Eu aş spune că există şi chiar s-a manifestat ca simbol de această Lăsata Secului, cu adresă către toţi cei care ar trebui să intre într-un post cât mai definitiv, ferindu-se, ca de dulce, de năravurile lor politicianiste şi pogorând în smerită rugăciune de mulţumire pentru marea mărinimie de a arunca focul Sodomei şi Gomorei, Iubitor de Oameni fiind, numai în proporţie de 24 la sută!  

Dar aş mai adăuga că, nu se poate ca, prefăcuţi doar în proporţie de 24 la sută în stane de sare, măcar unii să nu-l fi simţit, sau să nu fi auzit tunetul care spunea cu glas de apocalipsă: „Că v-aţi ales dintre netrebnici şi aţi nesocotit poporul cel bine credincios!”  

Iar, dacă nu astfel, din partea Celui Ce Ne Iubeşte, oricum semnul s-a manifestat către cei care vor să ne conducă dar, cum am arătat într-un articol trecut, au rămas corijenţi în dezbaterea lor publică cel puţin la capitolul PIB. S-a manifestat direct, din parte electoratului despre care greşit se spune că „a atins cota de 62%” în loc să se exprime adevărul care începe să se vadă cu ochiul liber: „ a ieşit din letargie, iar nemulţumirea lui crescândă avertizează grăitor, astăzi printr-o cotă de 62% iar, mâine, dacă lucrurile se continuă astfel, cine mai ştie cât încă”!  

Pentru că, de la a da aproape sigur câştigător candidatul care avea un substanţial avans de 10%, iar apoi acela să piardă catastrofal, contracandidatul depăşindu-l cu 24%, nu mai este deloc un fapt situat în limitele jocului de propagandă politică, aşa cum încearcă să minimalizeze unii gravitatea cutremurului electoral care s-a produs!... Este, în egală măsură, un avertisment rostit cât se poate de ritos de electorat, ca şi un simptom obiectiv constatat al trezirii lui, al faptului că - fie oricât de greu s-a mişcat, fie oricât de uşor s-a lăsat manipulat în acest sfert de veac - opinia lui publică se mobilizează acum, devenind capabilă de surprize din ce în ce mai mari din acest punct de vedere.  

Fapt pentru care este cert lucru că, dacă nu asupra politicienilor, asupra românilor care votează, semnul divin de mobilizare la conştiinţă civică s-a arătat, iar oricine încearcă să minimalizeze semnificaţiile acestuia, este o voce falsă, în slujba altor manipulări care nu vor binele ce se prefigurează printr-un asemenea act de afirmare a unei voinţe într-adevăr populare.  

Nu este vorba aici despre unul sau altul care a câştigat alegerile. Ci de faptul mult mai înălţător că am demonstrat ca electorat putere se selecţie şi, mai ales, de a respinge, în fine, manipularea politică pe care unii ne-o considerau atribuită ca un stigmat.  

Greşesc acele condeie sau glasuri publicistice care încearcă fie să scuze pierderile unora, fie să laude câştigul altora, descoperind abilităţi extraordinare într-o campanie care, după cum s-a văzut, a prezentat un nivel de interes mult mai scăzut decât altele. Şi nici măcar nu înţeleg ce interes ar avea să persevereze într-o asemenea interpretare când, orice simţire lucidă şi cinstită ar trebui să exulte la faptul că metafora Imnului Naţional cu „somnul cel de moarte” se adevereşte, iar trezirea ciclică a românilor devine o garanţie pentru viitorul lor: Puternicul semnal de cutremur s-a produs în numai două săptămâni, nu clasa politică influenţând electoratul, ci electoratul adresându-l ritos clasei politice.  

Atât de ritos din partea opiniei publice încât, dacă evocăm banalizatul dicton cu „vox populi”, ajungem la răspunsul afirmativ dat titlului nostru: Da, există în asta un semn divin pentru clasa politică - de a se scutura odată şi de demagogie, şi de corupţie, şi de toate sechelele bolşevice fardate cu globalizare, împotriva cărora tunetul rosteşte „Că v-aţi ales dintre netrebnici şi aţi nesocotit poporul cel bine credincios!” .  

(va urma)  

----------------------------  

Cornelui LEU  

Bucureşti  

17 noiembrie 2014