CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Cornelia Neaga         Ediţia nr. 2896 din 05 decembrie 2018        Toate Articolele Autorului

Moș Niculaie - în grai-
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Moș Niculae 
  
Ileana Cornelia Neaga 
  
-povestire în grai- 
  
Gimult, gimult traia un om sarac, da sarac lipit pamântuli, într-un catun... suus, suuus în munce, cu doar câciva colibe împrașciace pa lânga padurea gi molizi șî brazi. 
  
Oaminii gin catun îșî cașcigau pita gi tăce zâlile, cu sudoarea frunțî. 
  
În aceea vreme, iarna vinise cam givreme, după o toamnă lungă, cu gimineți cu brumă groasă șî amnez` cu soare calduț, toamnă nu prea friguroasă. Da` ce folos, dacă omu nost era sarac! Ocolu` lui era plin gi prunci, că Dumnizo la omu bun îi dă cât nu poace să ducă, să fie batatura plină ge voaie bună șî mulțamire suflețască. 
  
Oanea, c-așa îl bocezasă Parastia li Cula Anichi, moașă-sa, avea prunci mulțî, numa pamânt era puțân, pa care îl lucra gin greu cu muierea lui șî cu doi feciori mai tracsariți. Aci sî potrivea zâcala vece: fericat gi mâni mulce da vai ș-amar gi guri mulce! Tăt ceea ce lucrau vara, abgia li-ajiungea până să ducea neaua șî dagea colțu` la urzâcile ge pă lânga gardu` împlecit gi nuiele gi salcă șî la salațaua iepurilor. Ninsăse tătă zua șî vântu` îmbulza neaua gi pa coaste. Aburii gi la mamaliga ce fierbea pă marginea șporuli, aburiră beșâca gi porc ce era-ncinsă păstă o hudă facută în parecile lipit cu leci. Parețî afumațî, acuperițî cu icoane veci gi lemn ce astupau crepaturile cam gi-un geit bun, pa alocuri iar pă grinzâle groase gi goron cioplit ge Georgiuțu li Lazăr, erau spânzuraț cioareci, cameșâle gi cânepă, poalile hurculice, șcergare aspre șî nișce zdramțări, tăce țasuce în razboi în iernile lungi, gi nevastuța li Oanea cu fecile, harnice foc! 
  
În colibă sî-ncalzâsă binișor, lemnile gi goron șî ciorlece trozneau în șporu` gin colț șî scâncei mulce sariră afară când mai țâpă omu` nost, un butuc în el. 
  
- O să ni vină musafiri, măi Oane, îi zâsă Anișca, o muiere gistul gi tânără, da slabăăă c-o cupringeai cu o mână pâstă mijlocu` încins cu o cârpă rodosină, cu fodoruț pa margină. 
  
- Saracia o sî vină! Cine să-ncumetă să colinge pa beznaleala asta? întrebă Oanea amarât. 
  
- Auzî cum bace șî cânile, sâmce pa ciniva, nu sî lasă cu una cu două Anișca scoțând două mâni ge brânză sarată, gin giobița facută gin scândurele gi brad șî împanată cu un cui înroșât pa jar. 
  
- Sâmce șî el lupcii haulind, o poace blastamatu` gi vulpoi dă târcoale pa la cocețu` gainilor! 
  
- I-o fi foame șî lui! Nu-i dadu-i drumul gin lanț, să prindă șî el vreun iepure salbacic, batăr! 
  
- Poace ni vin pețâtori, sari cu gura Salvinuța, una gintre fecile mai rasarice! 
  
- Acuma-n postu li Craciun gi n-or vini pețâtorii! grăi mama fecelor. 
  
- Șî-ntre posturi ge-o să-i aducă Dumnizo, cum o să vie, așa o să șî plece! 
  
- Gi ce vorbeșci tată așa?... sî bagă-n vorbă șî Trejuța, fata cea mijlocie. 
  
- Ce folos, că sâncețî numa bune gi maritat, dacă nu am cu ce să vă-nzastrez. 
  
- D-api ne-am facut noi un pcic ge zăstre cu mama: am tors lâna, am țasut în razboi, am facut cipcă, ne-am cusut cameșî gi pânză șî poale șî nu sâncem nici șcioape șî nici muce! sî laudă Marincuța, mnezâna. 
  
- Văd io că vă meie gura ca la meliță, da nu-i gistul doară atita ca să vă ieie ciniva! 
  
- Șcim șî să săcerăm, să sapăm, șcim rându căsî șî cum să fierbe o mamaligă! 
  
- Șî la jioc, la nime nu-i merg picioarele ca la noi, când sarim țarina, o ne-ntoarcem pă su mână la argeleană! 
  
- Laudă-ce gură, că ce-ntrece curu`! 
  
- Măi Oane, tu cum vorbeșci așa cu pacat? Au mare dreptace fecele noaste, îs harnice șî faine, nime gin catun nu le-ntrece, nici la jioc șî nici la lucru! 
  
- Ce, tată-tu ce-o lasat să ce mariț` fără zăstre? 
  
- D-api mi-o dat șî el ce-o putut! Două oi, o capră, patru gaini, mi-o facut mama, haine gi pat, masariță, gesagi! Mni-or mai dat ș-o bucată gi loc ge-o polovică șî... un stânjăn gi padure. 
  
- Da noi ge inge să le dăm atâcea celea, la tăce tri? Stai, că vin gin urmă șî ceilalțî! 
  
- D-api, dacă așa ne-o osângit Dumnizo cu o șleată gi prunci, acu ce să facem, sî ne-omorâm? zâsă Anișca, întorcând mamaliga pa fundu` gi lemn, pa care-l așază la mijlocu` mesî. 
  
- Nu vorbi cu pacat, muierea li Dumnizo, om scoace-o noi la capăt cumva, punețî nagejgea-n maica Domnuli șî ce roagă sî fim sanatoș să-i creșcem în cregință! 
  
S-adunară tățî zăce la masă, îșî scoasără feciorii caciulile gi pcele gi oaie gin cap șî îșî facură sămnu` crucii, zâcând cu glas tare Tata nost. 
  
- În numele Tatălui ș-a Fiului ș-a Sfântului Duh, Amin! 
  
- ....mulțamimu-ț țâie Doamne Sfince, pântru bucacile gi pa masa noaste șî ne satură pa noi, pacatoșî tăi, sfîrșî Oanea rugaciunea, așazându-să șî el la masa saracacioasă. 
  
Cânile să rupea mai tare în lanț, batând. 
  
- Om bun, om bun, s-auzî cineva strigând ge-afară. 
  
Oanea sî ragică grabit în picioare șî cursă la ușa gin foastăn gros, cioplit ge mâna lui, pă care o gișcisă larg șî-l întrebă pă moșneagu` batrân cu barbă albă, plină ge țurțuri mici îngețaț` șî cu mustețâle albe: 
  
- Cine eșci tu, ge umbli pa drum acu pa vremea asta ? 
  
- Om bun, ca șî cine! 
  
- Cum ce-ncumetași să pleci la drum pa un așa amar gi vreme? 
  
- Mă prinsă viscolișcea pa drumu` câtă casă șî nu mai nimerii pârcea cea bună pân namețî mari gi neauă!. 
  
- No hai în casă la caldură, îl cemă Oanea nost, facându-i loc să sî bage-n coliba saracacioasă plină gi copcii. 
  
Moșneagu`-ș frecă mânile una gi alta mulțumit, încalzându-le geasupra șporuli. 
  
- No hai cu noi la masa șî numa iartă-ne pântru cina noaste saracacioasă, îl cemă Anișca, încinzându-i un scaun șî punându-i naincea lui o lingură gi lemn nouă, scobită-n lemn gi palcin gi cătă fecioru mai mare. 
  
- Mulțam fain, da nu trâbă să-mparțâțî cu mine cina voaste. 
  
- Hai, moșule ia șî mâncă! îl îmbgie Trejuța, sculându-să gi la masă, facându-i loc. 
  
- Gin puțânu` ce-l avem, bucuroșî îl împarțâm cu cine, straine calator, zâsă Salvinuța, rupând-o mnila gi strainu` ce li batusă-n ușă! 
  
- Ia șî mâncă că-i fi famând, dup-atâta drum facut pân frig șî neauă, îl îmbgie Marincuța, împingând fundu cu mamaligă cătă strain. 
  
- Nu ni spusăși cum ci ceamă, straine! 
  
- Ma ceamă Niculaie șî umblu șî io pân lumea asta, pribeag. 
  
După cină strainu` vorbi cu fiecare prunc în parce șî să miră cât erau gi gișcepțî șî cumințî. 
  
Gin una, gin alta, ajiunsără să vorbească șî ge fecile numa bune ge măritat, cum o să ramâie fece batrâne, că nime n-o să le ieie fără zăstre. 
  
- Dacă nu ma marit, să fac conci cu cișele, oi pleca unge-mi văd doi oci, să plânsă Salvinuța, fata cea mai mare. 
  
- Io zău ge nu, să jiură Trejuța, gi nu ma marit până la douăzăci gi ani, o sî-mi fac sângură gi capăt, o sî ma țâp gin vârfu` steanuli în hău, da cică pa cept cu prime n-o să-mplet tătă viața mea! 
  
-Numa io o să-mi ascund rușânea dupa zâdurile manastirii, fagadui șî Marincuța, fata cea mai mnică gintre surori! O sî ma calugaresc! 
  
- Aio Doamne șî gi mine măi fece, da voi cum vorbițî așa, gi ce ni-nacajâțî? 
  
- Nu ci nacajî, măi nevastă, că-s tânăre șî nu șciu nici ele ce scot gin gură, o-mbună strainu`. 
  
Pruncii adurmiră, unu după altu` șî Anișca așcernu un lipigeu gi lînă, pa prici, inge era mai cald șî-l culcă pa calatoru` obosât 
  
Vântu` sî mai potolise, purtând norii groșî cu neauă gi pa Cocoșu șî gi pa Gaina, lasând în urma lor stelele stralucind. Cătă gimineață, trezându-să Oanea, văzu că priciu era gol șî nici urmă ge Niculaie, cum zâsăsă strainu` că să ceamă. 
  
- Poace am visat, măi Anișcă că nici urmă gi moșu nost. 
  
- Poace ai visat tu, c-ai tras vinars gin butoi șî aburii tarii ț-or întunicat mințâle, zâsă ea oțarându-să, aprinzând focu-n șpor cu câceva ieșci uscace. 
  
Sî râgicară șî fecele, ieșând afară una câce una. 
  
Marincuța pusă mâna pa mătură, ieșând să măture pân târnaț. 
  
Cea mare, Trejuța, sfarmă câțâva tulei cu cucuruz la gainuțâle flamânge, pa care li cema cu glasu ei dulce șî blând! 
  
- Tu-cu-tuuuu! Tu-cu-tuuuu! 
  
Salvinuța luă șuștaru` să mulgă caprița, gin cocețu` gi bârne, ce zbgera, c-o strângea ugeru`. 
  
- Oanee, până întorc io în mamaligă, tu duce șî râneșce neaua șă fă pârcie. 
  
Fiecare își vazu gi lucru lui, ca în fiecare gimineață lasată gi la Dumnizo. 
  
- Mamăă, mamăă... 
  
- Ioi mamă ce gasăi în jiumatățile mele pa care or ramas în târnaț ge-asară, strigă Marincuța. 
  
- Mamăă, tatăă ioce ge gasâi în opincile mele, strigă șî Salvinuța. 
  
- Șî io gasâi mamă, în încalțări, o punguță gi barșon, să laudă șî Trejuța. 
  
Luă Oanea, cele tri punguțe gi barșon șî le goli pa masă. Nu șcia dacă îi treaz sau visază! Galbini aurii să-mprășciară pă tablia mesii, gi scândură gi cireș. 
  
- Ce-s ășcia așa mari, tată, întrebară fecele, care nu mai vazusără-n tătă viața lor așa monez` galbine, ce sclipeau ca mamaliga gin mijlocu` mesi. 
  
- Galbini gi aur! Niculae io fi lasat... zâsă Oanea nost, nevinindu-i să creadă. 
  
Ramasără muce, cu ocii cât cepile șî cu gurile cascace. 
  
-Or fi galbini agevarațî? - să-ndoi Anișca. 
  
Luă Oanea o monedă șî o bagă-ntre gințî lui tari, cu care spargea alunile. 
  
- Îi aur, aur, măi muiere! 
  
-Să mulțamim Maicuțî Domnuli șî Tatălui Ceresc că ni-o trimis pa sfântu Niculae, la noi pacatoșî! 
  
Fecele să luară ge mână șî jiucau pa lângă masă lelecind: 
  
- Avem acum galbiori 
  
Viniț` pețâtori la noi, u, iuiu, iuiu, iu! 
  
Co vinit moș Niculaie 
  
No să mai durmim pa paie, u, iuiu, iuiu, iu! 
  
Pețâtori la noi viniț` 
  
La mama să ni pețâțî, u, iuiu, iuiu, iu! 
  
Zăstre-avem acu șî noi 
  
Să ne marităm cu voi u, iuiu, iuiu, iu! 
  
- Oprițâ-vă, rățâlor, uitarățî că sâncem în postu` li Craciun șî-i pacat să jiucațî șî să cântaț` ? - să rasti măsa la ele. 
  
- Oprițî-vă habauce, nu mai leleciț`, că sculațî șî morțî gin groapă, cu larma voaste! strigă Oanea la fecele lui, cu mânile pa cap, holbându-să la galbini gi pa masă. 
  
-Doamne iartă-ne, Doamne, îșî facură ele cruci mari, încinându-să! 
  
Anișca facea la cruci șî la matănii, mulțamind ceruli: 
  
- Mulțamescu-ț țâie Doamne că ce-ndurași gi noi pacatoșî șî trimesășî în ocolu noast, binele. 
  
- Vazușî, tu muiere, cum să-ndură Dumnizo gi noi șî trimeasă pa sfântu` Niculae în ocolu` nost, ca sî ni scăpe gi saracie. 
  
- Oane, ge-acu-naince, câce zâle om avea, zua gi azi, o să fie o zî sfântă pântru noi, zua sfântuli Niculaie! 
  
- O s-o cinstim cum să cuvine, în fișcecare zua a șasea gin Undrea până-n ceasu` cel gin urmă. 
  
-O să-l slujâm cu cregință mare! 
  
-Așa sî ne-ajiuce Dumnizo! Oanea, om cregincios, facu sămnu` crucii. 
  
- Barbace să ciopleșci o troiță în lemn, în numile Lui, să o așazăm la raspância gintre drumuri! 
  
- Doamne ajiută-ne, Doamne! 
  
- Amin! 
  
Referinţă Bibliografică:
Moș Niculaie - în grai- / Cornelia Neaga : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2896, Anul VIII, 05 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cornelia Neaga
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!