Ce tâmple-i cresc vieții în răcnetul din mine
Ce coadă are vulpea când mersul se contractă
Ce limită îmi pune privirea Ta compactă
Cât de profund e zborul ce freamătă în Tine
Și verbul ce răscoală când construiește fraze
Pe plinta-nțelepciunii mă frige-n cânt prohodul
E sufletul tot vântul ce mântuie norodul
Și trupul fără cercuri un veșnic kamikaze
Cât vreau să-nfrâng beția cuvintelor setate
Cât vreau o veșnicie în mersul de furnică
Azi lumea mi se pare din ce în ce mai mică
Cum să-Ți găsesc Lumina în cea sațietate
Respir un fruct ce-mi crește cu rădăcina-n stele
Mi-așez prejudecata în mierea de pe floare
Îmi pun în lut genunchiul a-nchinăciunii boare
Să mângâie suspinul iluziilor mele
https://www.pinterest.com.au/pin/864339353454039132/