CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  




Autor: Cristina Horotan         Ediţia nr. 3619 din 27 noiembrie 2020        Toate Articolele Autorului

Cristina HOROTAN - ENIGME (POEME)

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
INVOLUȚIE  
 
Suntem bolnavi de dragostea de țară  
Și-îndurerați de viitorul ei.  
Câți dintre noi mai trebuie să moară,  
Până să învie spiritul Daciei?  
 
Atât de vechi este poporul nostru,  
Leagănul vechilor civilizații,  
Unde au trait acum multe milenii  
Carpii, crobizii, costobocii... dacii!  
 
Istoria lui Herodot ne spune  
Că erau cei mai viteji dintre traci  
Și drepți, cum alții n-au mai fost în lume  
Harnici, spirituali, faimoșii daci.  
 
N-am să accept nicicând ce se impune  
În cartea care-i face convertiți  
La cultul unor legiuni străine  
Care-au plecat așa cum au venit.  
 
Noi suntem geto-daci și oamenii liberi  
Din timpurile de demult slăvite  
Și cerem să se scrie adevărul,  
Nu doar concluzii simple și pripite!  
 
Este o vorbă veche care ne învață  
Că pruncul care nu-și știe părinții  
E-asemeni țării noastre care iată  
Istoria refuză s-o cunoască!  
 
De ce să fim naivi în continuare?  
De ce să ne tot refuzăm sorgintea?  
De ce plecăm fără recurs genunchiul?  
Și ne lăsăm manipulată mintea?  
 
În lumea largă dacii sunt legendă!  
O seminție-aleasă, admirată  
Doar noi cedăm umil în fața vremii  
Și ne lăsăm istoria furată.  
 
 
ENIGME  
 
Și dacă cineva mă-ntreabă unde aș vrea să locuiesc,  
Într-o biblioteca veche, ca sufletul să mi-l hrănesc  
Cu scrieri vechi și adevăruri ce astăzi nu ne prisosesc,  
Și tot ce n-am știut vreodată, sub praf de timp am să gasesc.  
Să pot să simt miros de carte, să descifrez slovele mute  
Din alte lumi, din alte veacuri, ce au rămas în veci pierdute.  
Și să ating hârtia veche, sau un papirus dispărut,  
Ori o tăbliță de la Vinca, cu semne incizate-n lut.  
Să scriu și eu cu-aceeași pană pe care-un scrib, cu măiestrie  
O unduia atât de tandru pe mult prea nobila hârtie.  
Să simt ce a simțit și dânsul, știind că slovele-i iubite  
Vor dăinui în veci și-n pururi, la viață fiind osândite.  
Să țin în mână mari imperii, regate-ntinse, fortificații,  
Compozitori, maeștri sculptori, mari filozofi și congregații.  
Înscrisuri vii crezute moarte, ascunse-n odăi ferecate,  
Ce ar schimba și harta lumii dacă le-am ști...  
Dar nu se poate!  
 
 
VALORI  
 
Vi-l amintiți oare pe Eminescu?  
Acel „nebun sfârșind în sanatoriu"  
Pe geniul lui suprem în poezie  
Punându-se o pată ca oprobiu.  
 
Ce tactică murdară și haină  
Au adoptat înalții domni ai vremii;  
Târând prin bălți murdare și prin tină  
Luceafărul român, printre decenii.  
 
Dorind unirea țării cu Ardealul,  
El, jurnalist, cu logică și verbă,  
A cutezat să scrie adevărul  
Despre politica minciunii de la cârmă.  
 
De o luciditate sfidătoare,  
Un militant activ pentru dreptate,  
Reformator, cu maiestuozitate  
Izbind necruțător în nedreptate!  
 
Iar teama căpeteniilor țării  
Și a imenselor puteri externe,  
De furibunda lui contraidee,  
L-a aruncat jos de pe metereze.  
 
Au fabricat voit o nebunie,  
O conspirație de mari proporții  
Ce a ucis, în carne și în minte,  
Românul absolut al României.  
 
Am vrut valori și am avut destule;  
Și le-am privit pe toate cum dispar  
Am stat deoparte, cum stăm și acum  
Iar nedreptățile, dreptăți ne par.  
 
Cum să ne fie bine într-o țară  
În care cioara-i pasăre măiastră,  
Iar șoimul călător infam ne pare  
Între atâtea păsări răpitoare.  
 
Vi-l amintiți oare pe Eminescu  
Ucis de cei malefici prin spitale,  
Prea interzis, prea cenzurat... dar oare:  
A scris al nostru geniu vorbe goale?  
 
 
MATURITATE INFANTILĂ  
 
- Copila mea cu plete blonde  
Și ochi culeși de printre astre,  
Când amândouă vom pleca,  
De mână, către zări albastre?  
 
Când vom vorbi, nestingherite  
Povești și mituri legendare,  
Cum povesteam cu-n an în urmă  
Întinse pe nisipul cald la mal de mare...  
 
Când vom fi noi din nou, aievea,  
Ca muzica fină din clape,  
Ca reflectarea unei raze  
Pe infinit luciu de ape?  
 
Când vom lăsa în urma pata,  
Ce-a scrijelit în noi urâtul  
Coșmar, care ne fură somnul  
Și linistea și infinitul?  
 
Când vom râde din toți rărunchii,  
Și vom călca roua din iarbă,  
Prin ciripit de vrăbiuțe  
Ce cântecul nu vor să-l piardă?  
 
Când vom culege flori din lanuri  
Strălucitoare-n răsărit,  
Fără să ducem iar pe umeri  
Tristețea lumii-n asfințit?  
 
- Nu te-ntrista, mamă iubită,  
Căci roata carului se-nvârte  
Și nici o parte nu rămâne  
La drum, fără să se-mpământe.  
 
Vezi tu, cum glasul meu te cheamă  
La orice vis, în orice noapte  
Iar tu-mi alini duios cu șoapte  
Orice durere m-ar răzbate?  
 
Iar când în zi, te chem cu ochii  
Chiar fără să îți spun cuvinte,  
Tu te apropii gânditoare  
Și simt cum ești la mine-n minte.  
 
Și-acolo-i universul nostru!  
Viața aceea făr'de care,  
Ca niște necunoscătoare  
Ne-am îneca pierdute-n mare.  
 
Însă noi știm c-avem puterea  
Să mergem mândre mai departe,  
Si nici o hidră pământească  
N-ar izbuti... să ne oprească!  
 
De cei ce ne-au brăzdat în suflet  
Tranșee-adânci, triumfător,  
Nu-ți fie frică, dragă mamă  
Voi merge dreaptă-n urma lor!  
 
 
ÎMPREUNĂ  
 
Tu crezi c-ai fost vreodată singur, în haosul acestui dans?  
În smogul des, greu respirabil, ce și-a dat singur, lui, avans?  
Tu crezi că dac-am dus în pântec, doi prunci, unul urmat de altul,  
M-am lepădat atunci de arme, irefutabil, indiscutabil?  
Că poate-un trup de mamă, șubred, îngenuncheat de albe nopți  
În care-a alinat un plânset, un vis urât la negre porți,  
A renunțat la lupta cruntă pe care ei o au cu tine,  
Încălcând palid jurământul ce asumat ne curge-n vine?  
Poate cândva te-ai simțit singur.. .la fel cum singură sunt eu  
Aș fi vrut să le duc pe toate, în mintea mea, ’n ego-ul meu.  
Să iau din tine greutatea ce ca-ntr-o stânca crunt lovește  
Și-mpraștiată-n mii de piese, nicicum nu se mai potrivește?  
Însa pe toate le duci tu, precum Sisif, la fel cum le duc eu  
Și împreună, fără scâncet, le ducem pân’ la Dumnezeu.  
 
Tu crezi c-ai fost vreodată singur, în nebunia ce-avem parte?  
Eu cred că știi că NU... cum știe, apa pârâul ce-l străbate.  
 
 
DECIZIE  
 
Un prieten erudit  
Cu multe volume în spate,  
Îmi spunea că scriitorii  
Scriu aproape despre toate.  
 
Și-am simțit că înțelege  
Mâlu-n care mă afund,  
Întinzându-mi tandru mâna  
Să nu pot să mă scufund.  
 
Îmi spunea să nu mă sperii  
Și să fiu bună cu mine;  
Fiindcă viața e ciudată  
Cu noi toți, nu doar cu mine.  
 
Să scriu blând, cu voie bună,  
Despre vreme, despre viață,  
Despre dragostea intensă,  
Despre soare, nori sau ceață.  
 
De frustrari, tot voi mai scrie  
De durerile din mine...  
Însă vreau să-i fac hatârul  
Și cu versuri mai senine.  
 
 
TOAMNA MEA  
 
E-așa frumoasă și schimbatoare  
Uneori caldă, alteori rece  
Colerică fermecătoare,  
Când ne adoarme, când ne trezește.  
 
Capricioasă câteodată,  
Apatică și somnoroasă,  
Ascunsă-n plapuma de frunze  
În orice zi, la ea acasă.  
 
Extravagantă cum nu se poate,  
O altă zi, altă ținută  
Altă culoare, altă mireasmă  
Înlocuind vara pierdută.  
 
E destul de conservatoare  
Mereu între ploaie și soare,  
O altă toamnă, toamna mea  
Cu altă personalitate apare.  
 
 
DOI  
 
Si cum ar fi, pe strada vieții,  
Să-naintezi mereu de unul singur,  
Fără vreun sentiment de împreună,  
Fără emoții, dragoste și murmur.  
 
Când toata lumea este împotrivă-ți,  
Iar scutul tău ești singur numai tu,  
Nu poți să zbori asemeni unui flutur,  
Când „împreună"... zborul e tabu.  
 
Cum să-ți refuzi sălbatica simțire  
Care de vrei - nu vrei, tot o să fie  
Și lumea asta-ntreagă o să-ți pară  
Un basm, un rai, o antropolatrie!  
 
Prea des uităm de suflet și iubire...  
Romanțele cântate în zări albastre,  
Deși de când ne naștem căutăm,  
Fără să știm, întregul vieții noastre.  
 
Iar în final, ce poate fi suprem?  
Decât „acum sunt doi, și nu doar unul"  
Și binecuvântați de Dumnezeu  
Readucem la viață androginul.  
--------------------------  
Cristina HOROTAN  
sfârșit de noiembrie 2020  
Sibiu  
Referinţă Bibliografică:
Cristina HOROTAN - ENIGME (POEME) / Cristina Horotan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3619, Anul X, 27 noiembrie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Cristina Horotan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Horotan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!