In parc pe-o bancă nou vopsită,
Un om cu haina ponosită
Avea privirea cert pierdută,
Parcă ascunsă-ntr-o redută...
Un om cu haina ponosită
De-o vârstă cu greu definită,
Pierdut era în vise fine
Des întrerupte de suspine...
De-o vârstă cu greu definită
Prinsă-n grimasă adăncită,
Ca un remeber avea starea
Şi dureroasă derularea...
Prinsă-n grimasă adâncită,
Tânjea la viaţa-i chibzuită
Din care printr-o izgonire
Îl duse spre nefericire.
Tânjea la viaţa-i chibzuită
Când practica muncă cinstită
Şi-n jurul său copii roiau
De cugetul îi mângâiau...
Când practia muncă cinstită
Ca dascăl în şcoală de elită,
In fericire-şi ducea veacul
Că nestricat era abacul...
Că dascăl în şcoală de elită
A fost, ce azi e doar ispită,
Că el în haina ponosită
Pierdut e-n banca nou vopsită!
