CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Cuvinte >  





Puterea dragostei

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Puterea dragostei  
  
Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.  
Ne răspândim gândurile, ca  
pe viruși. Nu a existat niciodată un singur  
gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.  
Tatata,până la DADA.   
Orice se explică, numai iubirea mea  
pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri  
exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un  
Dumnezeu. Mai este și premoniţia și muniţia,  
municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O  
picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu  
spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii  
păreau uniţi. Căutări, destine, destinde ,  
dragă, arcul, doare. Tangenţe, tangaje, Tanathos.  
Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,  
peștele oricum vine la musca artificială.  
Permiteţi-mi să corectez câteva neadevăruri.  
Doar o clipă. De fapt , nu știu ce să răspund. Să  
spună clownul, el este Cel Mare. Țineam cartea  
lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.  
Adam devine un personaj după ce plonjează pe Pământ.  
Natura este desăvârșită, tu ești strâmb. Fii binecuvântat  
din înalturi și de pe pământ. Amin.Supravegheaţi scena  
cu ochi bănuitori, mai știi? Să revenim, să ne revenim,   
reverenţă, maestre Gaga.Rătăciţii nu au nevoie de călăuză,  
rătăcirea este un dar. Cine nu știe, să încerce. Acestea sunt cuvintele  
unui bărbat. Binele este de partea ininteligibilului.  
Înţelepciunea, cuminţenia, dreptatea, sfinţenia se  
aseamănă, de aceea fugim de ele. Integrismul etic  
este numai o iluzie pioasă. Vă sărut, doamnă, frumos  
și pe faţă și pe dos, mă scuzaţi că sunt vulgar,  
dar mă trag din vechi barbari ce străbăteau stepele  
călare pe iepele albe precum laptele. Din copaci  
cad coaptele capete de regi și prinţi, ispitit sunt de  
dorinţi ca Sfântul Antonie din cea Macedonie. Simetrie  
– mister, act sexual. Sensurile trec, întrebările  
petrec la banchet.Nu există erori pure.  
Pygmalion a creat o femeie, arta apropie de Femeie de Bărbat.  
El a uitat să o îmbrace, să-i dea educaţie.   
În toată lumea există statui, statui de femei goale.   
Ce-i cu obsesia asta? La ce folosește, întreabă  
cerșetorul. Intensitatea pasională a contemplării.  
În Univers, omul constituie rezerva de libertate.  
Dar această libertate îl poate și distruge. Spre deosebire  
de orice altă fiinţă, de orice alt obiect, omul  
are de ales. Nimeni nu alege în locul său. Riscul  
este al nostru. Dumnezeu privește, el nu este nici  
educatorul, nici temnicerul nostru. Faust a ales,  
nimeni nu l-a obligat. A ales dragostea, bogăţia, a pierdut totul.  
O noapte întreagă soarele mi-a râs în vis. Asta nu este o alegere.  
Mai înţelegi ceva? Criminalul a fost depus într-o cușcă de sticlă,  
ca să poată vedea și să fie văzut chiar mâncând  
ori făcându-și nevoile.Era acuzat de uciderea a 1200  
de bărbaţi, femei și copii. Folosise toate m ij l o a c e l e,  
cuţit ,topor, frânghie, otravă,glonţ, ș.a. Nu avea nicio  
remușcare, spunea că primise ordin de la Diavol.  
Dar dumneata nu poţi gândi fără a primi ordine?  
a fost întrebarea cheie a acuzării.  
”Nu”, a spus scurt inculpatul. „Deci noi ar trebui să-l  
judecăm pe Diavol”, „Pe el, pe el”, a strigat bucuros  
criminalul. „ Cum dovedești că ai discutat  
cu Diavolul?”. „ E aici, în sală, voi sunteţi Diavolul”,  
fu răspunsul. Rumoare în sală. ”Liniște, altfel  
vă evacuez!”, a intervenit judecătorul, răsfoind jurnalul  
acestui individ ciudat. Pe fiecare pagină era  
descrisă în amănunt câte o crimă. Literele aveau  
înflorituri gotice. Omul purta ochelari cu ramă neagră,  
avea ochi mici și pătrunzători,păr negru,părea   
cam de 60 de ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată  
se auzi un strigăt isteric – „ Îl vreau de bărbat  
pe acest om”, declară cu voce spartă o femeie cam  
zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l  
eliberaţi”. S-au auzit comentarii – „ Nu ţi-e  
teamă? Dar care lege spune să fie eliberat? ”.  
„Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de  
marinar. Pe ușă se strecură un pitic cu pălărie neagră,  
și pantofi enormi pentru statura sa. „ Eu sunt  
Diavolul, mă scuzaţi”, șopti prichindelul. „Vino  
mai aproape”, ceru judecătorul.„ Ai acte?”.”„Am”  
.„ Ce vârstă ai, cu ce te ocupi?”.„8000 de ani,  
mă ocup cu orice, doriţi un bilet în  
iad?”, întrebă mieros saltimbancul. Cineva îl recunoscuse  
– era clovnul de la circul care tocmai poposise  
în oraș. Criminalul se holba la el și nu  
pricepea mare lucru. Apoi interveni – ” E un hoţ,  
minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. „ Nu ţi-e  
rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon?  
Nu ţi-am spus eu mereu ce să faci?”, se supără piticul.  
Sala era înmărmurită. Se auzea doar  
o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei.  
Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe  
condamnat sub ochii jandarmilor și-l  
duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș  
nu se mai auzi de nicio crimă. Asta este puterea  
dragostei.  
  
A doua moarte  
  
Ziua se înclina pe un plan mobil,   
vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte,   
citeau reviste porno,singurătatea era subțire,   
o femeie -zdrahon îi pândea după copaci,   
unul lipsea, un băiat simpatic, îi murise soția,   
oamenii se pregăteau de sărbătoare,   
totul se albise în cinstea ei,   
râul curgea leneș ca timpul în închisoare,   
malul era galben, un lut alunecos te trăgea spre adâncuri.   
De-a lungul cheiului o umbră trecu  
anunțănd a doua moarte. Cine, cine?   
O întrebare în mintea fiecăruia.   
Orașul exprima durere, fără explicații.   
Ofelia plutea spre infinit, urmată de pești mici, argintii.   
Murea împăratul Orientului.   
Dar ce le păsa celor din Nord?   
Jurnalistul Hamlet căuta un amator de interviuri.   
Nimeni nu-i răpundea la salut, o încrâncenare din partea localnicilor,   
de ce? A doua moarte era cea adevărată.   
Vântul mătura frunzele, toți așteptau ceva.   
Magul de la Răsărit trăgea să moară.   
Apoi va veni primăvara, cântecele florilor   
și zburătoarelor vor acoperi orice urmă de nefericire.   
  
**************************************************  
O doamnă veni din concediu ,   
deschise ușa, mirosea a mare,   
un delfin strătea pe fotoliu,   
discuta la telefon cu un semen de al lui,   
un vânzător ajunse pe Lună,   
totul era identic cu ambianța de pe Pământ,   
exact ca în oglindă, toți mâncau tuna,   
unii zic ton, de bonton,   
Giodanp Bruno urca pe deasupra flăcărilor,   
nu era de râs, asta poate păți oricine  
vorbește la ore, Fabricius aduse o stea,   
sora lui se călugări de invidie,   
ea născuse-n privat doi copii.  
  
******************************   
P‎24.‎02.‎2017ăsări mecanice treceau pe cer,   
cauți o maimuță , dai de Voltaire,   
nici vorbă de oameni, un singur pom,   
e agățat un flacon de Lancomme,   
trec Cyranoii călări pe creion,   
cei de pe urmă vor fi și mai rău,   
cei ce-s în față ajung la bulău,   
preafericiții se-neacă la mal,  
cea mai frumoasă iubire-i pe cal,  
supă de arpacaș îmi dai mie?   
Numai incașii mâncă piftie,   
Vrei un cuier cu coarne de țap?   
Știu cum e groapa, dar am să scap,   
ia o gamelă, neamule, ia,   
cântă o gamă în nota fa,   
țap cenușiu ai visat, ai noroc,   
creierul ține-l mereu în breloc,   
am o frânghie, am scăunel,   
vine diavolul de Marmontel.   
BMM 
Referinţă Bibliografică:
Puterea dragostei / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!