E-o luna palidă, ca un condamnat căruia i s-a citit sentința. Agățată între un cer ce-a apus în dureri și vârfurile unei perdele de plopi, mereu fremătătoare, mereu acasă în acest templu al copacilor. Câteva minute până la miezul nopții. Orațul mă privește frânt, printre pleoapele luminate ale ferestrelor din blocul de vizavi. Opt ferestre neadormite într-un bloc care adăpostește sute de suflete. Acum le mai găzduiește doar amintirea, pentru că vremurile au alungat locuitorii, unul câte unul.  

Sub balcon, Iantra curge nepăsătoare, domesticind ecourile unui lied interpretat de numarul neștiut al celor care i-au respirat lihniți frumosul undelor limpezi. Zgomotul neîntrerupt se strecoară prin ușa deschisă a balconului, se cuibărește în pereți, în covoare, în jaluzele, se prelinge în balconul de la stradă, dă ocol pădurii de pini, se reîntoarce pe podul incendiat de felinare, prabușindu-se în valurile ce se izbesc de coastele bolovanoase ale podului.  

Mă gândesc la toți locuitorii aceștia evadați organizat, la tacerea în care au adormit orasul, abandonându-l. Oare li-e dor de pinii aceștia azvârliți deasupra orașului, veghind căsuțele înguste, tăiate parcă de un foarfece uriaș, lipite una peste cealaltă, cu etaje și scări interioare înghesuite, cu ferestre micuțe ți ferecate, din dosul cărora pândeste viclean câte-un djin? Dar de acoperișurile de piatră, de garajele cu terase deasupra, de tencuiala sfâșiată de vreme, acoperită de hoarde de viță de vie? De morții care impânzesc orașul, acaparându-i parcurile, vitrinele, scoarța copacilor, porțile, ușile și zidurile caselor, privindu-l detașat din fotografii proaspete sau din cele în care plânsetele ploii le-au decolorat obrajii, le-o fi dor? Ferestrele întunecate, cu perdele uzate pe alocuri, nu știu ori nu vor sa răspundă. Au ceva din singuratatea și disperarea femeii elegante, înfășurate în alb, pe care am văzut-o în Sveta Nedelya, rugându-se înaintea icoanelor.  

Mâine orașul va părea iarăși viu, Yantra își va amesteca stropii cu raze năuce de soare, limba asta împăienjenită de consoane se va revărsa sprințară pe străzi. Mâine se va naște ori va muri nepăsător în mine un jurnal bulgaresc.