CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





Simfonia Vietii (4)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lacrimi pe buzele tale, înseamnă suferință, adusă de mine, odat`, intrat în viața ta, caut mereu să le sărut, gândind la marea sărată, lăsată-n urmă, cu valuri ce se sparg de țărm, cu gânduri și vise-albastre, soare și nori plumburii purtate de vânturi singuratice, ce-aduc ninsori și ploi, privindu-le prin geamul așteptării, ca să mă vezi venind.Mi-e dor s-ajung, nu sunt departe, nu sunt aproape, decât...e-atât de simplu, e-atât de complicat, eu sunt, eu vin și plec, așa cum trenul vieții mele o face oprind în fiecare gară, imaginară, a fiecărui an.Lacrimi pe buzele tale, înseamnă fericire, uitată-ntr-o cămară a inimii, ce bate încă pentru noi. Te-ai ascuns, când n-ar fi trebuit într-un tunel al timpului pierdut, cotrobăindu-mi printre amintiri lăsându-mă fără cuvinte.Clipele rămase-n urmă, le-am adunat vrând să le păstrez, apoi, adusu-mi-am aminte, că te-ai pierdut în ascunzișurile tale, fără ca eu să te fi găsit, chiar dacă te-aș fi căutat.Ai apărut apoi, când nu m-am așteptat, părând atât de fericită fără mine și m-am întrebat, de ce ești aici, iar, de ce-mi tulburi prezentul, cu ființa ta ce mă-nfioară și-mi spui că mă iubești.Să cred că-ți este teamă de singurătate? Aud cum timpul nostru bate iar, la poarta sufletului meu și-l las să treacă peste mine, crezând că-s mulțumit de el, de noi, de tine, de mine, de tot.Umbrele șoaptelor tale, mi se preling prin simțuri putând ca să le-ating, privindu-te când nu mă vezi.Valuri imense, purtate de vântul iernii se sparg imaginar, de malul imaginației mele infinite, urmărindu-ți umbra, deasupra lor, crezând că te întorci la mine, așteptând ca ele să vină și să plece, așa cum tu o faci, când trebuie și nu.Chiar de nu te-am putut privi în ochi, mi-e dor și-mi este teamă de iubire, ce mi-am dorit-o atât de mult.Scriu din nou, acompaniat de un pian, aud apoi un contrabas...doar viața mea-i un dezacord de note, ce uneori, sunt false, apoi, un trompetist, mă face să tresar, gândind c-aș vrea să-mi fi aproape.Singurătatea doare, când inima pustie bate, în ritm de dans murdar, în doi.Știi cine sunt, de ochii nu-ți pot vedea ? Îmi spui pe urmă, că-ți este drag de mine, de te-aș putea atinge, m-ai simți, lumini ale-ntunericului s-ar aprinde, făcându-mi drum către necunoscut, viața-mi, va prinde din nou viață, cerul mi-ar surâde, chiar de-ar face-o dintre nori, iar ploaia-mi va spăla în amintire, ca să rămâi doar tu, uitând de-un dezacord de note, ce uneori sunt false.Aștept să-mi scrii, știind că n-ai s-o faci, aștept să vii, știind că nici n-ai să pornești, aștept să mă alinți, știind că n-o să poți, aștept să îmi zâmbești, știind cât ți-e de greu.Aștepți să-ți scriu, știind că n-am s-o fac, aștepți să vin, știind că nici n-am să pornesc, aștepți să te alint, știind că n-am să pot, aștepți să îți zâmbesc, știind cât mi-e de greu.Aștept să îmi vorbești, știind despre tăcerea ta, aștept să mă atingi, știind cât de rece ești, aștept să te reîntâlnesc, știind că nu va fi nicicând, aștept să mă iubești, știind că n-ai să fi cu mine.Ai venit plecând de-acolo, de unde, n-am să știu ce-a fost, iar tu, sunt sigur că te-ntrebi oare ce te așteaptă aici și ce va fi ? De-ai veni, mi-am zis mereu, n-ai să mai pleci lăsând în urmă-ți tristețe, de-acolo, de unde, n-am să știu ce-a fost.Am vrut să vii, deși n-aș fi crezut, s-ajungi, aici la mine, în universul meu, doar cu-n bagaj...imens, de sentimente, ce le-ai păstrat, în timp, doar pentru mine.Ți-am scris într-o bună zi, eliberându-mi sufletul pe esplanadă, nu era nimeni, să mă fi văzut, doar vântul și apa, ei mi-au zâmbit, pe rând, lăsându-mă discreți, ca să-mi aștern imaginar, toate cuvintele frumoase, despre tine.Când sunt singur și asta se-ntâmplă mereu, scrutez orizontul vieții mele, rămânând fără cuvinte, știind că o stea, strălucește deasupra-mi fără s-o pot atinge și cât aș vrea, deoarece, tu ești acolo, nu ești cu mine.Doar ea, în fiecare noapte mă privește, îmi luminează visele și mă iubește, știind că n-am s-o pot atinge și mă dorește în preajma ei, s-o pot iubi și eu, așa cum marinarii, iubesc marea, cu pescărușii ei zglobii.Mă gândesc la tine, pe unde ești, de ce nu vii...rămân fără cuvinte, sunt doar cu ea, deoarece tu ești acolo, nu ești cu mine, însă, te voi regăsi, tu ești steaua mea, ce-o pot atinge, doar tu mă poți iubi cu-adevărat și nopți la rând, mă poți privi, visele să-mi luminezi, doar tu, dar tu...acum nu ești aici, dar tu, acum, nu ești cu mine, tu ești...doar tu.Vei știi dar, mai târziu, cine-s, tot ce-am să-ți scriu, e-un rezumat al vieții mele, derulată într-o altă lume, uneori nebună, străină și ciudat de rea, alteori, deschisă și senină așa cum este azi, o nouă zi din viața mea.Parcă te văd citind, cu ochii-ți frumoși, ce mult aș vrea ca să-i sărut, tu să-i închizi, lăsându-te pentru o clipă, să visezi, că ești cu mine, găsindu-ți buzele fierbinți, uscate, de sete de iubire.Parfumul pielii tale împrăștiat de respirația vieții, mă face să tresar, o clipă mă-nfioară, neștiind, ce-o să mă fac, gândind la tine, preludiul, improvizația mea de moment, fiind muzica imaginației, ce ne cuprinde-n vâltoarea dragostei, a celei abstracte, virtuale, parcă te văd citind aici.Te poți lăsa cuprinsă, de-un sentiment ciudat, acela, că eu sunt acolo, ochii-ți cu-n sărut ca să-i închid, găsindu-ți mai apoi, buzele fierbinți, uscate, fiindu-ți sete de iubire.De-ai vrea să știi, chiar mai târziu, cine-s, deschide-ți sufletul din nou și lasă-l liber, nu-l mai opri și nu-l închide, că-ți face rău, nemaifiind în stare să iubești, tu să mă crezi, nici ochii-ți să-i închizi și să visezi că sunt acolo lângă tine, deschiși în realitate, iar dacă vrei, ca să mă vezi și să visezi, închide-i cu-al meu sărut, găsindu-ți mai apoi și respirația, împrăștiind parfumul pielii, ce mă-nfioară, iar mai apoi, dar nu la urmă, buze fierbinți, uscate, fiindu-ți sete de iubire.Zâmbet fardat, găsesc, pe propria-mi copertă a vieții, încercând apoi, s-acopăr riduri, ce-mi brăzdează sufletul, lăsând urme rimelate, peste trecutul uitat, dezgolind umbrele celor pe care i-am iubit.Sunt copleșit, de săruturi calde, neștiute, izgonite de buze cărnoase, crăpate de vânt, arse de soare, atât de fierbinti, căutând apoi, umbra trupului tău, ascunzându-mă de iubirea ta, ce mă doare, strigând, fără vreun sunet, ca cineva s-audă și să mă-ntrebe, cine sunt.Vino, mi-ai spus, arătându-mi oceanul meu, plin cu iluzii, aruncă-te în el, debarasat de hainele trecutului, în tunelul timpului de azi și lasă-te purtat de mine, iubindu-mă, cum nimeni n-a știut.E-o neputință, în a nu ști ce vreau, chiar dacă uneori, știu cum să ajung acolo.Vino, mi-ai spus, arătându-mi orizontul vieții, străbate drumul, până la apus, cu mine și ai să fi fericită.Iluzii, dorințe, trecut, tunel și vise, săruturi cu buzele cărnoase, uscate de vânt, riduri și urme rimelate, strigăte de iubire și-un singur răspuns, al meu...așteaptă ! Cât de frumoasă ești, înfățișare de Afrodită, ținută elegantă, destul să-ntorc privirea după tine.Sufletu-ți e curat și blând, deschis, să-l pot cunoaște, cu un temperament aș spune, ezitant și melancolic, iar firea ta lucidă, pasională, visătoare, am remarcat a fi și rațională, imprevizibilă, of, cât de dragă-mi ești...mi-am imaginat toate astea, fiind aproape totul despre tine, dar mai așteaptă, vreau să-ți mai spun cum ești, ce importanță are, eu le-nsir aici și nici măcar nu te cunosc, dar ești așa, gândire logică, imaginativă și practică, atât de multe-s, toate pentru mine, într-una singură femeie și unică ființă, ce m-ar putea face fericit, ești tu, așa cum îmi pot imagina, doar tu, iar pentru tine, îmi pregătesc spațiul de lucru, un șevalet mai vechi, lăsat de câteva ori în ploaie și sub soare, lemnul din care-i plămădit, sorbind din viața mea, chiar dacă uneori, ne despărțim, el așteptând, să-i dau culoare, chipului tău frumos de Afrodită, destul să-ntoarcă, soarele și norii, privirea după tine, portret artistic, imaginar și literar, de iubită...a mea.  
 
 
 
 
 
 
 
 


 
Großsanktnikolaus, Banat  
10 aprilie 2018  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Sursa foto - Pinterest  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Simfonia Vietii (4) / Costi Pop : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2657, Anul VIII, 10 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Costi Pop : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Costi Pop
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!