Am ajuns la țărmul mării,
Am întrebat-o, ce faci,
mi-a spus, am ajuns la capătul puterilor,
ce să fac? Exist, așa, în epuizare continuă,
fă ca mine, să ascultăm muzica sferelor,
auzi trompetele zărilor?
Eu nu știu cine mă mai locuiește, tu știi?
Nu, eu nu știu, e bine, spuse marea,
Râde privind îngândurată, e obosită, dar există,
Cum ai trăi fără mine? Nicicum, i-am răspuns,
Bine, îți voi trmite un somn adânc,
Să nu te gțndești la nimic,
A venit o nimfă și ne-am iubit, ne-am iubit,
m-am trezit în zori, singur, fără pantofi, brichetă, țigări,
doar o mușcătură pe gât , era sărutul mării.
