În lumea aceasta în care până şi "sentimentele "se vând, unde chiar şi mângâierile au "preţ de schimb" ajungem să nu mai contăm noi ca şi oameni. Ne sunt devalorizate calităţile, ne sunt exacerbate defectele; suntem judecaţi sau pretuiţi în funcţie de "necesitatea" noastră calculată oricum; mult sub preţul real al ofertei!... Atunci când avem ceva "de oferit" , mulţi se îmbulzesc să primească, avid călcându'se în picioare pentru a ajunge în faţă, acolo unde lăcomia lor smulge" acel orice - ceva" pe care îl pot "avea" chiar de, mai apoi ,negăsindu'i utilitatea, îl aruncă făcând mizerie, la primul colţ de stradă !... Iar atunci când nu mai avem nimic "la ofertă" suntem, în cel mai bun caz, ignoraţi la modul cel mai grotesc posibil!  

Am devenit lacomi, atâta de lacomi încât nu ne pasă că nesaţietatea noastră îi poate sărăci pe ceilalţi!  

Ne place să umilim, să profităm de efortul, de bunătatea celor rămasi încă frumoşi şi curaţi în fiinţa lor... îi considerăm naivi, chiar prosti şi îi aducem în slujba nevoilor noastre egoiste cu marşăvia stăpânului umilindu'şi obedienţii sclavi!  

Am ajuns să nu ne pese atunci când păşim peste cadavrele celor pe care noi i'am ucis cu tragica noastră sfântă nepasăre, indolenţă, răutate, invidie, ură, răzbunare, orgoliu, ranchiună...  

Acum vin şi mă întreb: oare aşa am devenit sau aceasta este amprenta noastră genetică?!... Fiindcă, în principiu, nu putem deveni ceea ce nu suntem deja!  

Poate că ar fi nevoie să pătrundem în adâncul nostru, acolo unde nu am explorat încă, în acel loc ce poate părea îndepărtat dar care este de fapt centrul, este nucleul de unde se naşte şi porneşte eul nostru în deplinătatea unicităţii lui!  

Să vedem, fiecare, ce găseşte acolo!  

Iar dacă acolo există frumuseţe, linişte şi pace, iubire... să nu le gonim chiar dacă ele ne pot expune suferinţelor!  

Stiţi de ce spun asta?!  

Fiindcă, nici eu nu am crezut, dar fericirea adevărată, în cazul meu, nu a venit de la ceea ce'am primit ci de la ceea ce'am dăruit!  

Ce poate fi mai frumos decât să vezi un zâmbet de speranţă care se oferă drept cea mai mare recompensă?!...  

Şi cât de frumos iţi vorbeşte ea, inima, arătăndu'ţi răsăritul ori splendoarea din tabloul unui apus, sau acordurile de chitară acompaniind valurile ţărmului!?  

Dar aceasta nu este o invitaţie la a rămâne frumoşi; fiecare are dreptul la propriile alegeri, vă spun doar atâta: dacă avem de gând să pornim pe drumul propriei împliniri din alt punct decât din cel situat în centrul fiinţei, atunci acel drum va fi cu siguranţă sortit eşecului! De unde ştiu asta!?...  

I'm just spoke of what i learned, until now, in my own time to experience and knowledge around and inner my!  

Fiecare are însă libertatea de a alege! Suntem, fiecare din noi, produsul finit al propriilor experienţe şi al propriilor alegeri!  

Think about ... or don't!... It's also your choice!  

În viaţă, fiecare dintre noi are drumul său de străbătut... acesta devenind rezultatul modului în care alegem să îl privim şi să îl urmăm. Îl putem presăra cu bucurii, cu împliniri sau putem alege să vedem doar calea tristă, sumbră şi ternă a nefericirilor!...  

Gând bun!