CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Delicatete >  




Autor: Costinel Lungu         Ediţia nr. 3148 din 14 august 2019        Toate Articolele Autorului

Costinel LUNGU - MELODII DIN LUMINĂ (POEME)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ACORDURI DE CHITARĂ  
 
Plouă...  
Fiecare picătură care-atinge fereastra  
este o lacrimă din gândul tău,  
un șirag lunecos ce se oprește  
pe umerii tăi dezpovărati…  
Lumina îți coregrafiază momentul,  
un evantai de culori umede, răsfirate.  
Adoarme sufletul in mine  
pe acorduri sublime,  
de chitară, la umbra lunii,  
lângă tine.  
Sol-sol, mi-mi, fa, sol,  
iubirea se cântă la unison...  
Mi-mi, sol-sol, mi, fa,  
momentul meu, melodia ta...  
Plouă!  
Fiecare picătură care sarută pleoapa  
trezește zâmbetul absent cândva.  
Nu-i petală care să nu se deschidă  
în diminețile de catifea, aromate,  
dimineți de cafea în care  
îți lași pașii să te îndrume  
pe cărarea cu flori,  
ca să te confunzi cu ele.  
 
 
DOR DE TINE  
 
Și ieri mi te-am chemat, din vis,  
Trăgând oblonul străveziu,  
Un pâlc de razele mi-a promis,  
Să-mi dea al tău surâs rozíu.  
 
De-ai ști ce dor nu imi dă pace  
Când ziua scursă pare mit,  
Ai alerga prin ploi, noroace,  
Să fii aici, gând iscusit.  
 
Am rugat cerul dimineții...  
Până în ceasul ce te-aduce,  
Să scoată luna-n scena vieții,  
Bujorul alb să te sărute.  
 
Tu vin’ de grabă pe-nserat’  
Când stele reapar in joc,  
Conturu-ți blând, aici bisat,  
Decor ce-mi poartă mult noroc.  
 
Mi-e dor de tine, mă topesc,  
Ocenul gândului îngheață,  
Cu al tău zâmbet mă-ncălzesc,  
Viața nu-i capăt de ață.  
 
De ai să vii, un semn să-mi dai,  
Te-aștept la podul dinspre vale,  
Mână de mână, zbor spre rai,  
Petale-așterni în a ta cale.  
 
Ești dulce vis, mănunchi de-arome,  
Iar nopții dai magie-albastră,  
Mi te-am chemat în mii de forme,  
Tu - dorul meu, iubirea noastră.  
 
Când ceasul urlă-a deșteptare,  
Ai pictat urme pe covor,  
Te voi chema, din depărtare,  
Poate-ntr-o zi nu vei fi dor.  
 
 
MĂ PRIVEȘTI  
 
Te-ai mai întâlnit vreodată cu mine?  
Sunt eu în viziunea ta  
prezența care îți curmă liberul arbitru...  
Sunt aici și plâng icoana  
care ne-a dat înțelepciune cât să  
cuprindem în mâini  
întreaga câmpie cu suflete cu tot,  
e hora mea și a ta, de aceea  
respect berea care zace tristă și caldă  
pe trotuarul zilelor murdare,  
de aceea îți cer, dacă te-ai mai întâlnit  
vreodată cu mine, respectă-mi poezia.  
 
 
MELODIA DIN LUMINĂ  
 
În freamătul sublim al nopții  
cerșeam luminii un fascicul să-mi dea  
pentru a-mi întrezării cărările trăirilor mele  
și mi-a trimis frânturi de raze vii,  
atât de aprinse și efervescente încât  
aleea de odinioară nu mai erau  
simple poteci șerpuite, pietruite și  
uitate în bezna infinitului abis;  
tălpile-mi se mulau pe neteda iarbă,  
mângâiau simțurile până la sinapse,  
febra tâmplelor pierise o dată cu ancorarea  
în iris a petalelor iubirii șterse din  
filele unui roman monden;  
muzica, ea, mi-a adus buchetul de raze  
și a rămas cu mine; încă mă place,  
încă nu vrea să plece...  
Lumina iubește muzica aceasta  
care a stăruit la mine,  
muzica iubește lumina ce a vrut  
să-mi deștepte cărările trăirilor mele;  
gravitația originii amorțise; îmi lasă  
ființa să planeze în liniște, să mă bucur  
până la extaz de ceea ce sunt - un ceasornic  
fără timp, cu secunde inerte și înghețate,  
cu mecanismul ruginit, absent,  
îmbrățișat de carența substituirii;  
noaptea - sfetnic bun al ușilor închise -  
ștergea amalgamul de imagini  
care știrbiseră și pătaseră dorința de a fi;  
înțelesesem apoi că Luna  
strânsese într-un paner frânturile de raze  
și le orna meticulos cu sunete armonioase;  
era cadoul verosimil pentru cel ce  
alerga în căutarea de raze pentru  
a-și lumina cărările trăirilor cotidiene,  
era cadoul pentru mine.  
Orice melodie iubește lumina  
care vibrează în ton melodic.  
 
 
MIREASMA DIN PĂRUL TĂU  
 
O petală a primăverii ești tu,  
nemărginită iubire în opera sfântă  
a Dumnezeului nostru,  
ești cântul ce-alină suflete pierdute  
și le atingi cu inima ta blândă,  
caldă, încăpătoare, îmbietoare,  
fără zâmbetul tău, poezia devine  
o inefabilă poveste tristă, rece, amară,  
dar spre bucuria mea, tu ești...  
Tu nu urăști... tu chiar zâmbești,  
mireasma din părul tău  
sădește buchete de primăveri  
în ograda verde a sufletului meu.  
Cu tine, primăvara proiectează  
imagini inedite, fructuoase, pastelate,  
norii adunați mângâie pâlpâitul de aripi  
ca apoi să cedeze locul blândului  
și neînvinsului soare.  
Tu ești petala ce trezeste primăvara  
din visul tomnatic rătăcit în iarnă.  
Astăzi vreau să-ți mulțumesc  
pentru că ai reușit să ștergi  
urmele înghețului din zâmbetul meu  
neconturat, absent si dureros de trist.  
 
 
PAȘII GOI  
 
Sunt urmă de pași goi  
înmuiați în nisipul fin,  
scăldați în umbre epice,  
mă avânt în cântul  
alb al pescărușilor,  
ca un tomnatic nor,  
primăvăratecă ploaie  
al gândului meu desuet;  
strop ce plonjează sunt  
și umezesc potecile anotimpului  
din vremi străbune.  
Val după val,  
marea mușcă din țărm,  
umple urmele mele  
cu alte fire de nisip jilav, amorf.  
Raze după raze,  
se topesc în cristalinul acvatic  
și luminează briza eternă  
ce leagă tălpile mele  
de pașii mărunți,  
brațele mele de catarg,  
ochii mei de zenitul divinității...  
Sunt doar un pumn de lumină  
în sfântul ocean.  
Nu alerg,  
doar mă rătăcesc puțin  
în marea sufletului meu  
care mă așteaptă  
la fel de albastră,  
sihastră și melancolică,  
mai înnoptată...  
Val după val se aciuează  
sub tălpile reci,  
Cerul mă roagă  
să-i descânt câteva raze  
cu poemul meu,  
al pumnului de lumină  
care veghează pașii  
adânciți în argila vieții,  
marea simțurilor tainice,  
 
 
SIMFONIA SUFLETULUI TĂU  
 
Te căutam,  
simțeam nevoia terifiantă  
de a te întâlni pentru  
a mă lecui de singurătate.  
Am cutreierat zorii zilei,  
am adulmecat mireasma  
euforică a pașilor tăi;  
nu-ți găseam zămbetul deși  
știam că adesea il împarți păsărilor,  
ramurilor de mesteceni și  
râurilor ce-și ondulează menirea.  
Știam că lași o parte din el  
în tot ceea ce atingi...  
Apoi mergând spre amurgul primăverii,  
mi s-a luminat calea de o caldă melodie  
ce-mi alina sufletul rătăcit în dor;  
nu m-am oprit din căutare  
și am tot mers până ce te-am aflat,  
într-o gură din stânci, în inima pământului,  
o cosmogonică fereastră  
către albastrul nemărginit.  
De ce cânți naturii?  
Este plăcut să văd cât ești de admirată,  
să-ți ascult notele moderate de șuiet,  
de concertul păsărilor sosite doar pentru tine.  
Câtă eleganță porți în gesturi!  
Până și cea mai stoică ființă  
ar deveni sentimentalistă.  
M-aș agăța de arcușul viorii  
și aș rămâne acolo,  
în simfonia sufletului tău.  
Să nu mai pleci, rămăi cu mine!  
Dacă iubești natura, vei vedea  
că ea va veni la tine.  
Lasă-mi zâmbetul tău în dar  
să-i cânt a mea duioasă melodie,  
că trebuie să înțeleagă versul  
ce leagă simfonia ta de sufletul meu,  
melodia mea de vioara ce-ți e soră.  
Tu, cântă naturii! Eu îți voi cânta ție!  
Nu mai pleca, rămâi și  
lasă-ți arcușul să umple lacune,  
până-n zorii zilei, spre amurgul primăverii,  
unde natura se așază la poalele rochiei tale.  
 
 
TIMPUL DIN NOI  
 
Cum să îi dăm timpului  
minutul din noi,  
să zburăm aievea  
departe, spre cer?  
De ce să îi dăm timpului timp  
când secunda din noi moare,  
când este lovită de umbră  
ori topită sub soare...  
Cum să îi dăm timpului  
șiragul de stele sidefate  
când Luna s-ar stinge  
în gânduri deșarte...  
De ce să dăm timpului  
pacea din noi  
Când însusi el ne  
apasă pe tâmple,  
ne răpește frumusețea,  
ne lasă sluți dar drepți,  
curați și înțelepți...  
Cum să ii dau timpului  
momentul meu de rugăciune  
când am nevoie să mulțumesc,  
nu doar să cerșesc fericire?  
Cum să ii dau timpului  
zâmbetul ochilor mei  
când tristețea dizolvă  
bucurii în nevoi...  
Cum să ii dăm timpului  
amintirea din noi,  
să rămân sleit, cu sufletul pustiu,  
ancorat pe-o barcă de nori  
sau poate risipit într-un hău...  
Cum să nu îi dau timpului  
iubirea din noi  
când magia devine simplu truc  
și nu se mai divide la doi...  
 
 
TRISTEȚEA DIN FERICIRE  
 
Se nasc amintiri blajine din sclipirea unei stele,  
Păstrând calmul reveriei zilelor prea efemere.  
Pentru-o clipă de-aș râmâne la anii copilăriei  
Aș pune printre bagaje lacrimile iasomiei.  
De la nuc aș lua frunza legănată în descânt,  
Aș zburda pe plaiul vieții sădind râsete și cânt,  
Mierea stupilor din dealuri aș pune-o pe un verset,  
Aș sorbi mustul din zaibăr valsând simplu, desuet;  
Flori de tei mi-aș prinde-n pleata unei veri de licurici,  
Presărând miezul din pâine minunatelor furnici.  
Leagănul copilăriei de sub nucul cel bătrân  
M-ar duce printre povești hoinărind pe vreun tărâm,  
Barcă-n pânze-aș meșteri din Corabia albastră  
Să-mi adun copilăria pe Dunărea cea sihastră.  
Vântul de-ar sufla in tihnă m-ar aduce-acum in fire  
Lăsând la fereastra vieții tristețea din fericire.  
 
Satul meu pictat pe hartă e un punct ce nu apare,  
Ploaia mi-l aduce-n palme chiar aici in depărtare,  
Ochii mamei sunt acolo și așteaptă revederea,  
Singură, îngândurată, mă caută cu privirea.  
„Ce-o mai face a mea fată?”- se-ntreabă in ziua mare -  
Nepoțeii imi sunt mari, fac școala peste hotare;”  
Ce-ar mai vrea sa-i dojenească, așa, ca-n anii trecuți,  
Când se așezau la masă apoi alergau desculți.  
De aici, din colț de lume o aud la telefon,  
Este tristă, dar zâmbește; Doamne, ni se face dor!  
Am cerut divinității luna s-o vegheze iar,  
Să nu simtă amorțeala nopților in felinar.  
 
 
UNDE EȘTI  
 
Când prezentul te înhață, deschizi ușa în trecut,  
Gesturi mute - nvolburate se înșiră ca un scut,  
Parcă-ai vrea să fii micuțul oacheș, cârn precum Gavroche,  
Fluturând steagul dreptății de ștrengar voios, neaoș.  
 
Pe măsuța nemișcată un portret zâmberște surd,  
De la răsărit de zi, se topește, în amurg.  
Doar vârtejul se scoboară petrecând teamă si ploi,  
Peste lumi cerul aruncă nouri cenușii, greoi.  
 
Noaptea cheamă luna blândă pe la geam cu iz mistic,  
Verde crud răsfață gura cu arome de fistic,  
Un pian soarbe în valsuri note șchioape, învechite,  
Candela joacă în umbre, slovele mototolite.  
 
Serenade începute stau închise-n portativ,  
Rugăciunea din tămâie răsună pe un stativ,  
Susură lacrima clipei din icoana cea sfințită,  
Vrând să spele, să-ntărească inima neprihănită.  
 
Unde ești când ochiul tău zace după umbra mea?  
Unde ești când noaptea fuge si vrea sa te ia cu ea?  
Fluturi din petale roze vin să ceară îndurare,  
Cireșul cu greu suspină, nu vrea să se pună-n floare.  
 
Mugurii promit s-așeze frunzele pe părul tău,  
Iasomia să vibreze aerul molcom de-antreu,  
Rămân prins cu intrebări și răspunsuri în rezervă,  
Poza ta de pe măsuță încă zămbește în vervă.  
------------------------------------------  
LUNGU Costinel, poet român, născut la data de 17 ianuarie 1977, în localitatea Corabia, județul Olt. Din 2016 este stabilit în Spania în localitatea. Herencia, provincia Ciudad Real, unde duce în continuare o activitate literară intensă. A debutat cu volumul de poezii „Buchete de vise" apărut în februarie 2019 la editura „Vital Prevent Edit” din Dragoești, Dolj (editor: Daniela Tiger). A publicat un set de poezii în antologia „Desprimăvărarea cuvântului" la editura „eCreator” din Baia Mare (editor Ioan Romeo Roșiianu). Publică versuri la diverse cenacluri online. Membru ASARS (Asociația Scriitorilor șI Artiștilor Români din Spania) din aprilie 2019. În curs de publicare volumul „Dalia" (poezie contemporană) care probabil va apărea în aceasta toamnă. (George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia, 14 august 2019)  
Referinţă Bibliografică:
Costinel LUNGU - MELODII DIN LUMINĂ (POEME) / Costinel Lungu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3148, Anul IX, 14 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Costinel Lungu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Costinel Lungu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!