CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  





Evreii și Unirea Principatelor- 24 ianuarie 1859
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Evreii și Unirea Principatelor- 24 ianuarie 1859 
  
Existența evreilor pe teritoriul românesc este atestată din secolul XV. În secolul XIX, numărul evreilor era în creștere continuă, prin strămutarea acestora din zona de influență și dominație țaristă. Structura comunitară se modifică, astfel, numărul evreilor așkenaziți, vorbitori de idiș devine preponderent, dar există și o comunitatea veche , sefardă, compusă din evrei veniți de la sud de Dunăre, din imperiul otoman, unde se stabiliseră după izgonirea evreilor din Peninsula Iberică la sfârșitul secolului XV. La 9 (21) iunie 1848, Proclamația de la Islaz a revoluționarilor pașoptiști din Țara Românească proclama „emanciparea israeliților și drepturi politice pentru compatrioții de altă credință” (art. 21) Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918), a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unirea statelor : Moldova și Țara Românească. La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desființând Vama din Focșani, care era cel mai important punct vamal între cele două țări. Actul a fost precedat în 1842 de un proiect de unificare a măsurilor și greutăților.Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 - 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie, alături de Italia, la subminarea sau chiar destrămarea monarhiei austro-ungare.Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale, în cele două țări și în străinătate. Printre pașoptiști erau și evrei sau simpatizanți ai evreilor. Activitatea desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicații ca România viitoare (1850, Paris), Junimea română (1851), Republica română (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalități marcante (Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez). În țară, acțiunile unioniste s-au desfășurat în noul context determinat de prevederile Convenției de la Balta Liman, afirmându-se modalități variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iași și la București (1856); editarea unor organe de presă ca România Literară, Steaua Dunării (Iași), Românul (București); venirea în patrie a unor revoluționari pașoptisti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. La 8 martie 1859, Rabinul Malbim, în caliatate de Rabin Șef , rostește o cuvântare la Sinagoga Mare cu ocazia zilei de naștere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. . La Iași apare „Gazeta românao-evreiască”, prima publicație de acest gen în două limbi idiș-română. La 12 aprilie 1859 are loc un pogrom la Galați, de proporții reduse, dar care trezește neliniște în rândul evreilor. La 5 mai 1859, președintele comunității israelite din București , A. Wainberg se adresează guvernului pentru sprijin și protecție civilă. La Bucurețti apare gazeta ” Timpul”( Țait) în idiș și română. În iulie a aceluiași an Kogălniceanu propune o Lege pentru imigrația și graduala emancipare a evreilor, dar cu multe restricții. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică stat România. In anii următori Unirii, Alexandru Ioan Cuza a făcut primii pași spre emancipare. Au fost cooptați evrei în posturi publice iar legea comunală din 1864 le asigura dreptul de a participa - în anumite condiții - la alegerile municipale. Codul Civil din același an (art. 7) stipula „naturalizarea evreilor după zece ani de rezidență în țară.Evreii au participat la procesul de unificare a Moldovei cu Țara Românească atât prin contribuția lor la economia încă firavă a celor două principate, cât prin relațiile politice cu evreii din țările mai avansate ale Europei, Franța, Imperiul habsburgic,Germania( încă neunificată),ș.a.Cel care se opunea Unirii era Imperiul Rus, deși Regulamentul Organic introdus de Kiseleff în 1829, crease premize unificării. Ulterior evreii au participat și la Războiul de Independență, în ciuda faptului că dreptul de cetățenie le-a fost mereu amânat până la Constituția din 1923. La Congresul de la Paris, din 1878, s-a pus condiția corectării amendamentului la articolul 7 al Constituției, în sensul asigurării de drepturi civile tuturor locuitorilor țării, independent de apartenența etnică sau religioasă. Aceste presiuni au provocat reacții nefavorabile în cercurile politice românești. Opoziția la modificarea Constituției a dus la alegeri și schimbări de guverne și intervenții diplomatice în capitalele europene. Rezultatul final a fost o reformulare a articolului 7 care să dea posibilitatea acordării individuale a cetățeniei unor evrei cu reședință de minimum zece ani pe teritoriul României - cu excepția încetățenirii în bloc a 883 de participanți la Războiul de Independență. Această corectare a Constituției a facilitat semnarea - cu o întârziere de un an - a tratatului care recunoștea independența și granițele României, dar a făcut încetățenirea evreilor impracticabilă - între 1878-1913 numărul celor încetățeniți nu a depășit 52.924 evrei . Este necesar să amintim că în octombrie 1942 mareșalul Ion Antonescu va critica vehement, într-o scrisoare către C.I.C. Brătianu, atât acceptarea încetățenirii evreilor„...ea fiind impusă de jidani care, împreună cu englezii și americanii, au dictat pacea” .Din datele prezentate succint aici se poate desprinde faptul că etnia evreiască a fost de-a lungul istoriei mereu prezentă și activă, în ciuda reacțiilor neprietenoase ale unor cercuri refractare la progres și umanism. 
  
BORIS MARIAN. 
  
Referinţă Bibliografică:
Evreii și Unirea Principatelor- 24 ianuarie 1859 / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3311, Anul X, 24 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!