CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Iubire >  





Tabloul meu

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tabloul meu  
  
Cine sunt eu?  
Sper să-mi zăriți  
ochii rătăciți  
prin ploaia de cuvinte  
ce-mi înflorește-n minte.  
Nu voi începe clasic,  
cu ,,am văzut lumina zilei în...,,  
pentru că  
m-am născut noaptea,  
plângând.  
Însă, lumina zâmbea  
și mă aștepta  
în fulgerele din furtuna de vară  
stârnită parcă   
de sosirea mea,  
într-o seară.  
De ploaie   
m-am îndrăgostit pe loc!  
Nimic nu mă liniștește  
ca ropotul picăturilor  
ce coboară din nori  
în linii drepte, aplecate  
ori cârlionțate,  
izbind pământul,  
obrajii și gândul,  
mai delicat  
ori mai apăsat,  
domolind efervescențele  
rebele  
din gândurile mele.  
Primii douăzeci de ani  
i-am trăit așezat,  
la sat.  
Aveam viața senină,  
Someșu-n grădină,  
păduri, pământuri bogate,  
apoi, la ,,școli înalte,,  
am plecat, străină...  
Câteva diplome,  
ținute-n vitrine,  
nu mi-au ucis  
țăranca din mine.  
Acasă înseamnă  
ograda în care știu  
toate pietrele,  
toate florile,  
și toți norii  
din care se face târziu.  
Acolo nu așteptam primăvara,  
ci mugurii, să crească  
și să pocnească,  
lalelele, liliacul   
să-nflorească,  
iar broaștele și berzele să aducă,  
în cer și în luncă,  
surâsul vieții  
în raiul dimineții.  
Vara, așteptam să învie  
culori aprinse-n iubiri  
și în trandafiri,  
copiii și puii rândunelelor  
să absolve lecțiile de zbor,  
iar soarele să binevoiască  
să încălzească  
apa Someșului  
pentru scăldat  
pe înserat.  
Toamna, vântul era stăpân!  
Tot mai rece și mai hain,  
smulgea frunzele în grabă,  
punea frig și tristețe în ploi,  
strivea verdele din iarbă  
și zâmbetul din noi  
cu o nepăsare  
otrăvitoare.  
Apoi, se făcea liniște  
într-un mod asurzitor…  
Se puteau auzi  
glasurile morților.  
Cereau puțin:  
O aducere aminte,  
o crizantemă   
și o lumânare  
în ultimul senin.  
Iarna creștea flori de gheață  
în oase, în ochi,  
mâinile ni se lipeau  
de clanță  
și nasul de geam  
după ceasuri de mirare  
în fața traiectoriei  
mereu surprinzătoare   
a fulgilor în zare.  
Da. După flori, zori și fiori  
se făcea împărțeala timpului  
și după munca pământului-  
arat, semănat, săpat,   
udat, cules  
din deal și din șes.  
Satul înseamnă   
în primul rând   
rădăcini,  
de cer și de pământ.  
Oameni... frunze în vânt,  
vin și pleacă,   
se nasc și mor...  
Apele, cerul,  
pământul, pădurea  
rămân la locul lor,  
pururea.  
În pământ se scurg  
visele moarte,  
precum din cer curg  
stelele coapte.  
în pământ se scurg  
amintirile moarte.  
În pădure, știu bine,  
toți copacii  
cresc din mine,  
direct din inima mea,  
Someșu-mi curge prin vene,  
ca întunericul într-o cafea,  
ochii-mi aleargă pe câmpuri,  
culeg buchete de maci,  
împletesc din ei cuiburi  
pentru toți oamenii dragi.  
De le-aș fi odihnă și leac  
încă vreau sfert de veac...  
Ce ar mai fi de spus   
despre mine?  
În diminețile senine  
îmi fac o cafea  
fierbinte și amară  
și o savurez după perdea  
așteptând soarele să apară.  
Mai bine de-un ceas  
ascult mierla cântând  
că mi-e tare dragă,  
apoi prind câteva raze, râzând,  
și mă leagăn ziua întreagă.  
În zilele cenușii,  
îmi scot fluturii portocalii  
la plimbare,  
pe dealuri imaginare  
unde Tu-mi ești Lumină, Soare.  
Ador verdele de iarbă  
și petecele albastre de cer,  
îmi place să citesc,  
să visez, să iubesc  
până când stelele pier.  
Mi-s dragi bufnițele,  
zâne de catifea,   
pentru că bătrânele,  
înfricoșate,  
le alungau cu pietre  
de pe case, nu cumva  
să le prezică vreo moarte.  
Și nu-i de mirare!  
Cu tristețe și înfiorare  
constat că familia din deal  
e tot mai mare.  
De acolo  
satul începe să fie al meu,  
țara să fie a mea!  
De acolo începe Dumnezeu,   
nu de altundeva!  
Zâmbesc!   
Și zâmbete cresc!  
De mică aveam senzația   
că deasupra cimitirului,  
în albastrul cerului,  
sunt mii de ochi  
rugători, întrebători,   
iertători  
sau poate   
doar speram să le rămână  
măcar ochii nemuritori?  
E trist cum se așterne   
uitarea pe pământ...  
Rămânem vagi portrete   
la câțiva dragi în gând…  
Iată, în câteva rânduri,  
stridențele din gânduri  
văzute de sus,  
dinspre apus.  
Cum e viața mea?  
Ca și a ta!  
Un amestec efemer  
de pământ și de cer!  
  
1 iulie 2020 
Referinţă Bibliografică:
Tabloul meu / Crina Lazăr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3540, Anul X, 09 septembrie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Crina Lazăr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Crina Lazăr
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!