LEADERSHIP ŞI ALCHIMIE 

Raţionalismul a rǎmas la credinţa cǎ analiza materialǎ şi cantitativǎ va face posibilǎ descoperirea adevaratei naturi a lucrurilor, cǎ, într-un anume sens, în om, Intelectul este Dumnezeu, oglinda lui cosmicǎ cea mai desavârşitǎ. 

Cheia de bolta a gândirii alchimice este corespondenţa dintre macrocosm şi microcosmos. Alchimia cere o inteligenţǎ mult peste medie şi o dispoziţie sufleteascǎ aparte. Alchimiştii descriu adesea scopul operei lor ca fiind, “spiritualizarea corpului şi corporeificarea spiritului”. 

Lumea Naturii este făcutǎ dintr-o multitudine de forme care se reflectǎ într-o singurǎ oglindǎ sau, mai degrabǎ, este o singurǎ formǎ reflectatǎ de nenumarate oglinzi. Alchimistul lucreazǎ la fel ca Natura. Conform adagiului “solve et coagula”, el desface coagulǎrile imperfecte ale sufletului, reducându-l la materia sa şi cristalizându-l din nou, într-o formǎ mai nobilǎ. 

În opera exterioarǎ a alchimiei, Natura este forţa motrice a tuturor transmutaţiilor, energia potenţialǎ a lucrurilor. În alchimia interioarǎ, ea apare ca forţǎ maternǎ care elibereazǎ sufletul de starea lui de existenţǎ brutǎ, aridǎ şi sterilǎ. 

Dante numeşte acest din urmǎ aspect: “dragostea care mişcǎ Soarele şi celelalte stele". 

Orice domeniu conţine ceea ce putem numi un centru sau un vârf calitativ în care se reveleazǎ, în modul cel mai direct, desavârşit, prototipul sau principiul care determinǎ întregul domeniu. Aşa este aurul între metale, nestemata între pietre, trandafirul sau lotusul în domeniul florilor, leul între patrupede, vulturul pentru pǎsǎri şi omul pentru toate fǎpturile vii de pe pǎmânt. Şi aşa ar trebui sǎ fie orice lider pentru toţi cei ce cred în menirea sa. 

A încerca sǎ conjugi atât de diferite forţe ale Naturii umane spre ţeluri şi perspective dincolo de limita obişnuitului, necesarului imediat şi rutinei, a nu te opri în pragul neputinţelor omeneşti şi a nu plǎti tribut ignoranţei, a izbuti sǎ clinteşti munţi de prejudecǎţi, sǎ faci sǎ vibreze porţi sufleteşti ferecate de vreme spre cele mai surprinzǎtoare acţiuni, amplu şi inedit elaborate, poate fi rezultatul alchimiei minţii şi sufletului unui lider adevǎrat. Majoritatea recunosc şi resimt magnetismul forţei sale, transpunându-se constant pe traiectul ei centripet, într-o atmosferǎ care propulseazǎ deopotrivǎ virtuţi şi aspiraţii umane. 

Unii ar putea crede cǎ alchimia timpului, în care au pǎşit în vârtelniţa atâtor evenimente minunate, este rezultatul conjunctural al unui destin comun; ori cǎ, undeva, în iluzia spaţiului cotidian, un suflet imens li se dedicǎ necondiţionat şi meritoriu, atemporal. 

Puţini însǎ pot sǎ cuprindǎ, cu gândul şi inima, firavul contur al “alchimistului” ce zi de zi le fǎureşte viaţa, parte din viaţa sa, şi a cǎrui întrupare nu ştiu s-o preţuiascǎ decât secundele unei vremi ce nu va mai fi niciodatǎ…