CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Analize >  





OPINII CRITICE ASUPRA UNOR CREAȚII PROPRII (4)
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
OPINII CRITICE ASUPRA UNOR CREAȚII PROPRII (4)  
 
MOTTO: "Un visător este cineva care își poate găsi calea numai sub lumina razelor lunii , iar pedeapsa lui este ca zărește zorile înaintea restului lumii." (Oscar Wilde)  
 
Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin - d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză. Cea mai importantă operă a sa este romanul „Portretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray, 1891), în care găsim o ilustrare pregnantă a principiilor sale estetice. El definește rolul artistului în căutarea rafinamentului și frumosului și situează arta mai presus de viață, pentru că exprimă esența caracterelor și a fenomenelor mai fidel decât însăși realitatea.  
 
TABLOU CU MOV, ALBASTRU ȘI MARO  
 
Aproape adormit eu te-am visat,  
 
iar gândul mi-a rămas îngemănat  
 
cu gândul tău, pierdut pe undeva,  
 
într-un apus întârziat de catifea.  
 
Din margine de somn, pentru o clipă,  
 
priveam mirat cum trupu-mi se ridică  
 
într-un văzduh ce devenea neclar  
 
în maroniu amurg de chihlimbar,  
 
iar tu pluteai deasupra mea udată  
 
de-o ploaie ce pica defragmentată.  
 
 
Te-aș fi adus spre mine, mai aproape,  
 
dar te pierdeai prin nevăzute ape  
 
dintr-un tablou pictat de Picasso  
 
cu mov, albastru și puțin maro...  
 
Iar trupul tău se legăna pe pânză  
 
ca un văzduh ascuns după o frunză,  
 
și movu-n roșu se schimba treptat  
 
pe fondul de albastru răsturnat  
 
când chipul tău din umbră mă privea  
 
turnând din ochi luciri de peruzea.  
 
 
Dar într-o clipă-ai dispărut fugară  
 
în năluciri ce se suceau afară  
 
sub norii negri adunați pe cer  
 
din străvezii apusuri de arcer  
 
ce replicau imaginea-ți pictată  
 
pe pânza cerului, neterminată.  
 
 
Erai sau nu erai, nici nu mai știu,  
 
c-afară se făcuse prea târziu,  
 
iar chipul tău prin mine se scurgea  
 
ca raza ruptă dintr-un ciob de stea.  
 
TABLOU CU MOV, ALBASTRU ȘI MARO este un exemplu de poem în care visul domină realitatea de la primul până la ultimul vers. Din punct de vedere arhitectural este conceput în cuprinsul a patru strofe de dimensiuni diferite, conform conținuturilor care le diferențiază prin mesajul transmis cititorului.  
 
Din prima strofă aflăm că Eul liric, aproape adormit (între stare de veghe și somn), își visează muza (iubita), iar gândurile lor se îngemănează „undeva/ într-un apus întârziat de catifea”. Eul liric are impresia că trupul său „se ridică/ într-un văzduh ce devenea neclar într-un „amurg” ce părea „de chihlimbar”, iar muza lui plutea „udată”/ de-o ploaie ce pica defragmentată”. Decor oniric pe tot cuprinsul primei strofe! Starea de visare se menține și în strofa a doua, numai că are loc o schimbare de decor. Muza se pierdea „prin nevăzute ape/ dintr-un tablou pictat de Picasso/ cu mov, albastru și puțin maro...” „Iar trupul (ei) se legăna pe pânză/ ca un văzduh ascuns după o frunză”. În această stare de visare totală, „movu-n roșu se schimba treptat/ pe fondul de albastru răsturnat”.  
 
În strofa a treia muza dispare „într-o clipă”[...] „în năluciri ce se suceau afară/sub norii negri adunați pe cer / din străvezii apusuri de arcer”. De reținut superbele metafore din aceste versuri: „năluciri ce se suceau” și „apusuri de arcer”! Apusurile de arcer „replicau imaginea (muzei) pictată / pe pânza cerului, neterminată”. Ajungând la strofa a patra, aflăm despre starea de nedumerire a Eului liric: „Erai sau nu erai, nici nu mai știu,/ c-afară se făcuse prea târziu,/ iar chipul tău prin mine se scurgea/ ca raza ruptă dintr-un ciob de stea. Superbe figuri de stil în ultimele două versuri!  
 
Starea de visare continuă, fără limite, împletiri originale de idei, pe tot parcursul discursului liric, cuvinte noi (defragmentare, arcer etc), figuri de stil cu vibrații emoționale puternice, iată trăsăturile definitorii ale acestui poem de factură expresionist-onirică.  
 
Poemul a fost publicat prima dată în volumul de versuri CUNOAȘTEREA DE SINE, Ed. ePublishers, București, 2017. A fost republicat, trei ani mai târziu, în Antologia Lirică POEME PESTE TIMP, Ed. BREN, București, 2020. De-a lungul timpului poemul a fost publicat și în diferite reviste on-line (LOGOS & AGAPE, CONFLUENȚE LITERARE, ARMONII CULTURALE), primind comentarii elogioase din partea cititorilor.  
 
PE MUCHII DE DILEME  
 
Avem prea multe nefirești probleme  
 
de rezolvat în fiecare zi,  
 
s-au adunat pe muchii de dileme  
 
și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?  
 
 
Iar magica-ntrebare ne pătrunde  
 
în sufletul rămas neprotejat  
 
pe un tărâm străin care ascunde  
 
un vast război, cu scop nedeclarat.  
 
 
Ne rătăcim în căutări sterile,  
 
bătând la porți lăsate cu-mprumut,  
 
în dosul lor stă Kafka, nevăzut,  
 
să scrie-n taină ultimele file  
 
dintr-un roman rămas neînceput.  
 
 
În timp ce așteptăm deznodământul  
 
pe un crenel ce trebuia zidit,  
 
Bacovia se-ntoarce osândit  
 
ca, pe ascuns, să-si caute mormântul  
 
în miticul Castel neconstruit.  
 
 
Aștept în van minunea nesperată,  
 
pe zidul dărâmat de sub crenel,  
 
și parcă văd în față, deodată,  
 
cum Kafka se ridică din Castel.  
 
Poem de factură neo-expresionistă, PE MUCHII DE DILEME ne conduce, pe parcursul celor cinci strofe, prin meandrele multiplelor provocări ale lumii de astăzi. În prima stofă, Eul liric ne avertizează că „Avem prea multe nefirești probleme/ de rezolvat în fiecare zi”. Aceste probleme nefirești „s-au adunat pe muchii de dileme”. De aceea Eul liric se confruntă cu magica întrebare hamletiană: „A fi sau a nu fi”? După cum aflăm din strofa a doua, „magica-ntrebare”[...] „pătrunde în sufletul rămas neprotejat”, definit ca un „tărâm” pe care se desfășoară „un vast război, cu scop nedeclarat”.  
 
Din strofa a treia ne dăm seama că Eul multiplu (adică noi) se confruntă cu situații existențiale grave și neașteptate. De aceea, „Ne rătăcim în căutări sterile,/ bătând la porți lăsate cu-mprumut”. Nu știm de către cine sunt lăsate cu împrumut, dar aflăm că „în dosul lor stă Kafka, nevăzut / să scrie-n taină ultimele file/ dintr-un roman rămas neînceput”. Neo-expresionism total, în aceste versuri, pe care îl regăsim și în strofa următoare. În timp ce Eul multiplu așteaptă „deznodământul” (romanului neînceput al lui Kafka), „Bacovia se-ntoarce osândit/ ca, pe ascuns, să-si caute mormântul/ în miticul Castel neconstruit”.  
 
În aceste împrejurări, Eul singular (poetul sau cititorul) așteaptă în „van minunea nesperată,/ pe zidul dărâmat de sub crenel”. Desigur, această minune „nesperată„ nu poate fi altceva decât starea de normalitate. Însă, stupoare! – Eul liric vede în fața sa „deodată / cum Kafka se ridică din Castel”. Să înțelegem că, odată cu înălțarea (ridicarea) lui Kafka din Castel, se re-instalează normalitatea? Începând de aici, fiecare cititor își poate construi propria viziune!  
 
Poemul PE MUCHII DE DILEME a fost publicat, prima dată, în volumul de versuri CUNOAȘTEREA DE SINE, Ed. ePublishers, București, 2017. A fost republicat, trei ani mai târziu, în Antologia lirică POEME PESTE TIMP, Ed. BREN, București, 2020. Poemul a mai fost publicat și în revistele on-line CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS &AGAPE și ARMONII CULTURLE, fiind apreciat elogios de către cititori.  
 
UMBRA  
 
De ce te mai întorci acasă, tată? –  
 
doar știi prea bine, casa-i dărâmată,  
 
în locul ei găsești o alta casă,  
 
solidă-n ziduri, mult mai arătoasă,  
 
dar nu este la fel de primitoare  
 
precum căsuța noastră cu pridvoare.  
 
 
Iar eu, când vin acolo câteodată,  
 
parcă-s străin la mine-n curte, tată.  
 
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă  
 
mă mai întreabă seara despre soartă.  
 
Nici el nu cred că se mai simte bine,  
 
stă aplecat, iar fructele-s puține...  
 
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,  
 
zidit între betoane pare jalnic.  
 
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina  
 
de când betonul a umplut grădina.  
 
 
Eu știu că mai apari prin curte, tată,  
 
să reclădești căsuța dărâmată –  
 
cobori din Constelația Licornul  
 
doar noaptea când ne frânge somnul  
 
și către zori, pe când cocoșii cântă,  
 
te-ntorci în cer, cu aripa mai frântă.  
 
Iar eu trezit, în plină dimineață,  
 
văd umbra ta cum se topește-n ceață,  
 
și lacrimi grele ochii mi-i inundă  
 
când mira soarelui apare tremurândă.  
 
Poemul, derulat pe întinderea a trei strofe de mărimi diferite, redă întâlnirea ipotetică a poetului cu Umbra tatălui său, întors noaptea din lumea de dincolo, pentru a reconstrui „căsuța dărâmată”. Poemul este conceput ca un discurs, prin care Eul liric explică Umbrei tot ceea ce s-a întâmplat la casa părintească după plecarea tatălui din această lume.  
 
Prima strofă începe cu o interogație adresată Umbrei: „De ce te mai întorci acasă, tată? –/doar știi prea bine, casa-i dărâmată”...În versurile care urmează îi spune Umbrei că în locul căsuței de altădată se află „o altă casă/ solidă-n ziduri, mult mai arătoasă”. Dar această casă nouă nu este „la fel de primitoare” cum era „căsuța noastră cu pridvoare”. Trecând la strofa a doua, Eul liric vorbește despre schimbările dramatice produse la casa părintească: betonul care a umplut grădina, mărul de lângă poartă zidit între betoane, sentimentul de înstrăinare al poetului...  
 
În strofa a treia, Eul liric vorbește despre aparițiile nocturne ale Umbrei: „Eu știu că mai apari prin curte, tată,/ să reclădești căsuța dărâmată –/ cobori din Constelația Licornul/ doar noaptea când ne frânge somnul”...Către zori „pe când cocoșii cântă”, Umbra se reîntoarce „în cer, cu aripa mai frântă”. Poetul, trezit dimineața devreme, vede cum Umbra „se topește-n ceață”. Ochii săi sunt inundați de „lacrimi grele”, „când mira soarelui apare tremurândă”.  
 
Poemul UMBRA conține evidente reverberații hamletiene, în care visul domină realitatea. De aceea, autorul consideră că poate fi încadrat în curentul oniric al poeziei românești. Poemul a fost publicat prima dată în volumul de versuri CUNOAȘTEREA DE SINE, Ed. ePublishers, București, 2017. Trei ani mai târziu, a fost republicat în Antologia Lirică POEME PEST TIMP, Ed. BREN, București, 2020. A mai fost publicat și în revista ARMONII CULTURLE, primind aprecieri elogioase din partea cititorilor.  
 
Referinţă Bibliografică:
OPINII CRITICE ASUPRA UNOR CREAȚII PROPRII (4) / Corneliu Neagu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3580, Anul X, 19 octombrie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Corneliu Neagu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Neagu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!