CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





Simfonia Vietii (7)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tu ești mereu în versurile mele, în muzica ce-mi trezește sufletul la viață, printre atâtea culori acuarelice și flori tonitziene, printre care cu boi ale lui Grigorescu și toporașii Magdei Isanos , schițe davinciene și gondole venețiene, ești prinsă-n horoscopul meu necunoscut, în arcuri de triumf, sub bolți de flori și marmură nefinisată, cu buzele-ți fierbinți ce le-am sărutat odată tu ești mereu în mintea mea, dorind să evadez în altă lume, mai puțin ciudată decât cea în care m-am pierdut cândva, fără busola vieții, doar cu tine-n mintea mea, găsind din cele patru zări, minune de femeie ce ești tu, un giuvaer sofisticat ce-mi alunecă adesea printre atâtea gânduri, fiind mereu prezentă în viața mea, stârnind pasiune, oferind iubire, așteptând respect, găsindu-te din...cele patru zări într-un final, pe tine, minune de femeie ce ești tu, mă-ntreb de câte ori ți-am spus că te iubesc, lăsându-mi pleoapele grele în seara asta tristă peste ochi fără vreun gând s-adorm, pentru că ești în mintea mea vrând să te-alung de-aici, cumva, știind însă că te vei întoarce, mă urc pe scări de gânduri deasupra lumii să te privesc, chemându-te să-mi ții de urât știind c-ai să faci mai mult de-atât, c-ai să mă iubești...urmează-mă îți șoptesc, fiind acum deasupra mării luminată de Lună, valuri mari spărgându-se în depărtare, pe malul licurind de lampadare printre lumini difuze, zărindu-ți trupul ce-a fost al meu, cu părul negru, răsfirat de vântul nopții, stropi din mare se-așează pe buzele-ți clocotind a dorințe, privești apoi spre farul ce mătură pe rând întreg orizontul cu lumina lui, neștiind ce e dincolo de el, lăsându-mi pleoapele grele peste chipul tău ce l-am întristat odată cu plecarea mea, te-ntrebi dacă ai să mai poți răzbate fără mine, lacrimi inundă terasa mării, răcoarea te cuprinde, faruri plutitoare uimindu-te și...parcă ești speriată la gândul că eu nu-s, însă de-ai privi spre cer m-ai vedea, m-ai recunoaște dintre-atâtea stele plutitoare, c-am fost al tău și m-ai iubit, c-ai fost a mea și te-am părăsit și mă întreb,de câte ori ți-am spus că te iubesc, simțind apoi o greutate, e-a pleoapelor grele și obosite, fără vreun gând s-adorm...cobor pe scări de gânduri, întors dintr-o rătăcire imaginară a unui vis în care-am uitat să-ți spun, deasupra mării și-a unui far ce mătură tot orizontul cu lumina lui și-a lampadarelor, ca niște licurici pe promenada plimbărilor noastre, târzii și-a buzelor noastre clocotind a dorințe...că te iubesc, te-am așteptat privind prin ea văzând cum picuri de ploaie se preling pe geam, apoi peste timp fulgi de zăpadă topindu-se în spatele ei, aproape de mine simțind parcă focul din inima mea ce-așteaptă ca tu să vii, culori ale timpului îmi umplu camera de vise unde trăit-am cu tine-alături simfoniile de iubire, orchestrate pentru două inimi care încă bat în ritm de sonate pline de serenitate și de strălucire, făcându-mă să tresar la gândul că nu mai ești lângă mine, vrând ca să trag oblonul, dacă n-ai să vii, ferestrei către sufletul meu, ne-am despărțit demult, suntem doar împreună sub același acoperiș al casei și cerului, care ne vede și ne iartă, suntem ca doi străini care se văd mereu fără să-și zâmbească sau fără de vreun salut, atingerile lipsesc ca și privirile care încearcă să se ocolească, suntem doar împreună și ne-am despărțit demult, cu noi e tristețea și amintirile frumoase, atât ne-a mai rămas le alungăm de-ndată știind că nici soarele nu poate a ne-ncălzi în suflet, nici anotimpurile atâta de frumoase ce-ți seamănă atât de mult, încerc să mă gândesc la tine, sufăr pentru că ți-am greșit, mi-e dor să te mai țin de mână, ne-am despărțit demult, suntem doar împreună sub al cerului acoperiș,totul e-ncremenit și tu-ai rămas doar o imagine, cu note a minții mele, timpul s-a oprit păstrând memoriile tale despre ce-a fost și nu va mai fi de mâine, văzând doar un sfârșit ce s-a mai derulat odată, firave gânduri, îmi revin pentru-o secundă ce-i atât de scurtă, mai zăbovește puțin, ești tu, mereu revii când nu m-aștept, când vreau să vii să fi aici cu mine cu tot ce e încremenit, cu timp oprit ce-anunță un sfârșit în sufletul meu trist ce arde ca un jar mocnit, timpul eu l-am oprit, amintirile-ți să le păstrez pornindu-l pentru ...doar câteva clipe, să te revăd, să te cuprind, să te iubesc, să nu te uit, urmele pașilor tăi acoperite-s de zăpadă, încercând acum să-mi amintesc când te-am văzut ultima oară, știind că este doar un joc ce se repetă în fiecare seară, lipsindu-mi căldura vocii tale și-al trupului tău, râvnite de mine-n singurătatea ce-i atât de clară, acoperită de vălul unui regret ce mi-a făcut viața atât de-amară, sunetul iubirii tale în timp l-aud mereu, în plină noapte privesc spre cer, respir adânc și mă gândesc s-ajung departe, unde lumini se-aprind, lumini se sting peste urmele pașilor tăi acoperiți de zăpada căzută anul trecut și care s-a topit, ca sufletul meu după tine, iar zâmbetul mi-e necunoscut, știu doar să plâng și să visez că te visez cu ochi deschiși în plină zi, cu sufletu-mi ce singur doarme în fiecare noapte, pe-al tău l-așteaptă învăluit în șoapte, fiindu-i rece-acum și mă întreb...oare sunt un nebun și chiar de-aș fi, sunt unul ce încă te iubește, nimeni nu poate-a te iubi mai mult ca mine, rătăcind aievea printre sentimente, nimeni nu te dorește mai mult ca mine, rugându-mă să-mi fi alături, răspunsul la toate fiind...doar tu, când mă atingi sufletul meu dansează nebun pe muzica iubirii tale, uitând de mine știind apoi, că răspunsul la toate ești doar tu, undeva în timpul vieții mele ce se scurge chiar acum, scriind, trăind în confuzia de a trăi, măcinat de mii de-ntrebări, uneori dansând ca un nebun pe muzica iubirii tale, uitând de mine și de toate știind apoi că răspunsul vieții mele rămase, ești doar tu, cea care știe cum să mă iubească rătăcit fiind printre sentimente, măcinat de mii de-ntrebari, răspunsul la toate fiind...doar tu, trăiri ascunse neștiute de nimeni le ții pentru tine, lăsându-mă să-nțeleg învăluit în... clarobscurul culorilor vieții tale, că nu e timp de întrebări și nici atâta de răspunsuri, eram ascuns și eu de multe ori fără ca tu, să știi de mine, așa credeam, eram printre trăiri, trăind cu tine, desenându-mi apoi chipul, pe nisipul plajei apelor noastre moarte, la fel ca dragostea înfiripată odinioară care s-a acoperit de algele depărtării, iubirile noastre plutind în derivă aproape de malul stâncos al plajei apelor noastre moarte, flux și reflux de sentimente ce vin și se duc aievea în larg, oprindu-se câteodată la mal, iubindu-te, știind că n-a să mai fie la fel ca altădat`, plutind în derivă vei înțelege când mă vei privi, de ce ochii-mi sunt închiși și buzele în culoarea lavei fierbinți, vei înțelege când mă vei atinge, de ce fiori te vor pătrunde și cuprinde, creându-ți panică în suflet, pierzându-ți vocea înecată printre gânduri, lăsându-te pradă, vrăjilor din mine nemaiștiind de tine, iubindu-mă urcați pe valul disperării, acoperiți de perdele ale durerii, de iubire, ce ne-a surprins uitând că nu ne știm decât de-o viață, suspinând, lăsând din amintiri să treacă pe lângă noi neobservate, sunt cele triste, înveninate de tine și de mine, de amândoi, încă suntem noi, tu și eu, două ființe ce cred că se iubesc, urcați pe valul disperării ajunși în larg, la jumătate de secol depărtare, vâslind doar într-un sens, inevitabil vei înțelege când mă vei privi, când mă vei atinge și mă vei iubi, dacă toate astea vor mai fi, iar tu nu mă vei părăsi, rămas singur pe valul disperării...de ce rămas-ai cu brațele deschise sperând c-am să-ndrăznesc să-ți vin la piept, să mă strângi și să mă văd apoi cu tine-n nopți, într-un desfrâu al marilor noastre iubiri, e-un gând ce-aduce fiori care mă cuprind, știind cât mi-e de bine lângă tine, mă-ntreb de ce ezit, de ce m-ascund, că doar te văd cu brațele-ți imaginar deschise, e doar un truc al tău, l-am mai întâlnit odată, erai...pe malul mării răvășită toată, cu părul parcă smuls de vânt și ochii-ți verzi înlăcrimați, brațele-ți deschise deodat` mă așteptau, să mă strângi la pieptu-ți cald și mai apoi...târât am fost de tine-n nopți, într-un desfrâu al marilor iubiri ce nu le pot uita, vrăjit ca în povestea sirenelor lui Ulise, iar eu rămas lipit de alt catarg imaginar al vieții mele, întind o pânză pe șasiul încheiat deunăzi, să te pictez, pe malul mării, cum m-aștepți cu brațele-ți deschise, ca să ne iubim.  
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Undeva departe  
11 mai 2018  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Sursa foto : Pinterest  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Simfonia Vietii (7) / Costi Pop : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2688, Anul VIII, 11 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Costi Pop : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Costi Pop
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!