Magia declinării
Am ieşit în grădină şi te-am văzut,
Erai pe frunze, pe pământul reavăn
În aerul din jur şi-n mine deopotrivă,
Eram gol pe picioare şi nu m-a durut
Atingerea directă a cioburilor de stâncă
Şi al strămoşilor ţesut ce se lipea
De câlcâiul se se afunda sub greutatea mea,
Şi m-au făcut să simt prospeţimea viului
Ce mă înconjura în roua dimineţii
Şi mă îmbăia să merg, să păşesc, să calc …
Ies în grădină şi te văd
Eşti pe frunze, pe pământul reavăn
În aerul din jur şi-n mine deopotrivă,
Sunt gol pe picioare şi nu mă doare
Atingerea directă a cioburilor de stâncă
Şi al strămoşilor ţesut ce se lipeşte
De câlcâiul se se afundă sub greutatea mea,
Şi mă fac să simt prospeţimea viului
Ce mă înconjoară în roua dimineţii
Şi mă îmbie să merg, să păşesc, să calc …
Voi ieşi în grădină şi te voi vedea,
Vei fi pe frunze, pe pământul reavăn
În aerul din jur şi-n mine deopotrivă,
Voi fi gol pe picioare şi nu mă va durea
Atingerea directă a cioburilor de stâncă
Şi al strămoşilor ţesut ce se va lipi
De câlcâiul se se va afunda sub greutatea mea,
Şi mă va face să simt prospeţimea viului
Ce mă va înconjura în roua dimineţii
Şi mă va îmbăia să merg, să păşesc, să calc …
Iubire, ţine minte că doar
În aerul din jur şi-n mine deopotrivă
Precum şi în
Atingerea directă a cioburilor de stâncă
Nu există timp şi nici închinare
Nici suferinţă şi nici suspinare
Colo toate-s veşnice şi
Chiar şi după ce nu voi mai fi
Iubire, tu ţine minte !
