Cu mare drag, vă prezint următoarea poveste, împreună cu urarea mea de „Crăciun fericit și sărbători binecuvântate” ! 

Poveste de Crăciun 

O seară ideală de Crăciun, s-ar putea, prin prizma viziunii mele, realiza cam în felul următor: 

...Cineva bate la ușă. 

Mă duc grăbit să deschid, în același timp întrebându-mă nedumerit: oare cine poate fi, tocmai acuma, în ajunul Crăciunului? 

Deschid ușa și...surpriză!! 

Lângă prag, la ușă, o scrisoare; mă aplec, o ridic, intru în casă și pornesc să o deschid. 

Din acest moment începe să se deruleze cea mai mare aventură din existența mea, ceva, pe cât de incredibil, pe atât de mirific... 

În biletul scrisoare, nu erau decât câteva rânduri, rânduri pe care trebuie să vi le spun și vouă: 

„Pentru tot ceea ce ai făcut până acuma și, mai ales, pentru ceea ce vei face în continuare, te rog să te uiți pe geam, afară. 

Un Crăciun fericit! 

Semnează, Moș Crăciun” 

Evident, las scrisoarea să-mi cadă din mână și mă îndrept grăbit către fereastă; o deschid și... la câțiva pași de intrare se afla, cine altcineva decât solul lui Moș Crăciun!!! 

Mă privea cu niste ochi mari și limpezi, pe gură fluturându-i un zâmbet candid. 

Îmi face un semn discret ca să merg până la el. 

Îmi iau, în treacăt, un șal și ies. 

Cu același zâmbet și cu un glas duios, privindu-mă parcă de undeva din ancestral, îmi mulțumește că m-am deranjat să îl întâmpin, îmi spune că asta-i tot, că pot să mă întorc în casă și, nu în ultimul rând, îmi urează „Crăciun fericit!” 

Nedumerit de tot ceea ce se întâmpla cu mine, îi mulțumesc la rându-mi și, întorcându-mi privirea către casă pentru doar o clipită, dau apoi să-i raspund cu „Crăciun fericit și ție!”, însă constat cu stupoare că personajul dispăruse... 

Mă întorc, puțin zgribulit, spre casă, gândindu-mă că oare de ce a trebuit să ies afară pentru ca acel personaj să-mi ureze un simplu „Crăciun fericit”? 

Însă, în momentul în care am deschis ușa și am pătruns în casă, minune! parcă intrasem în altă locuință... 

Nu mai recunoșteam nimica: un mobilier nou nouț trona în casă, exact cum mi-l dorisem cu ceva timp în urmă, un șemineu în care ardea un foc care îți umplea sufletul cu căldura sa, iar lângă el, câteva perechi de încălțări noi nouțe, burdușite cu fel și fel de cadouri; de la aparatură IT și până la cosmetice, de la telefoane de ultimă generație și până la alte bunătățuri, care mai de care. 

Incredibil! stăteam cu gura căscată și nu puteam înțelege nimica, când, la un moment dat, unul dintre telefoane sună, îl iau și spun cu un glas mai mult stins: „da,alo...”, moment în care am surprins acea voce unică, inconfundabilă și care face minuni numai auzind-o: „Crăciun fericit, o, ho, ho!” 

Perplex, îmi revin cu greu și, până nici astăzi nu știu, dacă a fost aievea ori ba?!... 

Crăciun fericit și vouă, dragii mei, indiferent de ce zi a anului este! 

Minunile există în noi mereu, doar că ele apar numai atunci când merităm și credem cu adevărat!!!