La pas cu viaţa, la braţ cu destinul,
priveşti în urmă şi nu distingi nimic,
priveşti înainte la drumuri nesfârşite,
te opreşti nehotărât ... încotro te îndrepţi?
Un pas cadenţat pe asfalt,
un strop de ploaie purtat de vânt sau furtuni,
un răspuns rătăcit printre atâtea întrebări,
o ecuaţie nedezlegată în algebra destinului,
un roman în desfăşurare pe filele vieţii,
un slalom printre piedici şi situaţii imprevizibile.
O întrebare fără răspuns,
un răspuns fără întrebări,
o linie trasată pe harta lumii,
o poveste trecută în istorie.
Istorie necrisă, neterminată, modificată.
Nimic sigur, real sau ireal, iluzoriu sau palpabil,
concret sau abstract ... un contract în alb.
Un fir de aţă ... de nisip ... sau nimic.
Un om ...
Camelia Constantin
aprilie 2016
