CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





PEŞTERA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
_Cine ţi-a spus despre acest loc?  
 
_Acum 7 ani eram cu prietenii în vacanţă si am venit pe lângă unda lină, şerpuitoare a apei, dar care se învolburează furios cănd se apropie de munte. După ce am urcat pe poteca principală am ajuns într-o frumoasă poieniţă în mijlocul pădurii de brazi. Vântul aducea prin unduirile lui un parfum de zmeură. Am traversat poieniţa care avea o stralucire stranie de la razele aurii ale soarelui . Am mers pe poteca din pădure care ne-a dus sub pripoarele celor trei stânci singuratice care par că tâşnesc din adâncul pământului.  
 
Am ajuns în timpul apusului când soarele părea doar un fir subţire de lumină care se stingea departe şi colora cerul şi pamântul într-un feeric joc de lumini.  
 
Toţi contemplam apusul soarelui când din spatele stâncilor apare o bătrânică cu câteva mioare.  
 
I-am spus că suntem pasionaţi de munţi, de peşteri şi de legende. Atunci ea ne-a povestit legenda Peşterii Sfântului a cărui intrare a fost astupată de o stancă, în urma unui cutremur, cu câteva sute de ani în urmă. Femeia ne-a arătat zona unde ar trebui să fie.  
 
De atunci vin în fiecare an aici, dar totul a fost în zadar pană ieri.  
 
Urcam pe potecuţa care duce la peştera din care ai căzut, cănd am vazut cum o stâncă se dezlipeşte de munte şi alunecă . Am luat-o prin haţişul pădurii până am ajuns la locul de unde s-a prăbuşit stânca.  
 
Nu-ţi imaginezi ce bucuros am fost...  
 
_Acum văd cât de minunată este această pesteră! Seamănă puţin cu Peştera Polovragi. Sper că aici nu sunt lilieci.  
 
_Nu, nu sunt.  
 
-E o adevărată dantelărie în rocile calcaroase, o adevărată simfonie de peisaje carstice, care încântă retina prin pitorescul lor deosebit. Natura e cel mai minunat artist, e un scluptor desăvârşit.  
 
Ce frumos s-au unit stalactitele cu stalagmitele formând aceste coloane superbe! Seamănă cu un adevărat altar!  
 
_Da, pare o lume de basm.Un loc rupt din altă lume.  
 
_Văd că aici în subteran apa nu stă pe loc, construieşte dar şi distruge dizolvând, erodând mereu roca pentru a-şi croi drum.  
 
_Izvorul subteran în care ţi-am aruncat morfina îsi are lăcaşul prin adâncul hăurilor subterane, în lumea adâncă a întunericului de nepătruns. Când ajunge afară iese cu presiune din subteran şi cu un debit destul de bogat se prăvale de la o înaltime de 30 m, părând din depărtare un fuior de argint viu .  
 
La ce te uiţi?  
 
_Aici este un zăcământ de magnetită.  
 
_Iar mai spre stânga o sa vezi hematita.  
 
_Parcă un designer a combinat negrul magnetitei cu roşul sângeriu al hematitei. Frumos !  
 
_De-a lungul anilor am vizitat aproape toate peşterile din ţară, dar parcă nici una nu m-a obsedat ca aceasta.  
 
_Sunt peste 12000 de peşteri. Mi-a plăcut în mod deosebit Peştera Vântului din Munţii Bihor, cu meandrele ei spectaculoase si Peştera Izverna din Mehedinţi .  
 
_Acolo a fost si Jacques Ives Cousteau.  
 
_Sa vizitezi si Peştera Coliboaia cu picturi rupestre foarte vechi, de peste 30000 de ani. Deosebită este şi Peştera Sugau cu picături de aur din Transilvania sau Peştera Topolniţa din Mehedinţi cu adevărate păduri de stalagmite, cu prăpăstii ameţitoare şi nu în ultimul rănd cu o deltă minerală.  
 
Recunosc că m-a pus pe gânduri Peştera Movile care i-a inspirat pe scenariştii americani, şi a pus pe jar lumea ştiinţifică, au fost descoperite acolo peste 35 specii noi.  
 
Natura este un arhitect neântrecut dacă mă gândesc mai ales la Peştera Altarului si la acest loc unde ne aflam.  
 
În acest loc este şi Paradisul dar şi Infernul. Pe amândoua le-am descoperit aici.  
 
Vino sa-ţi arăt comoara pe care am găsit-o în sarcofagul Sfântului.  
 
_Ai dreptate! Seamănă cu un sarcofag egiptean, doar că este săpat în stâncă .  
 
_Ştii ce am găsit în el?  
 
_Un schelet?  
 
_Nu.  
 
_O comoară dacică?  
 
_Nu. Mai degrabă o comoara atlantă. Nu ar fi exclus ca Sfântul să fii fost un atlant.  
 
_Am citit undeva, nu îmi mai amintesc unde, fiindcă în ultimul timp am citit tot felul de tâmpenii, că atlanţii au conservat cunoaşterea civilizaţiei lor pentru posteritate în cristale, care vor ieşi la suprafaţa la momentul potrivit. Ai dat de vreun craniu de cristal?  
 
_Nu. Uite-te ce am aici!  
 
_Ha-ha-ha! Comoara atlanţilor?! Sunt superbe! De asta m-am făcut geolog, fiindcă iubesc pietrele.  
 
Acesta e un diamant de Maramureş, o floare de mină, un cuarţ minunat roz, un cristal fumuriu, o citrina, o heliotropă. ….Sunt cristale pure, neprelucrate. Unde le-ai găsit?  
 
_În sarcofag. Cred că cine a stat aici se ocupa cu cristaloterapia. Le-o fi lăsat Paracelsus în trecerea lui prin România.  
 
Privirea Laurei alunecă pe lângă Mircea şi se fixează pe peretele peşterei.  
 
_Ce ai vazut?  
 
Fata se îndreaptă spre perete atingându-l.  
 
_Uite şi o cromită!  
 
_Este un produs de segregaţie magmatică a unor magme foarte bazice. Vezi, are un aspect filonian în rocă. Vino să faci cunoştintă cu noua ta casă.  
 
_Crezi că o să stau aici?  
 
_Obligatoriu, până te vindeci. O să stai 9 zile cum spune legenda.  
 
_Unde este ieşirea?  
 
_Sunt 2km până acolo, arătând în direcţia opusă.  
 
Laura şi Mircea merg de-a lungul apei subterane printr-o galerie frumos dantelată, înaltă şi îngustă, un labirint întunecat, ajungând într-o sală uriaşă care se asemăna cu o construcţie gotică.  
 
Părea un loc feeric, de pe altă planetă.  
 
Pereţii erau îngroşaţi de scurgerile stalagmitice şi din ei străluceau cristale minuscule. Locul era plin de stalactite şi stalagmite având forme care de care mai fanteziste. Natura crease tot felul de unduiri, de flori, de discuri, de nuferi, de coralite, coloane de tot felul , de la cele simple până la cele în formă de palmieri, draperii, perle , domuri şi gururi, ce se formaseră prin acumularea de calcit si alte minerale.  
 
Formaţiunile de calcite, helictitele de pe tavan semănau cu nişte flori de lotus, cu farfuriile zburătoare şi cu stelele de pe cer.  
 
Erau o mulţime de formaţiuni aciculare în formă de copăcei, braduţi si arabescuri stranii.  
 
_Mircea, aici este o adevărată grădina de calcit, o lume a cristalelor, a splendorilor.  
 
_Am numit acest loc Paradisul, dar nu departe de acest loc o să vezi şi Infernul.  
 
Părăsesc acel loc mirific şi străbat o galerie care se unduia ca un şarpe.  
 
_Simt miros de sulf.  
 
_Am ajuns.  
 
_Miroase ca în Peştera cu Aburi din Banat. Dumenezeule! Ce prăpăstii!  
 
_Să fii atentă pe unde calci.  
 
_Locul acesta îmi dă fiori. De unde vine zgomotul asurzitor?  
 
-E alt râu subteran care vine din faţă şi se prăvale în aceste hăuri întunecoase.  
 
_Peisajul acesta mă infioară, mă înspăimântă, dar mă şi atrage ca un magnet.  
 
Laura merge pe marginea uneia dintre prăpastii şi priveşte acele adâncuri înfricoşătoare . Părea o stană de piatră cu privirea fixă în hăurile întunecoase.  
 
Dintr-o dată muntele începe să se cutremure şi roci mari se desprind, se rostogolesc şi se prabuşesc în adâncuri. Dar fata pare că nu vede şi nu simte ceea ce se petrece în jur.  
 
Mircea fuge spre ea, o trage de pe marginea prăpastiei şi se întorc în locul unde Laura a căzut, lângă sarcofag.  
 
Observându-i privirea pierdută în gol o întreabă:  
 
_Ce este cu tine? Ce se întâmplă în mintea ta?  
 
Să nu-mi spui că ai vrut sa te ....  
 
Îi ia faţa în palmele lui vorbindu-i pe un ton poruncitor  
 
_Uita-te în ochii mei !  
 
Fetiţo, să-ţi intre bine în căpşorul acesta frumos că o să te vindeci.  
 
Ea îşi ridică privirea spre el zâmbind ironic. Privirile li se intâlnesc. Laura vede doi ochi mari, negrii şi adânci ca acele hăuri întunecoase în care a vrut să se arunce, care o privesc insistent şi o domină, pierzându-se în adâncul lor.  
 
Aude ca prin vis: "O să te vindeci, o sa te vindeci...." Simte că acei ochi îi scormonesc prin creier şi pun stăpânire pe mintea ei. Aude vocea lui gravă : "O rază de lumină venind din conştiinţa christică pătrunde în corpul tău prin chakra superioară . Lumina o să echilibreze toate energiile şi o să ardă celulele bolnave . O vizualizezi?" Cu o voce slăbită fata-i răspunde:"Da, o vad".  
 
"Acum te umpli de lumină. Lumina curge lin prin tot corpul tău, prin toate celulule, prin fiecare atom. Ajunge la locul bolnav. Ce vezi? "  
 
Laura şopteşte:  
 
"Lumina se îndreaptă spre un loc întunecos şi ...cred că o să eplodeze." Fata leşină.  
 
Mircea o ia în braţe şi o pune în acel sarcofag gândind: "Nu-mi place să hipnotizez, nu-mi place să mă joc cu mintea nimănui, dar fata asta e într-o stare depresivă groaznică.  
 
Întunericul, moartea, negativitatea o atrag ca un magnet. Doamne! Chiar a vrut să se arunce în prapastie. Acum o să doarmă mult şi bine.  
 
Fragment  
 
Referinţă Bibliografică:
PEŞTERA / Carmen Gigârtu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2369, Anul VII, 26 iunie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen Gigârtu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Gigârtu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!