CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  




Autor: Carmen Suissa         Ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de Carmen SUISSA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FRAGMENT / NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de Carmen SUISSA  
  
„Déjà vu iarăși și iarăși...”  
  
Trecuseră câteva luni, cu bune şi cu rele. Acum erau toţi la Los Angeles. Ca de fiecare dată, şi-au închiriat o vilă in Manhattan Beach. Sydney, Miranda şi Carol erau la piscina casei, bucurându-se de puţină linişte. Restul găştii era pe plajă; jucau volei. Chiar şi Daniel era vesel şi în ultima oră reuşise să nu facă nicio glumă pe seama lui Benjamin.  
  
Sydney era însoţită de David şi Lucas, noul membru al familiei. Îl botezase ca pe băieţelul prietenilor ei din Cannes, aceştia fiind naşii lui. După douăzeci şi patru de ore de suferinţă, Lucas a venit pe lume, mic, negru şi foarte cuminte.  
  
În primele două zile de la naştere, Syd era foarte tăcută. În capul ei îşi spunea că băieţelul e urât... sau ea nebună!  
  
Când în sfârșit rămase singură în salon cu prietenele ei, le întrebă direct:  
  
– E urât copilul meu, nu-i aşa?  
  
– Nu vorbi prostii, răspunse Miranda, are un ten măsliniu superb şi...  
  
– Du-te dracului! dădu Sydney din mână.  
  
– Pe cine înjuri cu atâta patos? întrebă Helga, care le surprinse şuşotind.  
  
– Mamă, cum eram eu când m-am născut?  
  
– O splendoare de fată, mai rar aşa copil frumos! Poate numai Lucas să te fi depăşit.  
  
Sydney îşi dădu ochii peste cap.  
  
– Şi-n plus, le zicea Syd în continuare, nu simt nimic. Parcă nu-i al meu.  
  
– Ce, copilul? o întrebă Miranda.  
  
– Nu. Kevin Costner. Doar despre el vorbim. Instinctul ăla matern, când trebuie să intervină?  
  
– Vrei să spui că încă nu-l ai?! se miră Carol. Asta e grav. Dacă nu ai simţit în primele zile, se zice că nu o să fi o mamă bună niciodată. S-a terminat!  
  
Le bufni râsul pe toate trei.  
  
Acum stăteau tolănite la soare şi savurau momentul. Miranda ridică paharul.  
  
– Săptămâna asta vom bea şi mânca după pofta inimii.  
  
– Vorbeşte pentru tine, se planse Syd, eu alăptez.  
  
– Vom bea noi şi pentru tine! Asta se numeşte solidaritate feminină, râse Miranda.  
  
– Sunteţi prietene adevărate. O să mă şi biciuiţi?  
  
– Te-ar costa mai scump, zise Carol, mişcându-şi sugestiv sprâncenele.  
  
– De câtva timp, zise Syd, parcă i-ai luat nebunia lui Daniel. El a redevenit aproape normal, iar tu te-ai pus pe glume deochiate.  
  
Carol o ignoră. Îşi privea fata alergând veselă pe plajă. Îşi revenise total, iar escapada din Vegas îi fusese o lecţie bună. Devenise o tânăra responsabilă şi ascultătoare. Gura tot mare o avea, dar nu-i scăpa esenţialul şi era mult mai atentă la sfaturile mamei ei. Aveau discuţii lungi şi nu-şi mai dădea ochii peste cap atât de des. Reuşise să-l ierte şi pe tatăl ei. Acesta făcuse progrese mari în ultimele luni şi devenise mai amabil. Se lăsase complet de băut, era calm şi foarte atent, atât cu copiii cât şi cu ea. Trecea aproape zilnic să-i salute. Nu făcea scene şi nu era greoi, iar pe Carol n-o mai deranja faptul că trecea fără să se anunţe. Era rezonabil şi chiar simpatic şi se surprinse a se gândi la el cu plăcere. Într-o seară, ea i-a propus să rămână la cină, iar el a acceptat. După ce copiii s-au culcat, au desfăcut o sticlă de vin şi au stat la poveşti până târziu. Avea impresia că se întorsese în timp. Totul părea suprarealist.  
  
– Nu-i aşa că ne simţim bine împreună? o întrebă el în altă seară, după ce au terminat de cinat. Ea aprobă.  
  
– Cine ştie, poate vom putea deveni prieteni, continuă el.  
  
„Dacă nu suntem deja, atunci ce suntem, mai exact?”  
  
– Doresc să fii fericită, continuă el. Chiar şi cu Benjamin.  
  
– Chiar? se miră ea.  
  
– Nu! Dar poate, într-o zi.  
  
– Ce te-a făcut să fii atât de zen şi, în sfârşit, rezonabil?  
  
– M-am săturat să mai fiu boul inveterat din ultimul an. Iar faptul că mi-am regăsit memoria, m-a ajutat mult.  
  
– Bine ai revenit printre noi, zise Carol, mângâindu-i faţa. Ne-ai lipsit.  
  
– Şi tu mi-ai lipsit mult. Am fost un prost că te-am pierdut! Păcat că nu există nicio lege împotriva stupidităţii. Ea râse.  
  
– Adevărul ar trebui să te elibereze.  
  
– Niciodată nu mă voi mai simţi liber! Doar atunci când tu mă vei ierta. Şi tu eşti încă îndrăgostită de mine, nu-i aşa?  
  
– Daniel, sunt o persoană integră. Îmi plătesc impozitele la timp, reciclez şi, ghinionul tău, rămân fidelă partenerului meu.  
  
– Asta nu răspunde la întrebarea mea.  
  
– Am căzut de acord să mergem mai departe cu divorţul, zise ea.  
  
– Mă mai iubeşti?  
  
Ea îşi feri privirea. Ceea ce simţea, nu era normal. Nu după tot ceea ce-i făcuse. „Mă comport ca o adolescentă dintr-o legendă urbană.”  
  
Sfârşiră prin a face dragoste pe masa din bucătărie. Nu-i venea să creadă ce i se întâmpla. Ce-i spusese Benjamin? „E dificil să găseşti persoana bună la momentul potrivit, dar e cazul nostru.”  
  
Oare ce-ar mai fi spus domnul Campbell, dac-ar fi văzut scena din bucătăria ei? N-o să-i zică niciodată! Ultimul lucru pe care-l voia era să-l rănească pe Benjamin, care era un om deosebit. Îl iubea enorm! Şi pentru asta, din când în când, se mai culca şi cu Daniel!  
  
Va trebui să joace teatru până la sfârşitul vieţii dacă decidea să se căsătorească cu el. Falsitatea devenise un nou trend, iar ea devenise foarte la modă.  
  
– La ce te gândeşti? o aduse Syd la momentul prezent.  
  
– La Daniel.  
  
Linişte generală.  
  
– Credeam că la Benjamin, spuse Miranda. V-aţi apropiat mult în ultimul timp, nu?  
  
– De trei ori în dimineaţa asta, răspunse Syd în locul ei. Ei da, pereţii sunt incredibil de subţiri. Sfinte Sisoe, ce armăsar e!  
  
Carol privi de la una la alta şi dintr-odată se decise:  
  
– Daniel şi cu mine am făcut dragoste!  
  
Prietenele ei o priviră şocate. La asta nu se aşteptau.  
  
– Şi? întrebară ele în cor.  
  
– Şi nu dorm nopţile, am arsuri la stomac...  
  
– Nu ne interesează flora ta intestinală! Cum a fost cu el vrem să ştim, i-o taie Miranda.  
  
– Diferit, zise Carol.  
  
– Diferit de ce? De Benjamin, de Comisia Europeană?  
  
– Altfel decât ştiam eu. Mai mult bestial, dar şi foarte multă tandreţe.  
  
– Cea mai tare combinaţie, comentă Miranda.  
  
– Acum mă simt culpabilă în ceea ce-l priveşte pe Benjamin.  
  
 
  
– Culpabilitatea, spuse Miranda, este un sentiment care mi-a servit de-alungul anilor. Suntem un fel de prieteni.  
  
– Nu e atât de grav pe cât pare, interveni Syd. A fost soţul tău atâţia ani. Încă mai este până la pronunţarea divorţului. Ai avut un moment şi l-ai  
  
exploatat. Nimic mai normal! Înainte de a şti unde mergi cu Benjamin, trebuie să ştii exact de unde vii şi ce simţi.  
  
– Şi faptul că m-am culcat cu el pe masa din bucătărie crezi că-mi va limpezi ideile?  
  
– Nu, dar eu nu mai mănânc în veci în bucătăria ta!  
  
– Of, ce mă fac acum? se miorlăi Carol. Îl iubesc pe Benjamin, iar sexul cu el e genial! Dar cu Daniel e altceva. Nu i-am mai cunoscut niciodată partea asta. Mai sexi, mai îndrăzneţ. De fiecare dată mai bine, mai surprinzător...  
  
– Deci n-a fost doar o noapte! remarcă Syd. Îţi înşeli amantul cu soţul, cam aşa, nu?  
  
Miranda o privea mirată.  
  
– Şi cum rămâne cu relaţiile lui extraconjugale?  
  
– S-a jurat că n-a atins-o pe nepoata Estelei, iar cu Beatrice a avut o relaţie doar acum. Nu s-a atins de ea acum trei ani.  
  
– Îl crezi? întrebă Miranda. Crezi că Beatrice a minţit doar să-ţi facă ţie rău?  
  
Nu îndrăzni să-i spună câte alte „bârfe” de genul acesta auzise în ultima vreme. Carol ridică din umeri.  
  
– Mi-a zis că Beatrice era suficient de perversă ca să se facă că nu mă cunoaşte şi să mă umilească, aşa cum a făcut-o când am luat masa cu tine, Syd.  
  
– E chair genul ei, confirmă Syd.  
  
– Şi cu Rebecca cum rămâne? vru Miranda să ştie.  
  
– Amnezia îl schimbase total. Nu mai era el, doar ştiţi asta! Singurul lui păcat rămâne Samantha, dar aia a fost lucrătură de maestră. Femeia aia era capabilă să excite şi un mort.  
  
– Se pare că, fără să-ţi dai seama, ai luat decizia, remarcă Syd.  
  
– Nu. Deloc. Îl ador pe Benjamin! E un om excepţional, inteligent şi amuzant, dar...  
  
– Dar nu e Daniel, termină Syd fraza.  
  
Carol îşi privi mâinile împreunate în poală, aşa cum făcea când fusese mică şi greşea. Dar acum era mare. Şi se culca cu doi bărbaţi!  
  
– Hai să ne uităm la partea pozitivă a lucrurilor, zise Syd. Decât singură şi amărâtă, mai bine doi armăsari care să se bată în duel pentru tine!  
  
– Numai francezii se bat în duel, comentă Miranda. Iar aici avem doi americani rasă pură. Eu îi prefer vii şi să facă cadouri somptuoase. Morţii nu servesc la nimic!  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de Carmen SUISSA / Carmen Suissa : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2308, Anul VII, 26 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen Suissa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Suissa
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!