CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Biografie >  





Emil Cioran - o oglindă a epocii
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911, la Răşinari-Sibiu, tatăl său fiind preot ortodox , mama , fiica unui nobil ardelean. La vârsta de 17 ani începe să studieze la Universitatea din Bucureşti, era un tânăr foarte dotat, a fost coleg cu C.Noica şi student al lui Tudor Vianu, Nae Ionescu. Cunoştea bine germana, i-a citit în original pe Kant, Schopenhauer, Nietzsche, care i-au fost modele. Pe parcurs a învăţat şi limba franceză, limbă în care avea să se afirme ca unul dintre cei mai subtili scriitori francezi, cum a afirmat un critic în perioada finală a vieţii lui Cioran. În 1934 a publicat „Pe culmile disperării”, care i-a definit şi profilul. Cioran a fost un pesimist în scris, un mare iubitor de cunoaştere şi de prieteni, în viaţă. Cartea a fost premiată, apoi au mai apărut „ Cartea amăgirilor”, „Schimbarea la faţă a României”, „Lacrimi şi sfinţi”. În 1937 pleacă în Franţa, ca bursier al Institului Francez din Bucureşti. Revenit în 1940, în România, se întoarce în acelaşi an în Franţa unde avea să-şi petreacă tot restul vieţii. A murit la 20 iunie 1995, fiind bolnav de Alzheimer. Din 1947, începe să se afirme ca scriitor francez, publică prima sa lucrare în franceză, pe care o rescrie în 1949. trebuie spus că stilul lui Cioran este aforistic, el este foarte concis în ceea ce exprimă, paradoxal în modul de a gândi, ceea ce face farmecul operei sale destul de restrânse. Până în 1987 publică o serie de cărţi ăn franceză, este apreciat şi primeşte elogii din partea unor prestigioşi intelectuali francezi. A locuit în Cartierul Latin, a fost prieten cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Henri Michaux, Noica, ş.a.A întreținut o vastă experienţă, preferând adesea acest mod de comunicare, în locul discuţiilor, dar a fost şi un strălucit interlocutor.”Am fost secretarul senzaţiilor mele, n-am inventat nimic”, scria Cioran. Principalele sale lecturi de studiu au fost cărţile lui Nietzsche, Kiekegaard, Şestov (admirat, în interbelic şi de Fundoianu) , Eccleziastul, Cartea lui Iov (conform propriilor mărturii). Sanda Stolojan, prietenă cu acest modest locuitor din Cartierul Latin, care nu a ocupat nicăieri o catedră, nu a avut un loc de muncă , s-a ocupat şi de moşţtenirea lui Cioran. Deşi făcea elogiul suferinţei, deşi era un permanent neliniştit, ironia, verva nu l-au părăsit până în ultimii ani ai vieţii destul de lungi pentru un om obsedat, totuşi de ideea extincţiei, a sfârşitului. Și-a renegat şi credinţa în Dumnezeu, deşi era fiu de preot, ceea ce a supărat foarte mult familia. În anii dinaintea plecării în Franţa a fost un admirator al dictaturilor de dreapta din Italia, Germania .nazistă, a participat la unele acţiuni ale Legiunii, l-a admirat pe profesorul Nae Ionescu. Dar, simptomatic, el nu s-a orientat spre cultura germană şi nici nu a avut de gând să studieze, să se afirme în Germania. Atracţia spre Franţa a fost mai puternică, iar după război şi-a exprimat regretul pentru ataşamentul la ideile nedemocratice, antiumaniste ale fascismului european, autohton, românesc. Desigur, a fost şi un adversar al totalitarismului comunist, iar faţă de evrei nu a avut o atitudine obtuză, la fel ca şi Nietzsche, idolul său, iar Şestov, un filosof de la care a învăţat multe era evreu din Rusia. Spre deosebire de Mircea Eliade , Cioran s-a dezis total de legionarism., iar la ultima întâlnire cu Alexandru Mirodan, venit să-l viziteze la Paris, i-a spus cu un profund regret faţă de „păcatele” tinereţii- „Eu nu sunt antisemit”, ceea ce şi este adevărat. Fascinante sunt lecturile din „Manual de descompunere”, „Ispita de a exista”, „ Căderea în timp”, „Demiurgul cel rău”, „ Despre neajunsul de a te naşte”, „Exerciţii de admiraţie” , „Mărturisiri şi anateme”, eseuri traduse exemplar de Modest Morariu(Ed. Cartea Românească – 1988) . „Silogismele amărăciunii” au fost traduse de Nicolae Bârna (Ed. Humanitas -1992). Cioran a fost un stilist strălucit nu numai în franceză, vom cita din „Lacrimi şi sfinţi”, ultima sa carte scrisă în limba română, în 1937 – „ Încercat-am să înţeleg de unde vin lacrimile şi m-am oprit la sfinţi. Să fie şi ei responsabili de strălucirea lor amară?”. Înainte de a încheia vom delecta cititorul cu scurte citate din „spusele” lui Cioran, un mare spirit al secolului XX- „ În mila pentru aproapele, ne iubim propria suferinţă ... Mai bine în mocirlă decât pe piedestal ... Universul este o autosugestie a inimii...După anumite nopţi ar trebui să ne schimbăm numele... Conştiinţa a făcut din animal om şi din om, demon, dar n-a făcut pe nimeni Dumnezeu...Viaţa este o serie de virginităţi pierdute ...Eu nu am idei, am obsesii. Idei poate să aibă oricine, nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor... Luther a prefigurat omul modern, el a întrunit toate dezechilibrele, în el au convieţuit un Pascal şi un Hitler”. Prin ultima „sentinţă” ( sentence) Cioran se vădeşte în esenţă un democrat. 
  
Boris Marian 
  
Referinţă Bibliografică:
Emil Cioran - o oglindă a epocii / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3326, Anul X, 08 februarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!