CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Rătăcit printre oameni
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nemilos cum e, timpul a trecut, iar băiatul a devenit un adolescent pasionat de descifrarea tainelor şi misterelor pe care le întrezăreşte dincolo de realitatea perceptibilă. Uneori percepe lucruri şi fenomene ciudate, pe care oamenii obişnuiţi nu le văd şi nu le simt. Dorea să înţeleagă, să cunoască cât mai mult pentru a dezlega misterul. Deseori rămânea mut de fascinaţia acelei lumi care i se descoperea în linişte şi tăcere. În viziunile sale a văzut fluviul de foc în care se zbat mii de suflete, dar şi steluţa sa plină de inefabile splendori. A cunoscut agonia dar şi extazul. 
  
Simte energiile luminii dar şi pe ale întunericului. Cel mai greu îi este atunci când îl apucă dorul de lumea sa. În acele momente lacrimile îi curg şi nu se mai opresc. Ar vrea să poată zbura, să poată evada din propriul trup şi să ajungă la casa lui cea adevarată. Atunci ascultă acordurile lui Mozart şi începe să viseze la steluţa lui. Universul său interior este plin de gingăşie. 
  
Aici, în astă lume nu-i lipseşte nimic, dar el vrea să fie acolo sus, pe a sa steluţă. 
  
Acea lume care i se relevă este plină de vrajă, plină de armonie şi iubire divină, cu văluri subţiri ce plutesc în adierea vântului, cu o primăvară eternă şi diafană, la fel ca în universul botticelian. Uneori, cade într-o dulce melancolie şi se supune unei alchimii interioare profunde, care-l transformă într-un fluture care tocmai a evadat din propria crisalidă, explorând universuri nebănuite, fiind încântat de strălucirea, bogăţia, somtuozitatea acelor splendori care i se derulează în faţa ochilor. Aşa a fost până când a zărit-o pe Ioana. Inimioara a început să-i bată puternic, iar admiraţia lui era mare. Fata era frumoasă, cu pletele în vânt, iar el o aseamănă cu un înger cu aripi albe sclipitoare, întinse spre cer. Dragostea ce l-a cuprins îl îmbracă cu toate culorile curcubeului, visând că transcede spaţiul şi timpul. 
  
În visele sale de îndrăgostit se avântă printre stele, comete şi asteroizi, vrând să înţeleagă menirea lor şi pe a lui. Sub euforia iubirii scrie fetei poeme despre armonia universului, muzica sferelor şi strălucirea stelelor. Pluteşte în univers, metamorfozat într-un fulg de nea, schimbându-şi mereu forma şi culoarea, îmbăindu-se în culorile şi energiile cosmosului, dorind să se aşterne ca o zăpadă pe inima copilei . 
  
A descoperit adevăratul sens al vieţii: iubirea. A găsit fericirea şi uită de dorul pentru steluţa lui, pierdută în imensitatea universului. Prins în mrejele iubirii dorea cu ardoare să înţeleagă această mare taină. 
  
Visa cu ochii deschişi că mângâie şi îmbrăţişează pe acel înger de fată . Credea că sărutul lui o să unească două râuri de emoţii, că acel suflet e sufletul lui pereche care o să-i completeze fiinţa. Orice lucru, întâmplare şi fenomen i se păreau minunate. Fiinţa-i intimă tinde să se manifeste, să-şi mărturisească iubirea. Îi scria: " Dragostea m-a prins in plasa ei de vise, încolăcindu-se ca o anacondă în jurul meu. Cănd mă găndesc la tine simt că imi cresc aripi şi pot zbura deasupra norilor până la soare. Tu eşti îngerul şi echilibrul meu în această lume. Datorită ţie am descoperit misterul iubirii. Tu m-ai învăţat să iubesc şi să înţeleg iubirea. De aş putea, te-aş învălui cu dragostea mea într-o mantie a încrederii şi fericirii. Aş vrea sa te laşi cuprinsă de bucuria simplei existenţe şi îmbrăţişată de cuvintele inimii mele. Doresc să te văd zâmbind răsăritului de soare, florilor, munţilor, norilor, vieţii. Mintea mea s-a obişnuit să viseze la inima ta, încăt nu mai pot trăi fără să am veşti de la tine, fără să-ţi aud vocea. Tu ai devenit sufletul meu, iar dacă te-ar scoate cineva din mine cred că aş muri. Te iubesc, dragostea mea. " 
  
Nu ştia că viaţa o să-i ofere o mare surpriză, o mare lecţie. Când a descoperit că doar el a iubit tristeţea a devenit stăpână, iar culorile cenuşii ale suferinţei s-au aşeazat pe chipul lui. Ploaia de lacrimi l-a copleşit, iar durerea din inimă simţea că o să-l ucidă. A coborăt în adâncimi, în prăpăstii infricoşătoare. Suferinţa era prea mare, încât i se părea că a îmbătrânit cu o mie de ani şi nu mai vrea nimic. Cuprins de haos, confuzie şi zăpăceală a ucis toate dorinţele şi a ajuns un cadavru viu. Un cerc de foc invizibil se strângea în jurul lui şi-l ardea. Dorea să moară, să nu mai simtă nimic. În suferinţa şi în disperarea care l-a cuprins a auzit o voce care-i spunea :"Copilul meu, ridică-te !" 
  
De unde venea acea voce? Era atât de pierdut încăt nu ştia dacă acea voce venea din interiorul sau exteriorul său. 
  
Aproape uitase de existenţa lui Dumnezeu, dar El nu-l părăsise. Uimit s-a îndreaptat spre bibliotecă şi a luat Biblia şi deschizând-o a citit:"Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam,…Eu sunt cu tine ca să te scap - zice Domnul." O emoţie puternică îl cuprinde şi lacrimile-i curg . A pus Biblia l-a loc şi o carte a căzut de pe raft deschizându-se. A ridicat-o şi privirea i s-a aţintit pe un fragment : "Oricât m-aş lupta pe culmile disperării, nu vreau şi nu pot să renunţ să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările şi tristeţile ar întuneca izvorul luminos al fiinţei mele, deplasat în cine ştie ce colţuri îndepărtate ale existenţei mele. Prin orice pot cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar răspunde cu dispreţ sau indiferenţă, când toţi oamenii te-ar abandona şi când singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n-au putut pătrunde în alţii ca să-i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios, se vor răsfrânge şi se vor reîntoarce la tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri stralucirile lor să te facă numai lumină şi văpăile lor numai căldură. Şi atunci întunericul nu va mai fi o atracţie irezistibilă şi nu te vei mai ameţi la viziunea prăpăstiilor şi adâncimilor. Dar ca să ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile beatitudinii, dematerializat de raze şi purificat de seninătăţi, trebuie să fi scăpat definitiv de dialectica luminii şi a întunericului, să fi ajuns la autonomia absolută a întâiului termen. Dar cine poate avea o iubire atât de mare?"( Pe culmile disperarii ) 
  
Tot ce i s-a întâmplat l-au îndemnat la o meditaţie profundă şi gândul lui explorează profunzimile cerului, căutând Lumina. Se concentrează asupra prezentului, eliberându-se de lanţurile trecutului, rupând vălul amăgirii care-l acoperea. 
  
A reuşit să-şi domine emoţiile şi să-şi păstreze stăpânirea de sine, înţelegând că stările emoţionale prin care a trecut l-au dus în purgatoriu, unde a fost chinuit de proprii demoni. În orice lucru rău există şi o parte bună. 
  
Din această experienţă a învăţat că ataşamentul produce suferinţă şi viaţa e doar un joc, mânuit de forţe nevăzute. 
  
Credinţa i-a întărit sufletul, descoperind că Iubirea este Dumnezeu, fără de care sufletul nu poate exista. Ştia că iubirea divină este în fiece atom din univers, iar acum 
  
devine conştient că iubirea vine din propria sa conştiinţă şi sursa iubirii se află în interiorul său. 
  
El nu are nevoie de iubirea nimănui ci doar de iubirea sa. Poate să trăiască fără iubirea altora, dar fără iubirea lui nu ar putea exista. Nu poate să renunţe la iubire, pentru că asta ar însemna să renunţe la viaţă. Iubirea e viaţa însăşi este Dumnezeu. Renunţă să mai caute iubirea şi fericirea în exterior, unde vine şi pleacă, fiind efemeră. Dar, în interiorul său, iubirea e eternă, acolo e picătura de lumină şi iubire din marea Lui iubire. Simte puterea Iubirii de transformare, de vindecare şi de învingere chiar a morţii. Acel fior minunat al iubirii îi înconjoară inima ca o iederă de foc şi-l transformă într-o torţă care arde neîncetat, vorbind cu vântul, cu soarele, cu florile, cu pietrele .. .… 
  
Toate mărturisesc:"Dumnezeu este iubire!". 
  
FRAGMENT 
  
Referinţă Bibliografică:
Rătăcit printre oameni / Carmen Gigârtu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2400, Anul VII, 27 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen Gigârtu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Gigârtu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!