O scrisoare pentru eternitate
Autor: Claudia Bota
Eram lipită de străfulgerarea trecutului,
Fiecare secundă a universului reactiva
Dimensiunea spațiului devenea altceva,
O înalțare în harta divină a sentimentului.
Un glas te ridică, o clipă, pe culmi neatinse,
Cerul din noi mă duce spre zările libertății,
Te aștept în poartă cu aripile larg deschise,
Cu scrisoarea scăldată în roua neatinsă a dimineții.
Vorbește-mi, ziua de mâine ce-mi prevestește?
Amprenta-i înfiptă pe drumul care ne regăsește,
La capăt un miracol, ne așteaptă cu bagajul pregătit,
O zi în care destinația din ziua de ieri s-a ivit.
Nectarul inimii mele e condensat în lumini
Tu exiști pentru mine chiar de ar trece anii,
Distanța nu ne pierde, fiind aici pretutindeni,
Te iubesc și chipu-ți drag nicicând nu se va topi.
