Strecenia 

  

Cu mulți ani în urmă, o mătușă, Ileana Gafii mi-a povestit de unde vine numele de Strecenie! În 2 februarie, la Întâmpinarea Domnului, printre multe obiceiuri, de ce îi bine sau nu îi bine să faci, ne zicea că doar în această zi se pune o palmă de nea sub coada vacilor ca să nu streată vara, când o fi căldură mare și vor fi mușcate de „Strece”, în graiul nostru crișănean din Țara Zarandului! 

  

„Strecea” (Strechea) e o muscă mare de culoarea petrolului De aici și verbul – a strece! Vaca mușcată de „Strece” ridică coada pe spinare și fuge ca din pușcă, oprindu-se doar în fundul unui pîrîu, la răcoare, ori fuge la grajd. De aici și expresia „îi rea de strece” vorbind despre o vacă, sau „ai grijă să nu streată” când era vorba de un bărbat mai năsărâmb ce fugea de un lucru mai greu, ori scăpa la birt pe ascuns. 

  

Tot de Strecenie, în satele de la munte, vânătorii urmăreau pe Moș Martin să vadă cum se comportă în această zi. Dacă ursul ieșea din bârlog și își vedea umbra, se întorcea degrabă îndărăt, însemnând că iarna nu se lăsa dusă, iar frigul va mai dura încă șase săptămâni. 

  

De Strecenie 

  

Iarna nu se lasă dusă, mai ninge ca în povești, 

  

Mantia-i groasă și pufoasă, uitătura de-ți țintești. 

  

Cu-albiturile brodate, peste culmile înțolite 

  

De Gerar îs migălite și de Făurar scrobite. 

  

Din bîrlogul culcușit, ursul, nasul vrea să scoată 

  

Că îi ghiorăie stomacul și prin codru-ar da o raită. 

  

A visat doar bunătăți și-acum burduhanu-i cere 

  

Să se afunde-n zmeuriș și să lingă un strop... miere! 

  

Cască, cască Moș Martin și se-ntinde mormăind 

  

Calcă apăsat pe mușchiul, cu apă încă mustind. 

  

O ia-ncet pe cărăruie dar deodat’ în loc se-oprește 

  

Umbra-și vede, speriindu-l iar lumina-l amețește! 

  

De ce-i frică? Doar s-a-nseninat pe munte și soarele-i amețit! 

  

Dar Martin, știe ce știe! Se-ntoarce-n bârlog spășit. 

  

Mai trage un pui de somn, întorcându-se pe-o parte, 

  

Că azi umbra și-a văzut, semn că vara îi departe! 

  

C-așa spune nană Floare: - „Iac-așa, noi ne-am trezît: 

  

Ca sî șcim ge vine vara, pa Martin l-am urmarit! 

  

Afară ge îi noros, umbra, ursu’ nu ș-o vege 

  

Ș-atunci iese bucuros, ciar în zua gi Strecenie*!” 

  

Regionalism: 

  

Strecenia – Întîmpinarea Domnului - 2 februarie 

  

februarie 2019 Ileana Cornelia Neaga