CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Cristina Crețu         Ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Ghiocel
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Venise la noi, aruncase cheia casei sale pe masă şi a zis:  
 
- Eu, de-aicea, nu mai plec!  
 
O chema Rada, era mătuşa tatălui meu şi naşa sa de cununie, bătrână, văduvă şi fără copii. Tata s-a dus apoi la toate rudele din sat şi le-a spus:  
 
- Dacă voi n-o luaţi, o iau eu, vă las pământul, dar îi dărâm casa şi iau materialele.  
 
Mama îi purta amintiri urâte, mai ales bărbatului ei mort, Marin, om pe care nu l-a plăcut, încă de când venise s-o peţească.  
 
Era iarna anului 1952. Mama, orfană de tată, se afla în casa surorii sale. Într-o zi, s-a oprit la poartă o sanie trasă de doi cai. Se apucase să frământe pâine şi când a văzut pe geam că vin oamenii, a luat copaia şi-a vârât-o sub pat, iar cu şorţul a vânturat orice urmă lăsată de făină. Au intrat: naşii şi, în urmă, tata.  
 
- Radule, nică, nu mă-ntrebi de ce venii?  
 
- Ba te-ntreb, nea Marine, de ce să nu te-ntreb…  
 
- Am auzit că ai o vacă de vânzare, şi a pus o ploscă cu vin pe masă.  
 
De-atunci i-a sărit mamei de la inimă, pentru vorba aia proastă, dar l-a plăcut pe tata şi lucrurile au mers mai departe. În anul următor, l-a născut pe fratele meu cel mare şi l-au botezat, cum altfel, Marin. Tata a plecat în armată. Doi ani. Naşul venea până-n ziuă, pe la patru-cinci dimineaţa , da calului să mănânce, îi da apă şi îi scria tatălui meu s-o lase pe mama că era puturoasă.  
 
Aşa a şi vrut să facă. După ce a primit scrisoarea prin care i se cerea să plece, mama, a făcut ce-a făcut, şi-a ajuns la Curtici, unde era tata militar. Când a văzut-o, au lămurit lucrurile şi la întoarcere a pus lacăt pe grajdul iepei. Dimineaţa, când a venit naşul, nu a mai putut să intre… Şi n-a mai venit.  
 
Când s-a întors tata acasă, a luat o ploscă cu vin şi s-a dus la ei:  
 
- Naşule, eu am venit, uite, bem aici, dacă voi ziceţi tot aşa, s-o las, eu n-o las, de voi mă despart, dar de ea nu, ăsta ne e băutul…  
 
Nu şi-au mai vorbit o viaţă, până a murit naşul Marin.  
 
Naşa Rada, rămasă la noi, se trezea cu noaptea-n cap. Eu eram mică şi i-am zis:  
 
- Parcă eşti un ghiocel, scoţi capul de sub zăpadă…  
 
Aşa îi ziceam, Ghiocel, dar nu se supăra pe mine. Toată ziua mătura curtea casei, la păsări, era farmacie peste tot. Dacă o vedea pe mama că punea căldarea cu apă la încălzit, zicea:  
 
- Mă lau şi eu?  
 
Mama povestea ce oraşe văzuse, iar naşa zicea:  
 
-Şi eu am umblat, fină, la Comoara, pe Mereanca, la Zbengheci, şi eu am umblat…  
 
Ea vorbea despre sate şi despre câmpuri, acesta fusese universul ei.  
 
Uneori, ofta. O întrebam:  
 
- De ce oftezi, naşă?  
 
- Oftez şi eu. Nu am tată, nu am mumă…  
 
- Păi, matale ai fi vrut să trăiască şi acum? Îţi dai seama câţi ani aveau?  
 
Omul bătrân se simte singur. Viaţa are legile ei nescrise. Ne naştem singuri şi tot singuri murim. Când sufletul se umple de tot ce înseamnă lumesc, îi vine timpul să meargă pe o treaptă superioară, luând cu el în "marea trecere" tot ceea ce a iubit. Ca o zestre de taină.  
 
Referinţă Bibliografică:
Ghiocel / Cristina Crețu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2255, Anul VII, 04 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Crețu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!