie scut.  
 
Fără să-ți creionezi în minte  
Imaginea unor arcași  
Ce cu săgeți de-oțel fierbinte  
Trăgeau în noi ca niște lași.  
 
Cu inima tot la vedere,  
Fără armuri și sabie,  
Ai fost aceeași adiere  
Ce-a risipit fobiile.  
 
Câtă putere și iubire,  
Cât suflu magic poți să ai...  
Căci și atunci când n-ai nimic,  
Din tot ce ești, tuturor dai.  
 
 
TIMPURI NOI  
 
Profund timpurile-s schimbate  
Plutim prin vise-n alte ere  
În nopți, când orologiul bate  
Vestind emoții efemere.  
 
Bate vântul puternic, vara,  
Înțepând măduva din oase,  
Adesea ninge primăvara  
Ucigând florile din glastre.  
 
Iar iarna-i fără de zăpadă  
Înmugurind bobocii florii,  
Toamna abia de mai există  
Și vara-n iarnă-și trece pomii.  
 
Timpul nu mai are răbdare  
Cum marele scriitor spune,  
Și repetabila cărare  
N-are nici sens și n-are nume.  
 
Sufletele nu se mai leagă  
Unul de altul, ca-n istorii.  
Iar omul sentimente-și neagă  
Trăind scenarii iluzorii.  
 
Lumea-i prea dezumanizată  
Și vinde tot ce nu se vinde.  
Din bucla veacului, sistată  
Doar boala mută se extinde.  
 
Profund timpurile-s schimbate  
Și rătăcim, căutând sensul,  
In anevrismul lumii mate  
Care ne-mbolnăvește mersul.  
 
 
BUCURIA  
 
Căutând bucuria în oameni și în lume  
În lucruri, în materii și-n dimineți nocturne,  
Mi s-a părut că-i mică și prea puțină parcă  
Asemeni unei mări pe care-i doar o barcă.  
 
Credeam că bucuria-i o stare permanentă  
O vervă tumultuoasă, aidoma prezentă;  
Un mod de viață poate, un drept ereditar,  
Un simțământ edenic, un istoric altar.  
 
Naivele credințe s-au preschimbat în vid  
Înțelegând că totuși, aici totu-i livid.  
Că-i mai multă tristețe decât e bucurie,  
Și bucuria-n sine, e o himera vie.  
 
Până când, într-o seară, copiii mei voioși  
Ne-au auzit râzând, și-au venit zgomotoși,  
Râzând din toți rărunchii, de veselia noastră  
Umplând c-o simfonie de glasuri, noapte-albastră.  
 
Și-atâta bucurie plutea în viața noastră  
Și chicote zglobii ieșeau blând pe fereastră  
Ei, găsindu-și in noi frumoasa veselie  
Iar noi, în al lor zâmbet, imensa bucurie.  
 
Căutând bucuria unde nu trebuia,  
M-a găsit ea pe mine - în familia mea.  
În ce-am făcut cu muncă și multă dăruire,  
În șase ochi albaștri și-ale lor blonde fire.  
 
Căutând bucuria, uităm să o trăim,  
Gonind după iluzii, respirând anonim.  
Nu mai avem răbdare și timpul îl grăbim,  
Nu...nu spre bucurie, ci spre-al ei antonim.  
 
 
VIAȚA MEA, UN CRESCENDO  
 
În pas alert,  
Spre locul cert,  
Dau de deșert...  
Totu-i inert.  
 
Caut o oază  
În prima fază;  
Singura rază,  
Îmi stă de pază.  
 
Pierdută-n pustiul  
De aur, nisipul  
Îmi ascunde drumul  
'N a zilei crepuscul.  
 
Caut cu disperare  
Mult dorita cărare,  
Iar gândurile-amare  
Încearcă să m-omoare.  
 
În genunchi cad, cu speranța  
Că nu îmi voi pierde viața!  
Că-mi voi ridica iar fața,  
Să-i văd cerului, roșeața.  
 
Privesc tăcută-n depărtare,  
Spre-ntinsul pustiu ars de soare,  
Zăresc un chip venind călare,  
În cântec vesel de chitare.  
 
El mă smulge din ghearele morții,  
Sfidând cu glorie planul sorții.  
'mi liniștește valurile minții,  
Rămâne cu mine restul vieții.  
 
 
CEI DOI - NOI DOI  
(după fotografia lui Sile)  
 
Când ți se pare că lipsește viața  
Din tine, sau din tot ce te-nconjoară,  
Când totul ți se pare o povară,  
Poate ar trebui să recitești prefața.  
 
Când privești totul cu aceiași ochi  
Și nu cutezi să vezi partea frumoasă,  
Pare că, să trăiești nu îți mai pasă  
Și-ți scuipi în sân, să-ți fie de deochi.  
 
Când vezi natura-n iarnă dezgolită,  
Lăsată-n frig, în giulgiu îmbrăcată,  
Fiorul morții parcă ți se-arată  
Și mintea-ți de frică-i paralizată.  
 
Dar ce păcat! să nu vezi în oglindă,  
Miracolul acestei false morți!  
Căci viața îți inchide multe porți,  
Ca altele mai noi să se deschidă.  
 
Lipsiți poate de frunză și culoare,  
Înecați într-un infinit de alb,  
Într-un apoteotic final dalb,  
Cei doi copaci par fără de scăpare.  
 
Exilați parcă de-ai lor frați mai mici,  
Etichetați ca niște goi strigoi,  
Cei doi copaci suntem noi amândoi,  
Și sfârșitul... nu îl găsim aici.  
 
Căci negreșit, va veni primavara  
Și înverzi-vom fără doar și poate;  
Iar gerul ce ne-a înghețat în spate,  
Va sta-n genunchi, luându-ne povara.  
 
Iar noi vom sta-n miros de caprifoi  
La fel de-nalți, frumoși, mândri, semeți,  
Iar cei ce ne-ați socotit morți...vedeți?  
Copacii-aceia doi...vom fi tot noi!  
 
 
CONTRARII  
 
Într-un peisaj, culori multiple se combină.  
Se-amestecă atât de blând una cu alta,  
Scăldate cu dezmierd în lumina divină  
Sculptate parcă-n acest univers, cu dalta.  
 
Într-un peisaj, opuse consistențe se-mpreună,  
Trăind etern aici, în pace și-armonie,  
Destructurând cu măiestrie-acea cutumă,  
Că unde-i una, cealaltă să nu fie.  
 
Într-un peisaj, așa cum viața ne învață,  
Ce-ai văzut ieri, poate că nu mai vezi și mâine  
Fiindcă nimic în lume, nu are doar o față  
Așa cum din făină...nu faci mereu doar pâine.  
 
Într-un peisaj, descoperim mereu contrarii.  
La fel cum lumea noastră-i prea pestriță;  
Numai că în natură, nu-s folosite săbii  
Pentru-a îndepărta oricare "altfel" viță.  
 
Într-un peisaj, în armonie totul coexistă.  
Și orice fel de vreme peste toate ar veni,  
E-atât de diferit față de lumea noastră tristă,  
În care-l secerăm.... pe cel ce "altfel" poate fi.  
 
 
CLARIFICARE  
 
Băiete, ce mi-ai fost coleg și prieten odată  
Îți amintești ziua când ți-am întins o mână?  
Și când pe loc ți-am dat încrederea mea toată,  
Iar pentru interese, tu ai lăsat-o-n urmă?  
 
Când, cu sinceritate, eu ți-am deschis o ușă  
Și-am apărat orbește onoarea ta precară,  
Negând fără măsură minciuna jucăușă  
Ce-avea peste un timp să devină reală ?  
 
Când nu aveai nici nume, statut sau expertiză  
Și toată omenia ți-am dat-o gratuit,  
Și ca un profitor, la episodul "criză "  
Vândutu-m-ai flagrant, cum nici nu am gândit?  
 
Cum fals îți jucai cartea, la scena cea deschisă  
Și cum fals ți-ai jucat-o și-o vreme mai apoi,  
Și nici în ceasul 12, când sunt complet convinsă,  
Nu înțeleg băiete: ce ai avut cu noi?  
 
Când cei de lângă tine, cu sufletul pe masă  
Au refuzat integri oferte de trădare,  
Purtând pe-ale lor palme omenia frumoasă,  
Pe care tu, băiete-ai ucis-o cu grandoare.  
 
Vezi tu...că lingușirea și vânzarea de suflet  
Pe care-ai îmbrăcat-o atât de elegant  
Te va ajunge-n vreme, băiete, cu răsunet!  
Iar timpu-ți pregăti-va o lecție, galant.  
 
Îți voi dori doar bine, nu-ți voi afecta faima  
Căci conștiința-ți crudă va ști să te învețe  
Cum lipsa de virtute îți va amprenta karma  
Eliberată-n lume doar trădând, mișelește.  
 
Ai să-nțelegi pe urmă, în viața ce te-așteaptă  
Că tainele-nvățate de la sfinții părinți,  
Nu sunt cuvinte goale, ci-s dintr-o minte coaptă  
Ce-a încercat zadarnic... să-nveți să nu mai minți....  
 
***  
În epilog.. să afli... de-acum le știu pe toate...  
Cum ai păstrat secrete închise-n aspre cuști,  
Și să mă cauți numai când într-o vreme, poate  
Vei învăța ca mâna ce te hrănește, să n-o muști!  
 
 
PURIFICARE  
 
Cerne cerul pe pământuri  
O ambrozie divină,  
Disipată-n mii de gânduri  
Peste lumea cea haină.  
 
Cerne cerul antidotul  
Peste boala cea lumească  
Și purifică-ntru totul  
Ce-i rămas ca să trăiască.  
 
Cerne cerul o poveste  
Din copilării trecute,  
Scrise-n volume celeste  
În răstimp, rămase mute.  
 
Cerne ceru-mbelșugare  
Din splendida înălțime,  
Peste recolta din care,  
Trudită de plugărime.  
 
Cerne cerul vise lumii,  
Și speranțe salvatoare,  
Suplimente viețuirii  
Ce se usucă sub soare.  
 
Cerne cerul peste oameni  
Psalmii săi, melodioșii  
Ce se-așează pe-albe pagini  
Să-i cânte toți credincioșii.  
--------------------------  
Cristina HOROTAN  
Șelimbăr, Sibiu  
24 Ianuarie 2021  
Referinţă Bibliografică:
Cristina HOROTAN - IERTAREA IERTĂRILOR (POEME) / Cristina Horotan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3681, Anul XI, 28 ianuarie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Cristina Horotan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Horotan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!