Încerci din răsputeri să duci o viaţă normală şi te prefaci că a ta este, exact, aşa cum îţii doreşti. Că te ai pe tine şi că nu-ţi lipseşte nimic.  

Nu ai nicio problemă, absolut niciuna, cu excepţia micilor griji cotidiene, banii şi stresul de zi cu zi, resimţit de toţi. E absolut normal.  

Îţi duci viaţa ca orice om normal şi te simţi destul de bine în pielea ta. Îţi bei cafeaua dimineaţa, mergi la muncă, faci o plimbare pe seară şi bei câte un pahar de vin noaptea.  

Totul pare absolut normal, dar în sufletul tău e o dramă pe care nimeni nu o înţelege.  

Ai impresia că iubirea te ocoleşte, iar ghinionul nu-ţi mai dă pace. Îţi alungi aceste ganduri negre din minte şi speri că totul va reveni la normal, absolut firesc.  

Că viata e bună ... printre rânduri te gândeşti iar la acea fostă iubire  

O dorinţă puternică de iubire, nu vrei povestea asta de dragoste înapoi în viaţa ta, dar cauţi pe cineva care să-ţi ofere ceva asemănator. Cauţi exact acelaşi tip de tandreţe.  

Şi când o găseşti, te îndepărtezi cu precauţie de această reverie, pierzând din vedere un "amănunt" esenţial ...  

... viaţa e un joc periculos, un labirint unde te poţi pierde, dacă nu ştii cu exactitate ţelurile pentru care lupţi...  

... un joc periculos cu tine şi cu ceilalţi.  

 

Camelia C  

septrmbrie 2014