CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Antologie >  





Să bei ochii iubitelor

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Să bei ochii iubitelor  
Mai rău este când nici nu ne mai întristează. Disperarea  
este o formă de viață.  
În șanțurile acidului ceresc, din crăpătura ușii îndeși  
tu cuvântul, din care desprins mă rostogoleam… Plumbul  
zorilor, suflat cu aur… lângă albul chiparos ei te-au  
adus… în tine, însă, din naștere spumegă celălalt izvor,  
pe neagra rază de comemorare te-ai aburcat la lumina  
zilei… În roșul amurgului numele dorm, pe unul noaptea  
îl trezește și-l duce, pipăind albe coloane, spre zidul  
sudic al inimii, chiar sub pini… numelui dragostei tale i  
se adaugă silabe… Amândouă porțile lumii stau deschise…  
în noaptea scindată… purtând nesigurul verde  
în al tău mereu… Fiica morții tale sau frica? Gură și sex,  
înconjurată cu dans de-un animal ațipit… Lângă mine  
trăiești, asemenea mie, ca o piatră în obrazu-afundat al  
nopții… Acesta-i ținutul unde se odihnesc cei pe care iam  
ajuns… Fulgii nu-i vor număra… Un cuvânt, tu știi,  
un cadavru… Hai să-l spălăm, hai să-l pieptănăm, hai  
ochiul să i-l întoarcem spre cer. În jurul lui Celan, cam  
așa se întâmplă. Negura se culcă cu tine, somn și hrană,  
doar atât îmi trebuie, restul este vis. Sarea de pe  
gene? Aur. Să bei ochii iubitelor. Vai, canibalule. Mă  
trezesc înainte de a fi treaz, este momentul de cumpănă.  
Nu risipesc un strop, cana este plină, mă alină dorita  
rază de tomnatic soare. În afara ta nu există alt cer. Dar  
cu tine am pierdut cuvântul. La început a fost Necuvântul.  
Așa cred, sunt hrănit cu erezii științifice. Dar iubirea  
în ce domeniu al științei încape?  
Erau zile groaznice, căzuse din cer o molimă. Spectrul  
se strecura într-un orășel din țări depărtate, din Asia.  
Bântuia ziua-n amiaza mare. Cine mai putea socoti numărul  
victimelor? Mic și mare, tânăr și bătrân cădeau ca  
spicele. Păzitorii cadavrelor și groparii și-au încetat activitatea,  
nu mai făceau față. Din case răzbeau gemete,  
apoi liniște. Umbre rătăceau încoace și încolo. Se adunară  
credincioșii la un loc cu păcătoșii, așa a voit Înțeleptul.  
O frică necunoscută cuprinse adunarea. Înțeleptul  
citi numele celor morți. Mai bine citea numele celor vii,  
erau mai puțini. Așa a ținut adunarea mai mult de trei  
ceasuri. Câțiva din cei prezenți căzură adăugându-și numele  
în lista decedaților. Vai și amar. Gazetele băteau  
încă toba cu divorțuri, violuri, accidente rutiere, amenzi,  
procente, comisioane etc. M-am trezit din somn. Nu era  
nicio molimă. Visasem ceva din secolul XVI. Am râs cu  
poftă, am luat zgarda câinelui Lord, i-am pus-o pe gât și  
am pornit la plimbare. Doamne, frumoasă e viața. Știam  
că noaptea următoare voi visa același lucru. M-am hotărât  
să nu mai dorm. Imposibil. Trăiam, mâncam, plângeam.  
Într-o noapte a venit un înger și m-a întrebat – ce  
dorești, păcătosule? O fecioară, îngere, o fecioară curată  
ca lacrima. Dormi și mâine ea va veni cu ziarul pe carel  
citești. Așa s-a întâmplat. Asta a fost acum cincizeci de  
ani. Alături de mine este trimeasă îngerului. Ne iubim și  
scriem versuri fie în gând, fie pe computer. Versuri de  
doi bani, cine are nevoie de ele? Doar molima să nu mai  
revină.  
Mi-a ieșit înainte un individ cam sfrijit, părea  
că evadase dintr-un cavou, m-a întrebat scurt – Ce doriți?  
Vreau să lucrez aici! Ce vreți să faceți? Să sap gropi  
și să scriu versuri. Parcă nu se leagă, hârâi omul. Și eu  
am scris un poem lung cândva, uite, am ajuns aici.  
Acum e o ședință, dacă vreți, intrați și ascultați, dar nu  
vă băgați în discuții. Se vorbea despre morți, unii nu erau  
disciplinați, se plimbau noaptea prin oraș. Ziceau că sunt cinstea unui șef. Cineva propusese să fie editat un buletin,  
„Un cavou numit dorință”. A fost numit un șef, cel  
mai vechi locuitor al cimitirului, el le știa pe toate. Tinerii  
angajați s-au opus. Fiind vii nu puteau suporta un  
mort și să fie pe deasupra șef. Am ieșit uluit de acolo.  
Un mustăcios se uită urât la mine. Cineva îl acuzase că  
lipea greșit numele morților. I-am luat cândva apărarea,  
în altă viață, mă știa. Să nu mai vii, mi-a spus, nu știu de  
ce. Oricum nu aveam de gând să revin. Pisica de Angora  
trona fericită.   
Să nu mai mor niciodată, să nu mai dau cu ochii de acea  
clădire veche, fie să mor undeva pe ocean. Oricum se  
respiră.  
Un nume, un om, un scriitor, un drum spre Argentina,  
unde nu vezi argint, un vin bun, ecuatorul, fără  
semne distinctive. Navidat. Ea era singură. Un mort, doi  
morți, toată familia. Vezi rudele? În ceață. S-a evaporat  
și Hanka. O veche dragoste stinsă ca o lumânare. Silvia  
venea din NY. Un om nu este niciodată bătrân, poate  
bolnav. Se moare de boală, de singurătate, deși credința  
uneori se păstrează. Adio, nu înțeleg nimic. O limbă, ce  
a trăit sute de ani, moare. Krochmalna este o stradă.  
Două femei și un bătrân. Niciun copil în jur. Toți uciși.  
Strigătul gâștelor moarte nu ajută la nimic. Dar nai era  
și Miriam, cea cu viață de haiduc în diverse lagăre. Să  
ceri iertare fostei logodnice. Anii fug. Ea te-a învinuit că  
n-ai iubit-o. Are dreptate? Ce fel de viață ducem? Suntem  
noi comis-voiajori cu toții? Hanka știe tot. Există  
oameni buni, răi și lilieci. De ce lilieci? Așa vrea Domnul.  
Te purifici de Purim. Să nu-ți faci testament în timpul  
vieții. În timpul vieții îl iubeau toți. Ce rost are? Nici  
învățătura nu-l ajuta. Prin convertire capeți două morți.  
Devii logodnic cu două logodnice. Ei, dacă venea Cohen,  
era altceva. O poliță falsificată poate să te trimită în  
altă viață. Frumoasele pasiuni ale tinereții, ciudatele pasiuni  
de după. Plânge Leonard de atâtea blestemății, cinstitul  
Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba înveninată,  
onestul Iago face ordine în seifuri, culege scrisori  
de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus, să ne iubim,  
zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc, cineva amintea  
de Arghezi, „făcu din zdrențe muguri și coroane”,  
ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare și le  
pierdui printre cotețe. Ce oroare. Un șir întreg de jucători  
de bile colorate, biluțe mai rotunde și mai sparte, tăcere,  
suntem în sanctuarul politeții, nu înjurați, scuipatul interzis,  
dar eu am guturai, pot să strănut? Junona spune –  
quo usque patientia nostra? Adică, mai putem răbda  
acest păun prea înfoiat? Eu mă retrag, plec în Canada  
sau în Asia, totuna-i. Poemul meu, un zmeu purtat de  
vechi iubiri. Nimic nu se compară cu admirația. Bach  
ține loc temporar lui Dumnezeu. Subarboretul mi-a adus  
brevetul. Herzogenhorn și Feldberg, nun, Carne tocată  
printr-un tun. Copacul nu suportă pădurea. Dudul dudui,  
castanul se castră, frasinul fu prezident la țară, sâmbovina,  
bat-o crina, ulmul, culmul și drezina, carpen, cimișir,  
cireș, faci amorul pe un preș. Bre, dar sideroxylonul  
se nălță mai ca balonul. Un arin, castan porcesc, toate ne  
reînfrățesc. Frumusețea nu îmbătrânește niciodată. Umblați  
ușor, nu treziți morții. Să ai aripi și să nu zbori este  
Povestea e foarte simplă. Cu o mină pioasă câștigi  
o broască râioasă. Amicul a plecat de mult, trăim întrun  
tărâm ocult. Aveam un amic A. care spunea despre  
un coleg al său că minte și când vorbește. Păi altfel,  
cum? Scriind, e adevărat. Ce spunea A. s-a adeverit.  
Omul pe care îl amintea, pe nume B. a murit fulgerător  
într-o noapte. Ne-am adunat la înmormântare lui. Am  
plecat triști cu toții. A doua zi, marți, pe cine văd la serviciu?  
Pe însuși B. Ai văzut? Exclamă A. Minte și când  
moare. N-ai murit? Îl întreb eu pe B. Nici vorbă, au mințit  
unii. Eu am lipsit că am avut probleme cu buletinul.  
După câteva luni mi-a spus același lucru – nu avea  
acte, buletinul lipsea. Nevasta îl părăsise, el nu mai  
exista civic. Vecinii îl numeau dezgropatul. Se zvonea  
că își mâncase părinții. El era autorul acelei aberații că  
morții nu-și pot controla mirosul. În altă parte.   
Era singur, nu mai făcea nimic, se plimba, citea,  
înota la bazin. Se ferea de prieteni. Nu era nici omul invizibil  
al lui Wells. Femeile îl doreau, dar el avea o inapetență  
pentru iubire, se asemăna cu Stendhal, Vigny,  
Voltaire, Kafka, Ceaikovski, Swift, Rousseau, Kierkegaard,  
Delacroix. Adică nu putea să iubească fizic, era  
un caz de metempsihoză. L-aș fi ucis cu cuțitul, ca să  
verific existența lui, dar mă temeam. A simțit și el. Nu  
încerca, mi-a spus, riști chiar să reușești, dar te paște o  
condamnare grea. Au trecut mai mulți ani, eu mă ocupam  
cu scrisul. Am primit un telefon, cam la cinci ani  
de la ultima noastră discuție. Ce faci, mai trăiești? De ce  
nu, mi-am găsit și actele, dar nu mă pot regăsi pe mine,  
am impresia că nu mă vede nimeni.  
Vino și spune-mi adevărul. Am mers la el cu viteză cosmică. Eram curios.  
Ușa apartamentului său s-a deschis, o voce mi-a spus –  
intră, te rog. Dar în spatele ușii nu era nimeni. Auzeam o lume de dincolo.   
O-p-a, pisicul și-a deteriorat psihicul. Damocles avea o sabie,   
O ținea deasupra capului. De ce făcea el chestia asta?   
De zeci de ani practica sportul acesta.   
Dar cu moartea nu s-a obișnuit, deși , cum știm,   
Moartea nu există. El iubea viața, tronc.   
Fluturii, copiii, toamnele policolore,   
Iernile ascuțite, primăverile umede,   
Verile absurde, sabia vorbea cu Damocles,   
Erau prieteni, sabia nu știa frica,   
Oamenii nu seamănă cu Damocles,   
Sunt triști sau veseli, poeți sau politicieni,   
Nici Hamlet nu venea prea des în vizită,   
Dar undeva, o femeie îl iubea pe Damocles,   
Chiar ea a venit în ultimul moment și l-a salvat  
De lovitura fatală. Această femeie există.  
Cred în ea ca și în Dumnezeu.  
Povestea o cunoașteți. Dar nu știți continuarea.   
BMM 
Referinţă Bibliografică:
Să bei ochii iubitelor / Boris Mehr : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2832, Anul VIII, 02 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!