CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





Simfonia Vietii (9)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când munții vor acoperi cerul, voi înceta să te mai iubesc, când soarele nu va mai străluci îți voi spune adio, te voi părăsi, când prezentul va fi trecut, voi fi în viitor unde mă vei putea găsi de vrei, când oceanele deșert vor fi, mă voi adăposti la umbra ta să pot sorbi din izvorul iubirii tale așa cum fac și-acum, fără de care n-aș mai fi eu, aș fi alta fără noimă, fără vreun drum sau fără cerul de deasupra munților, mi-ai trimis nori de ploaie să-mi pot lua umbrela cu mine în timp ce te voi aștepta, mi-ai trimis un zâmbet reflectat pe-o floare, privind-o, mângâiată de raza ta de soare ce-o porți în suflet mereu, păstrându-l cald și bun, încălzindu-l pe-al meu atunci când sunt împreună, uneori fiindu-mi teamă să-l privesc pentru că știu ce-am să găsesc, fiind nevoie să-l ajut din hibernarea-i prelungă, să-l trezesc la viață , să-l fac să înțeleagă că nimic nu-i complicat, doar eu sunt deseori de ne-nțeles, croindu-mi greu drumuri în viață, dacă ai vrea acum sufletul meu să-l vezi e de-ajuns în ochi să mă privești atent să nu pierzi clipa ce trece, care vine, să mă iubești o veșnicie doar pe mine, fără iubirea ta e întuneric și mi-e greu să văd înăuntru ei simțindu-mă ca un pian fără clape, sau un violoncel fără de corzi, să-ți pot cânta de dor de tine uneori fals, alteori fără glas, acompaniat de nimeni, singur pe drum cu inima nebună, știi la ce mă gândesc acum, că te-aș iubi chiar dacă apoi m-ai părăsi, mi-ar ține de urât iubirea asta ce se preface uneori în întuneric, dacă aș ști să te păstrez n-aș mai fi trist și nici în urmă n-aș privi, ești raza mea de soare cuprins de mine-n brațe, ieșită din întunericul ce-mi luminează viața în unic sens, știut de tine, lăsându-mă să te iubesc că doar la asta mă gândesc acum, tăcerea disperată după amorul imaginar cu tine, ascunsă printre cuvintele de dinainte, fumul de țigară desenat de buzele tale trezite în dorința de iubire mă fac să scriu că-s fericit, acompaniat de nimeni, cu-al tău parfum singur pe drum, știi la ce mă gândesc acum, s-a scurs fără să fi știut că voi ajunge să-l detest uitându-mă în urmă, crezând c-am să mă regăsesc printre atâtea frânturi de amintiri, încercând să mă iert pentru atâtea cele de greșeli lăsate-n urmă și retrăite azi, dorind ca cineva să mă salveze, să mai rămân o clipă lângă tine până când într-o bună zi nu ne vom mai vedea, s-a scurs de-atunci și pân-acum, de ieri și până azi trăind speranța c-o va face până mâine și până într-o altă zi când ne vom revedea, eu trăind în timpul acesta dragostea către tine, cred, n-o poate el schimba, am adunat nisipul mării din vara doar singura cu tine, de pe corpul tău frumos format de timp, același care m-a oprit să te iubesc, e așezat într-o clepsidră văzută doar de mine ce-mi ține de urât, atunci când vreau să mă gândesc la tine, atunci când vreau să te sărut, totul e doar o poveste ce începe mai demult doar pentru mine, caut aievea răscolind trecut care mi-a aparținut și-atât e de ciudat că n-am putut rămâne acolo unde mi-a fost mai bine, lângă tine, n-aveam de ales, am încercat apoi să te uit, totul să rămână în urmă privind cu ochii goi `napoi, s-ating iubirea ce n-o mai înțeleg căutând printre rafturile inimii, odihnindu-mă pe-un sentiment necunoscut pe care nu-l pot descrie în cuvinte, l-aș putea însă dansa cu tine, iubindu-te apoi dacă timp voi mai avea, fie el doar un minut, ce mult aș vrea s-ating iubirea răscolind trecut, știu de ce lămpile de noapte s-au aprins și orizontul luminat de soare s-a umbrit, știu de ce țărmul mării e inundat de valuri în ritm amețitor aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele spălat degrabă, știu de ce vântul serii fără ploaie, fără nori e mai domol, răcorindu-mi chipul așteptând un gând, acela către tine cu ochii-nchisi cerșind parcă iubire, mai știu de ce albastrul cerului și mării cu verdele alături pot naște roșul inimii ce bate, al sângelui ce-aleargă prin vene aducându-mi emoții de iubire, știu și de ce acum mă gândesc la tine, vorbind cu timpul, cu D-zeu, vorbesc cu mine spunându-mi să răzbesc, visând că te doresc rugându-l pe El să mă ajute, să mă țină-n viață și să pot ca să te am doar pentru mine să știu de ce te mai iubesc, a mai trecut o zi fără să-ți fi spus, fiind atât de-aproape de mintea mea ce era parcă un carusel rostogolind amintirile căzând pe rând peste mine neștiind pe care să le îmbrățișez pregătindu-mi buzele pentru săruturi, ce le-aștept și nu mai vin și știu de ce întrebându-mă doar unde ești, uneori soare, alteori furtună și ploaia din iulie amintindu-mi de tine, uneori zi alteori noapte, atâta vreme cât le voi trăi oriunde-aș fi pe-acest pământ te voi iubi, uneori zâmbet alteori lacrimi trezindu-mi sufletul, de fiecare dată lăsându-ți chiar acum mesaj imaginar, în sticla plutitoare și sper ca cineva să-l citească...aș vrea ca tu să fii, cuvinte-s despre ochii tăi și despre mine că nu-i pot vedea, despre buzele tale ce nu le pot atinge și nici săruta, cuvinte ce-aduc aminte de părul tău sunt scrise toate pe hârtia din sticla plutitoare, uneori e furtună alteori e soare, sunt obosit și singur, e noapte și timpul cântă a nepăsare purtând sticle, mesaje pe mare, pe valuri cu spume, închid ochii să visez că sunt în altă lume, uneori purtat de gânduri alteori de iubirea ta ce nu mai e și-o aștept, uneori ea vine, alteori cine mai știe pe unde se poate-ascunde, întinzi o mână să ți-o sărut, aș vrea mai mult desigur, sunt în altă lume, doar eu și fără tine, erai în preajma mea și mă-ntrebam dacă totul era doar o-ntâmplare, uneori vreau să știu ce te face să plângi, alteori să râzi, nimeni nu știe ce-i cu mine, uneori mă chinui, alteori mi-e bine, mesajul l-am scris, plutind acum, uneori stă, alteori e pe drum, de va ajunge fi fără grijă mă vei putea găsi oriunde-aș fi pe-acest pământ sau uneori pe altă lume, eu tot te voi iubi, lumini și umbre pe chipul tău frumos ars de soare, scăldat uneori de valuri, sărutat de mine pe nesăturate, mângâiat de vânt, străbătut de lacrimi și mai apoi de zâmbetul ce mă-nfioară mă-ntreb când l-am văzut ultima oară, mi-e teamă să-l ating cu mâinile-mi prea aspre, mai bine îți cuprind sufletul în brațe și-l invelesc în sentimente ce vin pentru tine, mă-ntreb apoi când ne-am iubit ultima oară, timpul trecut peste noi ne-a schimbat lăsându-și amprente ce le retușăm cu încercări tardive, găsindu-te indiferentă, șoptindu-mi fără să te-aud, iubindu-mă fără să te simt, privindu-mă fără să mă vezi că sunt atât de-aproape îmbrățișându-ți sufletul, învelit de sentimente ce încă vin odată cu luminile de dimineață, urmate de umbrele nopților ce mă așteaptă să fiu singur chiar dacă, nu mai vreau, simțindu-mă pierdut cu un nou început, de fiecare dată când știu, că mă aștepți, mă vei ierta de n-am să vin si tare-aș vrea să ne găsim îmbrățișați, cu tine și-al tău suflet fascinant, învelit imaginar cu iubirea mea.  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Undeva departe  
24 mai 2018  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Sursa foto - Pinterest  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Simfonia Vietii (9) / Costi Pop : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2702, Anul VIII, 25 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Costi Pop : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Costi Pop
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!