CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Creatie >  




Autor: Cristian Petru Bălan         Ediţia nr. 2396 din 23 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

Cristian Petru BĂLAN - DESPRE INTIMITATEA VERSURILOR NECESARE

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Într-o conversaţie avută cu neuitatul Adrian Păunescu (astăzi, 20 iulie 2017, el ar fi împlinit 74 de ani), l-am auzit pe acesta spunând: „Tot mai mulţi intelectuali simt în zilele noastre nevoia să-şi exprime gândurile şi sentimentele intime în valuri de versuri şi din această cauză, la ora actuală, avem atât de mulţi versificatori, mai ales pe internet, dintre care unii se dovedesc a fi, într-adevăr, poeţi talentaţi, dar, după mine, poeziile, în genere, nu pot fi decât de două feluri: poezii mereu necesare şi poezii care nu sunt niciodată necesare nimănui...” Cred că, altfel spus, marele Adrian, pe bună dreptate, voia să le categorisească limpede în poezii utile şi poezii total inutile. Cele utile, de la bun început, îşi dovedesc o valoare intrinsecă, mai întâi pentru sufletul autorului însuşi, mai ales în cazul că o parte din ele pot fi cu adevărat norocoase, bine realizate, întrucât lasă frumose ecouri, nu doar în conştiinţa autorilor lor, dar , în aceeaşi măsură, ele sunt poate chiar mai necesare şi pentru suflete multor cititori, căci le îmbogăţesc acestora, spontan, setea de frumos şi de adevăr...  
 
Citind cartea poetului Gheorghe A. Stroia, „Cer şi Pământ”, am categorisit-o imediat în seria versurilor necesare atât autorului, dar şi ale celor din jurul lui. Mai mult decât atât: minunat ar fi dacă, măcar o dată, absolut toţi poeţii care se consideră creştini şi îndatoraţi faţă de Divinitate, faţă de părinţii care le-au dat viaţă ori faţă de mediul lor familial în care au crescut, ideal ar fi ca fiecare din ei să imite gestul măreţ de recunoştinţă şi de model nobil oferit de impresionantele versuri ale distinsului nostru poet adjudean.  
 
Vă mărturisesc că sunt poate unicul scriitor român care, plin de curiozitate, am căutat să cunosc personal, ba chiar să iau interviuri şi să stau de vorbă cu acei oameni minunaţi (români sau străini) care, la rândul lor, au stat şi ei de vorbă - după mărturiile făcute chiar de ei - cu... Dumnezeu Însuşi, cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu Fecioara Maria, cu îngerii şi sfinţii (şi asemenea martori nu au fost puţini), după care eu am scris amănunţit despre ei, i-am fotografiat, le-am înregistrat vocile şi declaraţiile, având uneori destule îndoieli, am fost un verificator insistent pe teren, care i-a căutat peste tot, alergând după ei chiar şi peste graniţe, până ce i-am dibuit cam pe toţi aceşti misterioşi vizionari, majoritatea lor fiind faimoşi în toată lumea... Astfel, vă pot spune că l-am căutat - şi l-am găsit la Maglavit - pe vestitul cioban Petrache Lupu, cel care, în anul 1935, declara că L-a văzut pe Dumnezeu care i-a vorbit clar; la fel, am discutat cu Maria Petre din Parepa-Ruşani, Prahova, care, tot în 1935, pe când era o fetiţă de 14 ani, a relatat că L-a văzut şi ea pe Tatăl Ceresc (în acel loc, la Parepa, s-au petrecut multe minuni supranaturale)... De asemenea, în Bosnia-Herţegovina, fosta Iugoslavie, în 1989, am fost timp de zece zile, la Medjugorje, unde am vorbit cu cei şase copii vizionari, care vorbeau zilnic cu Sfânta Fecioară (şi acolo am asistat la unele minuni impresionante). Lângă Chicago, de asemenea, am vorbit cu un bătrân vizionar care primea zilnic mesaje de la Fecioara Maria ce-i apărea la o mare cruce de fier dintr-un cimitir (eu m-am aflat o dată lângă el, chiar dacă nu vedem ce vedea el)... Ulterior, am corespondat în limba portugheză cu celebra Lucia din Fatima, Portugalia, vizionara care vorbise cu Mama lui Iisus, singura supravieţuitoare din grupul de copii care primiseră nişte mesaje despre viitor, unele preziceri fiind deja realizate în totalitate. Nu o dată, am studiat icoanele făcătoare de minuni din România şi din America, fiind surprins de existenţa lacrimilor Sfintei Fecioare izvorâte din ochii Madonei. De prezenţa lor mi-am amintit imediat când am citit versurile poetului Gheorghe A. Stroia din cartea sus menţionată, unde ni se vorbeşte de lacrimile Preacuratei, explicându-le şi cauza pentru care Măicuţa Sfântă plânge:  
 
„Cum Îţi e, Măicuţă Sfântă,  
lângă Crucea cu suspine,  
a iubitului Tău Fiu -  
Jertfă pentru-o-ntreagă lume?  
Cum îţi e să vezi, azi, omul,  
care strigă şi huleşte  
Numele cel Sfânt al Celui  
care lumea primeneşte?  
 
Cum Îţi e, Măicuţă Bună,  
lângă Cruce ca să plângi  
şi atâtea lacrimi sfinte  
Tu în suflet să le strângi  
şi să crezi că numai Ţie,  
Domnul soarta Ţi-a sortit  
să naşti Pruncul Preacurat -  
Dar din Ceruri coborât? ”  
(Cum îţi e?)  
 
„Drumul aspru al Crucii” din Ierusalim, unde, cu umilinţă, am mers şi eu pe jos pe urmele lui Iisus, care a decis ca, din ceruri, să coboare pe acest urcuş , mi-a apărut dintr-o dată şi mai viu, regăsindu-l în evocarea impresionant descrisă de poetul român în cartea sa „Cer şi Pământ”:  
 
„Te-ai coborât din Ceruri  
şi Te-ai făcut Cuvânt,  
Te-ai aşezat pe cruce  
pentr-un întreg Pământ,  
Ai tot purtat cu Tine  
batjocuri şi ocară,  
să poţi să smulgi din spate  
a omului povară.  
 
Ai izvorât Lumina  
cea Sfântă şi Divină,  
sosită dinspre aştri  
fără să aibă vină,  
ni Te-ai înfipt în suflet  
cu rană şi durere,  
bând smirna şi oţetul  
din trista zi de fiere.  
 
Ai stat supus ca Mielul  
trimis către Tăiere,  
pe drumul aspru-al Crucii,  
cuvinte, palme grele,  
Ţi-au fost trimise-n „dar ”  
de cei ce n-au crezut,  
de cei fără iertare,  
Celui Făr’ de-nceput.”  
(Drumul crucii)  
 
De la mirifica lume cerească pe care poetul o priveşte cu sufletul plin de admiraţie şi de regret că oamenii nu o respectă precum s-ar cuveni, autorul se coboară tulburat la chinuita lume terestră unde părinţii, familia şi casa părintească echivalează cu micul rai simpu, dar plin de nostalgii fermecătoare unde izvorul principal de fericire îl constituiau părinţii şi locul natal. Şi pentru că am început aceste rânduri amintind de poetul Păunescu care, la rândul lui îşi diviniza părinţii cu aceleaşi cuvinte de sfinţenie şi de respect (în treacăt, amintesc câteva din ele: „Sărut mâna mamea mea!/ Sărut mâna, tatăl mea!/ Rămas bun, băiatul meu!/ Rămas bun, fetiţa mea!/ Tatăl meu, băiatul meu,/ Mama mea, fetiţa mea!” - trebuie să observăm că şi Gheorghe A. Stroia îşi idolatrizează cu imagini frapante părinţii, deşi într-o manieră destul de diferită.  
 
De la descrierea mamei lui Iisus, poetul vrâncean trece purificat la descrierea mamei sale, Aurica, o simplă şi minunată femeie româncă de la ţară, cu mâinile crăpate de muncă, prcum le avea şi soţul ei. Şi dânsa este descrisă ca o mamă plini de sfinţenie, care toată viaţa s-a jertfit pentru a-şi creşte pe cei unsprezece copii harnici şi valoroşi ca şi părinţii lor. Portretul mamei simţim că ni se întipăreşte imediat în minte ca un firesc memento clasic, destul de bine realizat, parcă după modelul lui Eminescu:  
 
„O, mamă - Amintire,  
dulce e al tău nume,  
eu l-am rostit mereu  
şi tot mereu, în gând,  
am resimţit puterea  
cum creşte înzecită,  
pornind adesea-n zbor,  
plutind peste pământ.  
 
O mamă - o Icoană,  
dulce e al tău nume,  
te-am pomenit mereu  
în ruga cea de seară  
şi am simţit cum gândul  
mi te-aducea aproape,  
iar sufletul scria  
cu flori din călimară.  
 
O, mamă - o Grădină,  
dulce e al tău nume,  
pe care îl rostesc  
din zori pân' la apus,  
şi simt cum tot mai strâns  
iubirea ta mă leagă,  
cu lanţul de lumină  
ce ieri mi te-a răpus.  
 
O, mamă - Alinare,  
ce dulce-i al tău nume,  
îl port gravat în suflet -  
bijuterie sfântă,  
mereu îmi e putere  
şi talisman, şi vis,  
şi fi-va tot mereu  
alean în viaţa cruntă!”  
(O, Mamă ...)  
 
Aceleaşi cuvinte sfinţite de lacrimi de dragoste, de profundă recunoştinţă şi de nobil respect i se dedică şi lui Andrei, tatăl poetului, ca şi pământului binecuvântat de sudoarea şi de trudnicia lui:  
 
„Nu îmi aduc aminte  
de tine, în fiecare an,  
ci-n fiecare clipă  
şi-n fiecare ceas,  
nu pot să calc  
peste pământul moale,  
fără să mă gândesc  
duios, la al tău pas.  
 
Te-ai dus, demult,  
în ţara fără vârstă  
şi ai plecat gonind,  
din prea multă durere,  
mereu ai tot muncit,  
mereu ai tot trudit,  
în fiecare zi  
din viaţa ta de fiere.  
 
Ai răsădit flori multe  
în curtea casei tale  
şi le-ai udat cu sârg,  
le-ai dăruit lumină,  
ca în pământul reavăn  
de pe al tău mormânt,  
liniştea să îţi fie  
eternă mare lină.”  
(În Ţara fără vârstă...)  
 
La fel de nostalgice şi pline de o impresionantă delicateţe ne apar şi versurile dedicate celor două surori plecate prea de vreme pe drumul veşniciei, Dorina şi Maria, precum şi o vibrantă odă dedicată frumoasei lui soţii, Maricica. Dacă pentru Dorina există regretul că nu i-a trimis nicio scrisoare, deoarece şi acum lucrează la ea, pentru Maria există consolarea că o plânge întreaga natură prin lacrimile de sânge ale unei sălcii bâtrâne ce i se pleacă peste mormânt. În final, toţi cititorii vor rămâne surprinşi de declaraţiile de dragoste întru totul inedite dedicate soţiei. Ele par de-a dreptul surprinzătoare şi originale:  
 
Adoratei mele soţii, Maricica:  
 
Iubita mea, iubită,  
cu gust de mure coapte,  
cu gust de-albastru Rai  
şi-aromă de căpşună,  
cu gust de pâine albă şi  
Lună Nouă-n noapte,  
eşti lângă mine pururi,  
în Timpul ce tot mână...  
 
Iubita mea, iubită,  
cu gust de verde cetini,  
ropot de ape limpezi,  
izvoare cristaline,  
cu gust de valuri albe  
la răsărit de ţărmuri,  
secundă fericită  
în Timpul ce tot vine...  
 
Iubita mea, iubită,  
cu gust de lămâiţă,  
cu gust înalt de zbor,  
peste întinsul mare,  
cu gust de libertate  
de la-nceput de lume,  
clipa iubirii noastre  
în Timpul ce nu moare.  
 
Desigur, între coperţile acestei cărţi, în afară de traducerea în franceză a unor impresionante versuri, translate cu multă exactitate de profesoara Virginia Bogdan, mai există o serie întreagă de alte surprinzătoare iconsensuri şi imagini splendide în poemele finale Picură cu stele, Legenda tăcută, Speranţa, Lespede tăcută etc, inclusiv aceste scintilări încântătoare din poezia Mă topesc (cu dedicaţia: „Minunatei mele familii):  
 
Mă topesc  
de dragul tău,  
floare-albastră,  
ce străluci  
printre lumi  
ca o astră,  
mă topesc  
de-al tău drag,  
fericire,  
ce mă-nvălui  
mereu  
cu-amintire.  
 
Mă topesc  
de dragul tău,  
iarbă moale,  
ce-mi aşterni  
praf de stele-n  
petale,  
mă topesc  
de-al tău drag,  
zi cu soare,  
ce îmi spui că  
a noastră clipă  
nu moare.  
Mă topesc  
de dragul tău,  
auroră,  
ce-n culori  
mă pofteşti  
iar în horă,  
mă topesc  
de-al tău drag,  
câmp cu flori,  
ce mă porţi  
mai mereu  
peste nori.  
 
Mă topesc  
de dragul tău,  
frumuseţe,  
ce îmi dai  
doar speranţă  
în dimineţe,  
mă topesc  
de-al tău dor,  
lună plină,  
ce în nopţi de iubire  
mă transformi  
în lumină.  
 
Neîndoios, Gheorghe A. Stroia, poetul membru al Academiei Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte (A.R.A.), un mare editor prolific, director al editurii „Armonii Culturale”, s-a dovedit şi de data aceasta, prin volumlul „Cer şi Pământ”, acelaşi nedesminţit autor care tinde să se impună, de la un volum la altul, prin lirismul şi pluralităţile sale incontestabile, ca un original creator, cu admirabile consesnsuri diverse şi cu pronunţate aptitudini verbale neoromantice, destul de vizibil omogenizate cu melancolii evocatorii impregnate, cu eleganţe şi sensibilităţi lirice frapante, ce-l vor propulsa cu rapidă constanţă pe valurile cele mai favorabile artei scrisului, tot înainte, spre ţărmurile cu bogăţii sprituale dintre cele mai compensatorii.  
-----------------------------  
Dr. Cristian Petru BĂLAN  
Membru titular al Uniunii Scriitorilor Români  
Glen Ellyn, Illinois, SUA  
20 iulie 2017  
Referinţă Bibliografică:
Cristian Petru BĂLAN - DESPRE INTIMITATEA VERSURILOR NECESARE / Cristian Petru Bălan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2396, Anul VII, 23 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristian Petru Bălan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristian Petru Bălan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!