CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Jurnal >  





Spania, în octombrie
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am aşteptat, ca un copil, plecarea în Spania, în cadrul unui proiect Erasmus+, câştigat de d-na noastră directoare. Eram ultima echipă care se deplasa la un curs. Avionul a decolat cu două ore întârziere, din cauza unor defecţiuni tehnice. Mi-am pus toată încrederea în cei care au reparat aparatul de zbor şi, cu voia lui D-zeu, am ajuns cu bine la Valencia. 
  
Primul lucru care m-a încântat, în noaptea senină şi caldă, a fost aerul, perfect respirabil, cu iz de mare. Atunci mi-am zis că-i înţeleg pe românii care au ales să rămână aici, măcar pentru a scapa de capriciile toamnei ploioase şi ale iernii geroase. Până la hotel, precum Baba Dochia din poveste, m-am ales cu un braţ de haine. Era cald, mult prea cald pentru cum eram îmbracată de-acasă. 
  
Hotelul, frumos pe dinafară, destul de modest în interior, dar curat şi cu oameni primitori. Paturile...de dimensiuni regale! Cred că doar în copilărie am mai simţit că mă pierd în imensitatea molatică a călătoriei spre lumea viselor împlinite. 
  
Zorii primei zile m-au surprins! Era ora 8,00 şi afară tot întuneric! Cică aşa e...cu meridianele. Colegul nostru alesese acest hotel pentru micul dejun pantagruelic, din ofertă. Chiar aşa a fost. Noi, fetele, am ciugulit câte ceva. El, în schimb, trăia un adevărat răsfăţ! Te minunai cum un om aşa de slab poate mânca, cu pofta, cât trei bărbaţi masivi! I-am făcut şi o fotografie, pentru bunica lui, ca să fie convinsă că n-a răbdat foamea prin străini. 
  
Oraşul ne aştepta să-l descoperim, cu străzile lui pavate cu gresie roşcată şi cu nervuri albe. Mă gândeam, cu tristeţe, la câte eforturi facem să ne punem câţiva metri de gresie prin baie, hol, bucătarie şi ăştia au toate străzile oraşului cu plăcuţe aşezate la nivelul şoselei. N-am văzut bordurile noastre celebre, nici nevoia de a ridica piciorul la vreo trecere de pietoni sau la urcarea în vreun mijloc de transport. La autobuz, tot vehicolul se înclina şi se declanşa un plan înclinat, dacă se arăta vreun bătrân sau vreo mamă cu cărucior. Dacă se ivea vreun loc liber, se găsea câte un bărbat politicos care să-ţi indice discret şansa de a-ţi odihni picioarele obosite. 
  
M-am uitat cu plăcere la stilul lor vestimentar, mult mai colorat şi mai lejer ca al nostru. Am retrăit bucuria de a renunţa, pentru câteva zile, la ciorapi, scurtă, jerseu...Eram iar cu picioarele goale, într-un tricou, ca-n zilele unui august târziu. 
  
Pe ţărmul Mediteranei, oamenii erau la plajă. Acasă, la Timişoara, ploua şi erau 9 grade. 
  
Oraşul artelor şi ştiinţelor ni se dezvăluia în toată splendoarea lui. La marginea oraşului, cineva avusese magica idee de a construi nişte clădiri futuriste, aşezate într-un complex arhitectural ...din altă lume! Oceanograful, Muzeul Ştiinţelor şi Palatul Artelor reprezintă un loc pe care trebuie să-l vezi măcar o dată în viaţă. 
  
În alt colţ de oraş, pe sute de hectare, se întindea BioParcul. Mii de vietăţi, într-un mediu ce imita habitatul lor natural, aşteptau să le cunoşti. 
  
Oraşul vechi, ce fusese înconjurat de un canal de apărare, acum secat, adăpostea, în fosta albie, zeci de terenuri de sport, parcuri, alei, băncuţe, lacuri. Podurile au rămas, arcuite peste oaza de verdeaţă, având fiecare tematica lui. Podul florilor, Podul cu grifoni, Podul patriarhilor etc. te invitau la noi şi noi plimbări de relaxare. Turnurile vechi străjuiau cetatea şi ofereau panorame de vis, în lumina soarelui sau la ceasul înserării. 
  
Trebuia însă să fii atent, căci, între 14,00 şi 16,00, era pauza de masă şi majoritatea instituţiilor îşi sistau activitatea. Parcă începea vacanţa! Toţi erau gălăgioşi. Terasele se umpleau de veselie. La un sandvici cu şuncă şi un pahar de vin, ori la o paella valenciana şi un pahar de Sangria ori de Agua de Valencia, limbile se dezmorţeau. 
  
Cursul pe care l-am urmat, la Esmovia, de IT, a fost interesant, cu multe noutăţi şi cu multă grijă din partea organizatorilor, ca să avem suport teoretic, tehnic şi emoţional. Am întâlnit acolo o româncă frumoasă şi deşteaptă, care a rezolvat toate micile noastre derute. 
  
Am asistat la ore de informatică la o şcoală, în care am întâlnit şi elevi români, bine integraţi. 
  
În ultima noapte, am visat toamna noastră...şi mi-a fost dor de casa mea, unde nu mă aştepta nimeni...decât amintirile mele. 
  
Mi-am pus iar ciorapii, jerseul, scurta şi am plecat spre aeroport. Am zburat fără probleme spre casă, ca spre o altă poveste, poate mai tristă, dar în care sunt regină. Frigul de pe aeroportul din Timişoara mi-a învăluit trupul înfofolit şi bagajul cu suveniruri pentru verişorii şi nepoţii mei, pentru colegii de catedră şi pentru vecini. 
  
Nesperat, sora şi cumnatul meu mă aşteptau la aeroport...cu flori! 
  
Trebuie să plec mai des! Doar aşa le-am lipsit... în octombie. 
  
Timişoara, 30.10.2016 Corina-Lucia Costea 
  
Referinţă Bibliografică:
Spania, în octombrie / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2130, Anul VI, 30 octombrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!