CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  




Autor: Carolina Baldea         Ediţia nr. 3405 din 27 aprilie 2020        Toate Articolele Autorului

Carolina BALDEA - PĂCAT CERESC (POEME)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ÎNGERUL IERBII  
 
Tălpile mele goale  
purtate de aripa gândului flămând,  
Aleargă nestăpânite prin iarba îndepărtată  
a copilăriei!  
 
Pe întinderea inocenței,  
copilul din mine îmbrățișează timpul.  
Ochiul îngerului ierbii, clipind bucuros,  
se deschide vioi,  
sărutându-mi pașii!  
 
Largi, aripile lui mă-nvelesc  
eliberându-mă din mine.  
Vorbele se risipesc în tăceri adânci,  
Doar …simt!  
 
Atingerea verde mă-nalță către dumnezeire,  
eliberând copilul răstignit de-o veșnicie  
În trup învechit.  
 
Brusc, clipa mă strigă în mine  
chemând copilul înapoi, către asfințituri.  
Ochiul umed al îngerului, acum trist, se închide,  
smulgându-mi de sub tălpi  
și ultimul fir de iarbă…!  
 
 
ÎNTREBĂRI  
 
I-ai spus vreodată zilei că eu sunt strălucirea  
Din ploaia de lumină ce-n ochi ți se răsfiră,  
Că-n piept îți sunt bătaie și flacără și șoaptă,  
Că sunt secunda vieții ce timpul ți-l răsfiră...?  
 
Mă-ntreb, oare vreodată când ziua-și pleacă fruntea  
Și îngeri, blând, te-mbie să treci sub veghea lor,  
Primind sărutul clipei, m-ai furișat prin gânduri,  
M-ai legănat cu-n zâmbet și ți-ai șoptit...”mi-e dor”..?  
 
Și oare-n zorii leneși când pleoapa lin se zbate  
Și-o rază jucăușă salutu-i ți-a lăsat,  
Tu m-ai luat în brațe să mă trezești din tine  
Și să-mi zâmbești departe...știind că m-ai visat...?  
 
Doar întrebări nălucă, ce-și caută răspunsul,  
Ce-mi împânzesc prin gânduri și somnul mi-l alungă,  
Mă tremură în mine și-n ochi cu pleoapa tristă  
Lăsând cărare lină...de dor și cale lungă!  
 
 
A FOST UN VIS ?  
 
Oare-am visat, când degete febrile  
Prin părul meu își căutau cărarea,  
Și-n ochii ce și-au ridicat privirea  
Se împleteau dorința și mirarea…?  
 
Un vis a fost, când buzele flămânde  
Pe ceafa caldă înfloreau fiori,  
Și-n piept apoi, atingerea fierbinte  
Se risipea-n explozie de culori…?  
 
A fost un vis când m-ai luat în brațe  
Și-am renăscut murind, iubind durut,  
Și-n țipăt de izbândă, rândunici gingașe,  
În cuibul ființei mele s-au zbătut…?  
 
A fost un vis când limbi de flăcări roșii  
Dansau frenetic pe zăpezi sihastre,  
Iar ochii tăi ce s-au deschis în mine  
Au răscolit întinderile-albastre…?  
 
Nu, n-a fost vis, s-a întâmplat aievea  
Dar nu acum, ci într-un veac trecut,  
Când noi ne căutam prin răsărituri  
Mult mai-nainte de-a ne fi născut…!  
 
 
ÎNTOARCERE LA RĂDĂCINI  
 
Din mers te-oprește , omule grăbit,  
Și mai admiră-n tihnă-o floare,  
Fă-ți timp și-ntreabă firul ierbii  
Când cade-n brazdă, dacă-l doare..?!  
 
Ascultă păsările-n ramuri  
Și greierii ce cântă-n seară,  
Desculț aleargă-n iarba moale  
Mai fi copil o clipă, iară!  
 
Fă-ți un căuș din podul palmei  
Și bea dintr-un izvor de munte,  
La umbra nucului adastă  
Când ai sudoarea-n bob pe frunte!  
 
Du-te la poama din livadă  
Și-i mușcă lacom miezul dulce,  
Ascultă liniștea din vatră  
Când ziua pleacă să se culce!  
 
Fi rugăciunea la icoană,  
Și mugurul care plesnește,  
O doină, o lacrimă și-un zâmbet  
Fi pântecul ce zămislește!  
 
Du-te în lan să arzi cu macii,  
Fi rouă-n zori pe firul ierbii,  
Și-ntr-o poiană însorită  
Fi lacul care-adapă cerbii!  
 
Ca rândunica te întoarce  
La cuibul streașinei din tine,  
Te caută la rădăcină,  
Căci tot ce-i bun, de-acolo vine!  
 
 
MĂR ALBASTRU  
 
Stau să-nflorească-n mine merii  
Și crengi cu frunza-n ram bătută  
Sub greutatea de podoabă  
Mâna pământului sărută!  
 
Crescuți în colțul meu de taină  
Doar ochii tăi vreau să-i privească  
Din ei culoarea ca să-ți fure  
Și în albastru să-nflorească!  
 
Mijește fructul, cad petale,  
Cărarea de albastru-i plină,  
Sunt toată-un rod ce naște roade  
Și-n miezul lor poartă lumină!  
 
M-am preschimbat în măr albastru  
Pe ramul unui vis curat,  
Că ți-am furat din ochi culoarea  
Ce crezi…? Să fie oare un păcat…?  
 
 
O ALTĂ EVĂ  
 
Doamne, îndrăznesc să-ți cer,  
E o rugă nu-i favoare,  
Fă-mă iarăși lut și apă  
Căci trupul ce-l am mă doare!  
 
Mai creează-mă odată,  
Dar mă lasă să-mi aleg  
Coasta ce-mi va fi sămânța  
Din care-o să mă culeg!  
 
Dă-mi măcar o jumătate  
Dacă poți și mai mult nu-i,  
Dar să fie, te rog Doamne,  
Bucată din coasta “lui”!  
 
Ca să-l am mereu în mine  
Și să-mi curgă, viu, prin sânge,  
Rescriind matricea lumii  
Evă, ochi ce nu mai plânge...!  
 
 
PĂCAT CERESC  
 
Zorii i-am închis la margini de lume  
Și paznic le-am pus un veșnic amurg,  
În templul iubirii, prin cercuri de flăcări,  
Trupurile noastre fluide se scurg...!  
 
Ca o litanie cântată de veacuri  
Ne unduie-n vine cerescul păcat,  
Suntem lumina din noaptea dorinței  
Și îngerii albi ce prin iad au călcat!  
 
E noaptea când mirii din noi sunt păgâni  
Dar inelele care leagă sunt sfinte,  
Un amestec ce înalță, coboară,  
De sfânt și păcat și aduceri aminte...!  
 
 
SĂ NU M-ATINGI  
 
Să nu m-atingi, c-ai să trezești femeia  
Care de veacuri parcă doarme-n mine,  
Căci palma ta, care miroase-a viață,  
Mă înfioară și mă arde-n vine!  
 
Să nu m-atingi, că-n cercuri sângerânde  
Reverberează-n trup trăiri ascunse,  
Ce brusc ațâță focul ce mocnește  
Sub prefăcute liniști nepătrunse!  
 
Să nu m-atingi, c-ai să topești ghețare  
În care inima mi-e-ncătușată,  
Și-am să mă scurg apoi nestăvilită  
În trupul tău, și-un fluviu voi fi toată!  
 
Să nu-mi atingi cu palma nici chiar umbra,  
Căci și ea se-nfioară când te simte,  
Rămâi în fața mea, doar mă privește  
Oricum te am mereu, în trup și-n minte!  
 
 
SÂNGE DE ZALE RUPTE  
 
E noiembrie iubite și-n cer  
Cresc aripi de păsări rănite  
Și-n crengi de copaci dezgoliți  
Râd umbre cu fețe cernite,  
 
Pe plumbii ce atârnă din cer  
Rugina își crește sămânța,  
În pat, așternutul de ceară  
Ne îmbracă-n uitare dorința…  
 
E noiembrie iubite și-n noi  
Curge sângele zalelor rupte,  
Aspre, doar scări ce coboară  
Înguste…și reci…și abrupte!  
 
E-un târziu de noiembrie iubite  
Când ploile sure ochii-mi rănesc  
Și mă-ntreb căutându-mă-n noi  
De mai știu sau mai pot să iubesc…?!  
 
 
TE-AȘ FI IUBIT  
 
Te-aș fi iubit cu nopți albastre,  
Te-aș fi iubit cu răsărituri,  
Mi-aș fi plecat genunchii-n mine  
Doar să te am și-n asfințituri,  
 
Te-aș fi iubit cu nopți de veghe  
Când clipele în clipe mor,  
Te-aș fi iubit cu rugăciunea  
Ascunsă-n țipătul-fior,  
 
Te-aș fi iubit ca pe-o lumină  
Ce umple clipa mea de cer,  
Cu răzvrătirea și cu teama  
Că-n mine, eu, captivă pier...!  
 
Te-aș fi iubit cu ne-împlinirea  
Atâtor vise nevisate,  
Cu cântec, lacrimă și tremur  
Și cu sfințenia din păcate!  
 
N-ai înțeles...și doar tăcerea  
Mi-a fost răspunsul ce dărâmă  
În visul meu, castele-albastre,  
Și-apoi pe rând mi le fărâmă...  
-------------------------  
Carolina BALDEA  
Teiuș, aprilie 2020  
Referinţă Bibliografică:
Carolina BALDEA - PĂCAT CERESC (POEME) / Carolina Baldea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3405, Anul X, 27 aprilie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Carolina Baldea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carolina Baldea
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!