CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





Simfonia vieții (20)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Expoziție inedită de pictură, concert !  
 
Octombrie, din nou fără tine, solitudine, goliciune, călcând singur pe frunze moarte, îngălbenite de Soare, Eol, prietenul lui și-al meu, imprăstiindu-le în aer, găsindu-și loc pe unde-apucă, așa cum o fac și eu, de multă vreme-ncoace, așezându-mi mereu într-o oarecare ordine, toate emoțiile complexe, compasiunea fiindu-mi virtute, pasiunea ultimilor ani, în focul suferinței, dorința-mi s-o atenuez, fiind atât de mare, meditând asupra misterelor vieții, căutând consolare și refugiu, în adâncul cunoașterii artei, din tot ce poate cuprinde ea. Octombrie, cu timpul și solitudinea ei, înseamnă distanță, poate și mister, imaginea mea, imaginea ta, care este sau poate fi, sunt un indezirabil, pot fi atrăgător, plin de pasiune, iar tu, rămasă-ntr-o iluzie a certitudinii, privindu-te cu alți ochi, neliniștea mă cuprinde, pasiunea aducând teama de-a nu mă pierde în tăcere și singurătate, ești atât de departe...granițe ne despart, sufletele pierzându-se pe drum, melancolia bătând la ușă, intrând de-ndată, întrebându-mă cum mă simt și la ce mă gândesc, încercând să-mi descifreze mesajul ce-l păstrez cu mine, mereu, anestezie a sufletelor ce își fac rondul în jurul marelui labirint al speranței. I-am invitat, e doar o oarecare seară și au ajuns pe rând și-i mai aștept, în pace și consolare. Primul venit a fost Johann Sebastian Bach, aducând cu el, "Ofranda muzicală" și "Arta fugii", cântându-mi la violoncel, Suita nr.1 în G Major, apoi privirile-mi se-ndreaptă spre bunul meu prieten W.A.Mozart, venit tocmai din Salzburg, aducându-și cufărul plin de simfonii, opere, sonete pentru pian, vioară, o sumedenie, dorindu-mi să mă-ncânte cu Adagio Concert pentru pian Nr.23, lăsând-o pe frumoasa Hélène Grimaud, ce-l însoțește, să-l interpreteze pentru mine, făcându-mă fericit pentru o clipă, uitând de tot și de invitații de astă seară. Iată-l și pe Ludwig van Beethoven, aducând cu el, un aer vienez, întinzându-mi mâna, fiind nerăbdător să ne ungă sufletele cu Sonata Lunii, sau cum o spune chiar el cu entuziasm, "Sonata quassi una Fantasia". Fericirea și durerea, ne cuprind pe toți, eu trăiesc, ei nu mai sunt, nu voi mai fi, însă nu știu când și nici unde, ca și valurile mării, odată aduse de flux, sunt duse înapoi de reflux, oprindu-mă pentru o clipă, să-l primesc pe Richard Wagner, aducând cu el "Inelul Nibelungilor", "Aurul Rinului", "Walkiria", "Amurgul Zeilor", pe "Tristán si Isolda", pe "Parsifal" chiar si pe "Siegfried". Modestul Franz Schubert, e grăbit sa intre , părintele liedului fiind pregătit cu Simfonia Nr.1 Do Major. Octombrie fără tine, sensuri si orizonturi oprite-n mintea mea, a omului cu cinci simțuri, pline de putere si tot atâtea slăbiciuni, urcat pe una din scările imaginare ale timpului, înconjurat de vise, convins că unul din ele, ar putea rezolva, măcar una din enigmele viitorului, lăsându-mă in voia fantasmelor, sa mă-ntorc in trecut, lasandu-mi deoparte prezentul sa-mi pot prevedea oarecum viitorul. Maestrul tuturor geniilor muzicii clasice Robert Schumann, mă salută de bun găsit, spunându-mi cat de bucuros este, că are ocazia să întâlnească atâția oaspeți de seamă si că e pregătit sa cânte la pian ceva din "Papillon", din "Toccata" și "Carnaval", dacă va avea ocazia. L-am asigurat ca și pe ceilalți, că fiecare are timp să-și pună in valoare tot ce dorește, zâmbind, văzându-l înconjurat de prieteni, colegi de breaslă. Il văd pe Frédéric Chopin, alături de Bach și Mozart, neștiind când a intrat, mă îndrept spre el și după ce ne salutăm, îl rog să ne cânte la pian ceva din "Nocturne Op.9 No.2, atunci când va fi momentul, acum, ascultându-l pe Gustav Maler, însoțit de frumoasa lui vieneză Alma Schindler, vorbindu-ne de orchestra ce-i interpretează "Simfonia No.5". Intră acum Franz Liszt, pe care-l așteptam cu toții, este doar cel mai mare pianist și compozitor de muzică pentru pian, din toate timpurile, în mulțime făcându-și intrarea și Johanes Brahms, hamburghezul, unul dintre cei mai importanți compozitori ai tuturor timpurilor, stând de vorbă cu unul dintre cei mai importanți compozitori din întreaga istorie a muzicii, Maestrul Giuseppe Verdi. Observ acum, invitații grupați, trecând de la picturile expuse de Pierre-Augustine Renoir, impresionistul atipic, ocolind bufetul suedez, îndreptându-se către partea estică a clădirii, unde soarele și-a aruncat ultimele raze, peste picturile lui Claude Monet, în jurul orei 21:00, pe care-l văd glumind alături de Paul Cezanne și Camille Pissarro, ultimul sărutându-i mâna frumoasei croitorese Lise Tréhot, modelul lui Renoir, în grupul lor mai apare Edgar Degas, aceștia reușind să înființeze "Societé d-artistes". Eugène Delacroix și Diego Velasquez, sunt deja în fața lucrărilor Maestrului Cornel Vana, pictorul din Klausenburg, Transilvania, acolo unde am văzut și eu prima oară lumina zilei, apoi pe toți îi văd oprindu-se, mai multă vreme decât în alte locuri, în dreptul picturilor unui alt Maestru, El Presidente al tuturor artiștilor români, ce fac parte din Uniunea Artiștilor Plastici, condusă de Mârza Traian, pe care-l văd strângând mâna lui Monet, discutând cred, despre culorile și tehnica folosită de acesta, întrerupți de Corneliu Drăgan-Târgoviște, cel mai mare Maestru al acuarelei românești, îndrăgostit de ea, cu gândul doar la ea...acuarela. O parte din invitați s-au îndreptat către peretele lui Alexandru Dragoș, pictorul în ulei, expresivitatea lucrărilor lui, fiind apreciată chiar de Renoir, iar alții îndreptându-se către lucrările celor trei frumoase d-ne pictorițe românce, Mariana Brighinaru, Silvia Stamatescu și Emilia Trandafir, ce expun împreună, pe același perete lung, mirosul de ulei, culori în amestec cu cel al parfumurilor impregnate în pielea pictorițelor, fiind aparte, iar lucrările văzute, ascultând muzica lui Tomaso Albioni ( Adagio), impresionându-i pe cei care mai rămân o clipă, apoi îi văd exclamând, în fața lucrărilor de pictură și sculptură ale Maestrului Tiberiu Mursa, în preajma lui văzându-l pe Augustin Rodin felicitându-l cu emoții, văzându-l și pe Michelangelo Buonarroti, cel mai mare sculptor întregii istorii artelor, zăbovind in perimetrul unde artistul Mursa, prieten cu mine, își expune lucrările. La mică distanță il văd pe Constantin Maxim, aranjându-și picturile de excepție, ajutat de Nicolae Grigorescu și Gheorghe Popovici, care-au terminat fiecare expunerea lucrărilor, atat de multi invitați fiind acum acolo, in această zonă, încât nu mai stiu unde se vor îndrepta, văzându-l pe Rubens cu sumedenia de lucrări cu care a venit, entuziasmat de invitații mei de astăzi, cu siguranță de mâine, picturile, sculpturile toate, având nevoie de timp pentru a ne încânta viețile. Aparte, Florian Ștefan, un bun prieten al meu, un Gentleman adevărat, Maestru al acuarelei, umbrelor, își pregătește lucrările ordonate, realizate rafinat, emanând culoare, liniște, o liniște adâncă, adusă parcă, de pe fundul mării, salutându-se cu ceilalți pictori. Eduardo Diez, pictorul spaniol de-o simplitate perfectă, îndrăgostit de artă și viața boemă, având un stil și tehnică de lucru, ce-l face pe Paul Gaugin, sosit nu de mult, să-l felicite zgomotos, amuzându-l pe Henri Matisse, însoțit de Eduard Manet și Eduard Riou, alăturându-se nou venitului Théodore Rousseau. Ce lume bună, exclamă Paul Stoica, românul spaniol, un alt expert al picturii în acuarelă, lucrările de excepție fiind atent studiate de grupul imens format, aplauzele lui Paul Gaugin făcându-l pe Henri Touluse-Lautrec, să exclame Oh la la ! Vasile Popa, avându-și lucrările în imediata vecinătate a frumoasei pictorițe Alida Nagy, zâmbindu-mi acum, îmi spune în grabă, cât de bucuroasă e, că a venit direct de la Turda, orășelul transilvan al artiștilor plastici și al femeilor frumoase. Silvia Ichim, ne trimite "Dincolo de nori", în abisuri și frământări ale vremurilor, pictând într-o manieră fantastică, Louis Aston Knigth, sărutându-i mâna cu emoții, asigurând-o că-i va cumpăra câteva lucrări, același lucru spunându-l și Maestrul Nicolae Grigorescu, a cărui audiența e atât de mare, încât mi-e greu să mă apropii de "Carele cu boi", pe drumuri prăfuite de țară și "Spălătoresele la râu", de Bătrâna cu gâștele"...codificând în lucrările lui, fără ca cineva să-l poată imita, colțurile de lume, pe care le-a așezat pe pânzele ce transmit trăiri pure, sufletești, calm, liniște, simplitate, revelații ale studiilor făcute, de ambiția cu care s-a metamorfozat, uimindu-mă și pe mine, afirmând că acesta este UNIC ! "Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic)...sunt cuvintele ce mă fac dintr-o dată auzindu-le, să întorc capul, un zâmbet larg, venit de pe chipul ars de soare și acoperit de barba-i grizonată, emanând un aer de înțelepciune, din partea marelui Maestru sculptor Constantin Brâncuși, pe care l-am așteptat cu drag, iată-l sosit direct din atelierul lui de pe Rue de Montparnasse, lumea începând să-l salute, să-l îmbrățișeze, iată-l venind spre el Auguste Rodin, care i-a fost și profesor, îmbrățișându-l de bun venit, apoi Brâncuși întorcăndu-se spre mine îmi zice zâmbind, „Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini". Se îndreaptă după aceste spuse, în zona muzicienilor, sărutând mâna unei pianiste, cu care se întreține, bucuria venirii acestuia făcându-mă să zâmbesc mulțumit. Ne îndreptăm atenția către Lucian Freud, care este pregătit să anunțe lista cu pictori și graficieni români acceptați și invitați de onoare, fără taxe și cheltuieli, la următoarea expoziție cu vânzare, de care vă vorbeam mai devreme, organizată de mine la Barbizon, auzind primul nume, din multitudinea celorlalte prezente aici dealtfel, cu lucrările finalizate, fiind a d-nei Pătrașcu Mioara, impresionând cu picturile în ulei, sensibile, mâna delicată a frumoasei pictorițe, reușind să așeze culorile pe pânze, într-o manieră plăcută, armonioasă. Printre invitații mei, se află Dana Deac și fantastica poetă Tania Maria Ianto, bănățeanca din Timișoara, ce trăiește și la Roma, acolo unde Arta triumfă ! Vocea lui Freud se aude mai tare, audiența, invitații mei, dându-și seama de anunțul listei cu artiștii plastici români și acuma-i liniște, Verdi oprindu-se din interpretarea la pian, anunțând în ordine pe : Cornel Vana, Onița Mureșan, Mariana Brighinaru, Silvia Stamatescu, Silvia Ichim, Carmen Stan, Florin Dibluș, Alexandru Dragoș, Constantin Mihalachioaia, Victor-Sorin Ploscaru (Maestru al Graficii), Dana Deac, Mârza Traian, Tiberiu Mursa, Constantin Maxim, Vasile Popa, Mircea Nechita, Gheorghe Astileanu(pictorul Maestru din Klausenburg), Emilia Trandafir, Karol Racz-Sochirca, Aneta Beatrice-Filip, Eugen Boerica, Cojocariu Roxana, Gabriel Cojocariu, Galina Vieru, Ion Șerban, Pătrașcu Mioara, Ion Drăgan, Alida Nagy, Gustav Ioan Hlinka, Ioan Oniciuc, Victoria Spahiu, Laurențiu Nistor, Paveliuc Olivian, Florea Vâlcu, Grigore Carata, Grigore Stan, George Spaiuc, Constantin Alexii, Liviu-Achim Sandu, Ivascu Ilie, Nicu Gabriel, Adina Moldova Titrea, Mariana Dobre, Mihai Prepeliță, Zoltan Lorencz, Nicu Baltaru, Nicu Zimbroianu, Alexandru Ghinea și Costi Pop, urmând să se discute despre amănuntele Expoziției de mare clasă ! Au aplaudat cu toții la finalul celor citite de Lucian Freud, însoțit de unchiul lui, Sigmund Freud, pe care l-am rugat să mai rămână, inițial acesta spunând că este grăbit, ridicând tonul, ca să audă tot alaiul, zicând : Marea întrebare, la care nu știu să răspund, în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea : Ce vrea de fapt o femeie ? Se aud râsete, chichoteli din partea femeilor invitate, murmurul artiștilor devenind sonor, după aceste cuvinte rostite de Zigmund, Van Gogh apropiindu-se de mine și îmi spune, că el consideră desenul ca fundație a oricărui artist, însă mai crede că femeia este ea însăși Arta pură. Îi dau dreptate, bătându-l prietenește pe umăr...Imaginați-vă pe toți acești artiști, veți înțelege Tainele Artei, pictura și grafica, desenul, acoperind pânzele muzicii, portativele devin șevalete, sculpturile prind viață, scena vieții a fost pentru unii, este pentru noi, va fi pentru fiecare în parte. Am ajuns la finalul acestei "petreceri", Renoir pictorul bucuriilor vieții, m-a rugat să-l anunț, rugându-vă să fiți atenți, la ce are să spună, după care, mă gândesc la voi, cei care ați fost selectați pentru Barbizon, știind că undeva în adâncul sufletului vostru, ați trăit momentul imaginar, virtual, creat de mine. Să-l ascultăm pe Renoir așadar ! Doamnelor și domnilor, dragii mei prieteni artiști și nu numai, după părerea mea, tabloul trebuie să fie vesel și frumos! În viață există prea multă monstruozitate, ca să mai fabricăm și noi, lucruri urâte! În ropote de aplauze, adresate lui Renoir, pentru aceste vorbe și pentru voi, pentru prezență, vă urez viață lungă și frumoasă, așa cum îmi place s-o spun!  
Al vostru prieten, Costi Pop.  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Undeva departe,  
26 octombrie 2018  
 
 
 
 
 
 
 
Sursa foto: Pinterest  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Simfonia vieții (20) / Costi Pop : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2857, Anul VIII, 27 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Costi Pop : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Costi Pop
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!