CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Lucrari >  





Unde se duce Dacia antică? - Dr. Pleurat Seidiu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
România: Kosovo şi nu Serbia? De ce?  
  
Unde se duce Dacia antică! Hai să ne întoarcem la realitatea de astăzi şi să ne uităm de ce România ar trebui să susţină un Kosovo Independent şi nu Serbia cu un Kosovo ocupat! Poziţia publică a României şi explicaţiile date de demnitari români, în special Excelenţa Sa Preşedintele Băsescu, nu au nimic în comun cu realitatea şi nici cu interesul naţional român.  
  
Dr. Pleurat Seidiu din Prishtina (absolvent al Universităţii din Craiova, expert guvernamental)  
  
  
De ceva vreme, cu multă atenţie am urmărit reacţiile atât de haotice a demnitarilor români vis-a-vis de Declaraţia de Independenţă a Kosovei. Aceste reacţii publice a politicienilor români au fost însoţite de cele mai bizare comentarii, bazate pe faptul că societatea română nu prea s-a ocupat cu problema Kosovo, posibil influenţa unor cercuri politice. Ca să argumentez titlul acestei analize/articol, n-am cum să nu-mi dau părerea în problematica relaţiilor prin secole a triunghiului balcanic româno-sârbo-albanez, şi să încerc să demonstrez că această atitudine a României nu este în interesul său naţional, ci dinpotrivă. Caracterul adevărat al unui popor cel mai uşor se poate afla în „vorbele poporului” .Exemplu tipic: Un bărbat când se scoală după o zi grea spune:  
  
a) Am dormit ca un miel! (pui, mort, în rom.)  
b) Kam fjetur si qingj! (vdekun). (În alb.: Am dormit ka un miel (mort).  
c) Spavao sam kao zaklan! (jagnje, mrtav). (În sârb.: Am dormit ca un tăiat în gât (miel mort).  
  
Nici în albaneză, nici în română nu egzistă varinata cu „gâtul”. De ce aşa?  
No Comment!  
O politică pragmatică sau „realistă” ar trebui onorată spusa lui James Joyce “History [...] is a nightmare from which I am trying to awake" , spusă care n-ar trebui să fie în folosinţa Serbiei, dar nici în cea a acelor ţări care încă se îndoiesc să recunoască sau să nu recunoască, noua realitate care se numeşte Republica Kosovo. În ultima vreme am citit foarte multe articole, în special cele „anti independenţă”, scrise de analişti români bine cunoscuţi dar şi de cei mai puţini cunoscuţi, care au încercat, fiecare în modul lui, să explice poporului român apartenenţa din punct de vedere istoric a Kosovei (sârbă sau albaneză)!  
Dar la nici unul din acele articole analitice, nebazate în factografie, n-am putut să văd vreo concluzie convingătoare. Concluzia oferită ar trebui să fie simplă: Dardania antică sau Kosovo de astăzi este a celor care s-au născut acolo şi continuă să trăiască şi să moară pentru o Kosovă mai bună, şi în nici un caz a acelora care au venit să jefuiască secole dupa secole. Poporul şi analiştii români ar trebui folosite mai mult lucrările ştiintifice ale lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nicolae Iorga, care spune (în conferinţa Albania, ieri şi azi, din 7 decembrie l934) că „albanezii si românii sunt veri de sînge”, Bolintineanu (în Călătorii la românii din Macedonia) afirmă ,,că datinile albanezilor sunt întocmai ca acelea ale aromânilor din Macedonia, care seamănă cu cele ale românilor din Principate”. Tiberius Puiu (fost-consilier guvernamental, specialist şi în spaţiul ex-iugoslav) afirmă că destinul albanezilor kosovari este similar cu cel al românilor din Basarabia, etc.  
Nu vreau se ne mai batem cu istoria, doar aş vrea să vă prezint două concluzii ale unor oameni de ştiinţă din România:  
  
1. „Este indiscutabil faptul că sârbii nu sunt autohtoni în Kosovo, fiindcă, în general, slavii nu sunt autohtoni în nici o regiune din Peninsula Balcanică. În cazul particular al provinciei Kosovo, aceasta a intrat în componenţa Serbiei relativ târziu, în secolul al XIII-lea, când a devenit centrul politic şi spiritual al statului sârb, până la sfârşitul secolului al XIV-lea. Serbia a cucerit Kosovo în cadrul politicii sale expansioniste, dar provincia Kosovo a căpătat o poziţie simbolică în mitologia naţională sârbă şi iugoslavă, fiindcă acolo a stăpânit ţarul Ştefan Duşan, acolo au fost ridicate cele mai importante monumente religioase sârbeşti şi tot acolo s-a desfăşurat eroica bătălie antiotomană din 1389. Cineva remarca însă, că bătălia din 1389 care a hrănit mitul sârb al victimizării nu a fost bătălia sârbilor pentru salvarea creştinătăţii. Bătălia a fost purtată de o coaliţie regională în care albanezii participau în număr mare“, susţine dr. Alexandru Madgearu, cercetător ştiinţific principal al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, în „Originea medievală a focarelor de conflict din Peninsula Balcanică“.
2. „Sârbii vorbesc de Kosovopolie, dar de cel din 1389, uitând de bătălia din 1448. Atunci, marele luptător Iancu de Hunedoara va face o alianţă cu marele strateg albanez Ghjergj Kastrioti - Skanderbeg. Despotul sârbilor Gheorghe Brancovici, în loc să se alăture celor doi, a împiedicat armata lui Skanderbeg să facă joncţiunea cu Iancu de Hunedoara, iar pe acesta l-a luat prizonier. S-a ratat astfel o ocazie de a-i alunga pe turci din Europa“, spune Gelcu Maksutovici, doctor în istorie.
Hai să ne întoarcem la realitatea de astăzi şi să ne uităm de ce România ar trebui să susţină o Kosovo Indendentă şi nu Serbia cu un Kosovo ocupat! Poziţia publică a României şi explicaţiile date de demnitari români, în special Exelenţa Sa Preşedintele Băsescu, nu au nimic în comun cu realitatea şi nici cu interesul naţional român. Să vedem de ce?
 
  
  
1. Transilvania. Frica punerii unei linii de egalitate între cazul Kosovo şi „cazul Transilvania”, de fapt caz inexistent, şi lozinca lansată de Rusia şi Serbia, şi preocuparea României cu această invenţie imaginară, este numai o favoare făcută Rusiei „pierdută în spaţiu şi timp”. Determinarea statutului provinciei române numită Transilvania s-a hotărât bine şi pentru totdeauna în 1918. Aceasta nu s-a realizat prin terorizarea populaţiei, nici prin masacre şi nici printr-o politică de aparthaid ci, de un plebiscit natural. Metodele de teroare, genocid şi etnocid sunt inima programelor folosite prin secole de Serbia şi Rusia asupra teritoriilor anexate de regimul Ţarist si Bolşevic, politică continuată şi de Rusia putiniană.  
  
În umbra ”Cazului Transilvania”, se încearcă ascunderea situaţiei aromânilor şi a românilor din Valea Timocului şi Banatul de Vest, Transnistria şi de ce nu, nordul Bucovinei şi Basarabia.  
  
  
2. Ideea Panslavismului. România se află într-un pericol, probabil fără voia ei, să intre în „hora” ideii panslavismului, care apare în diferite forme, în diferite epoci de criză a Rusiei, unde Rusia mereu scoate drapelul apărării proletariatului sau ortodoxiei, dar de fapt, în umbră, este ideea Panslavismului. Românii, ca şi albanezii, sunt singurele popoare non-slave în Balcani, înconjurate de slavi, lăsând pe greci deoparte şi, ca atare, au suferit destul prin fărămiţarea pământurilor străvechi, şi toate acestea în scopul creării unui super-stat slav. România şi românii nu trebuie să uite epurările etnice din Banatul de Vest, dinTimoc, Bucovina şi Basarabia. Erau primele luni după Revoluţia din 1989. Studenţi moldoveni începuseră să vină la universităţile României şi prima mea întâlnire cu ei a fost şocantă. Între ei vorbeau rusă! Nu este asta o asimilare foţată? România are forţa să spună o dată pentru întotdeauna că face parte din civilizaţia europeană, acuma şi politic, după intrarea în UE şi NATO, şi nu a mentalităţii pansaliviste de dincolo de Carpaţi. Ineresul României este Europa şi nu Rusia!  
  
  
3.Religia. La multe dezbateri şi analize făcute de analişti şi pseudoanalişti români am întâlnit termenul „albanezii musulmani”, termen care incearcă să dea caracter religios conflictului din Kosovo! Politicieni şi analişti români, desigur, ştiu că în Kosovo şi Albania trăieşte un popor care se identifică numai cu noţiunea albanez şi cu nimic altceva. Acest fapt trebuie transmis poporului român. Trebuie să transmiteţi faptul că acolo trăieşte un popor mândru de cele trei religii şi care niciodată, dar niciodată n-a avut un singur confict religios, fapt care ne deosebeşte de slavi. Cred că nu aţi uitat ce au făcut sârbii fraţilor lor din Croaţia, Slovenia şi Bosnia. Poporul român trebuie să ştie că acolo trăieşte un popor în care toţi etnicii împreună sărbătoresc Bairamul şi Crăciunul, se căsătoresc între ei şi pentru ţara lor luptă şi mor numai sub steagul albanez. Aproape în toate cimitirile din Kosovo, albanezi creştini şi musulmani sunt înmormântaţi împreună. Puteţi veni să vă convingeţi! Trebuie să stiţi încă un fapt. În timpul genocidului din Kosovo, populaţia slavă de religie musulmană n-a fost măcelărită de către sârbi, dar albanezii catolici da! De ce oare?!  
Cred că toţi suntem de acord că prin analizele ADN, nu puteţi afla cărei religii îi apartineţi, dar apartenenţa familiară da! Aceste carectiristici umane datează înaite de Hristos şi Mohamed. Cel puţin noi albanezii, ca descendeţi ai Ilirilor, considerăm că strămoşii noştri sunt dacii şi tracii, şi nu arabii, latinii şi slavii. Cred că şi românii sunt de aceeaşi părere. Religia fraţilor n-are nimic cu Kosova pentru că, în caz contrar, 50 de ţări islamice ar fi recunoscut Republica Kosovo în primele ore ale vieţi sale, ceea ce nu s-a întâmplat şi nici nu se va întâmpla. Problema se pune în aspectul confruntării a două mentalităţi :unul pro european/ pro american şi altul antieuropean/ antiamerican! Altfel nu se poate explica fraternitatea între Serbia, Rusia, Gadafi, Saddam, Chavez & co. Întrebarea este: Unde se duce Dacia antică ? Soldaţii români care fac parte din coaliţia antitero în Iraq şi Afganistan, se împuşcă cu armamentul ruşilor şi sârbilor ortodocşi, armament vândut guerilelor al-Qaida.  
  
4.“Apărarea ortododoxiei”. O lozincă lansată şi care se întâlneşte recent la nişte pseudoanalize ca un ,,argument,, la care România trebuie să se sprijine. Oare trebuie? NU! Şi imediat se pune întrebarea, fraţilor, dar bulgarii ce sunt? Dar grecii, macedonieni şi muntenegreni, care sunt foarte îndoielnici faţă de independenta Kosovei, oare nu sunt ei toţi ortodocşi şi doi din ei slavi? Ei au făcut paşi foarte diplomatici, cum este recunoaşterea paşapoartelor noi, oferta Republicii noi să deschidă „misiune de legatură” (Grecia), chiar au început procedurile pentru recunoaştere intr-un ,,timp potrivit” cum spun ei. Cred că majoritatea, daca nu toti, politicienii români ştiu de termenul bine cunoscut “The Third Rome” sau “A trea Roma ” şi ştiu ce insemnă!  
  
 
5.Teoria relaţiilor excelente româno-sărbo/iugoslave nu prea e credibilă. Ia să vedem! Din 1833, când sârbii, cu sprijinul Rusiei, au cucerit Valea Timocului, câţi valahi/români au mai rămas fără sufixul-vici? Câte şcoli şi biserici româneşti mai sunt? În ce limbă se botează copiii români în Valea Timocului? La începutul Primului Război Mondial, numărul vlahilor/românilor în Valea Timocului era de circa 300.000-350.000! În 1918, armata sârbă, sprijinită de corpul expediţionar francez, condus de Franchet d'Esperey, a ocupat întreg Banatul, cu Timişoara, oprindu-se la Mureş! Primele măsuri au fost de a aresta învăţătorii, profesorii şi preoţii români! Să nu uităm şi poziţia patriarhului sârb Pavle, care a atacat Biserica Ortodoxă Română, punându-se pe aceeaşi poziţie cu Patriarhul Alexei al Rusiei în privinţa Mitropoliei Basarabiei. Cum naiba oare ? Ei nu erau pe atunci ortodocşi!  
  
Da, erau, dar restul nu erau sârbi ci, trebuiau să devină sârbi!  
  
6.Dreptul internaţional, coloritatea interpretării parţializate a acestui „argument” a fost pusă la îndoială de existenţa, sau nu, a acestuia. În ultimele decenii am recunoscut declaraţia de independenţă a multor ţări, fără voia statelor „materne”. Carta ONU (UN Charter) pune obligaţii la toate părţile semnatare de a-şi proteja propria populaţie. Serbia a eşuat în ultimii 100 de ani. Sârbii au ucis adolescenţi, copii şi femei. Ei, în mod sistematic au terorizat populaţia în Kosovo, fără să ţină cont de religie, printr-un program de genocid şi epurare etnică. Deci, Serbia a fost un „stat eşuat” (Failed State). Astea sunt doar câteva din motivele cu care mulţi experţi internaţionali dau o legitimitate absolută actului de Declaraţie a Independenţei kosovare. Să nu uităm încă un fapt: Kosovo, la ultima Constituţie legitimă a RFY, 1974, a fost parte egală, constitutivă, cu drepturi egale a Federaţiei iugoslave. Rezoluţia 1244 a ONU nu dă nici un drept Serbiei asupra Kosovei (http://www.nato.int/kosovo/docu/u990610a.htm). Punctul nr. 10 şi punctul nr 5 a Anexei nr.2 explică totul şi sprijină pe deplin poziţia Kosovei în cadrul Constituţiei RFY din 1974. La nici un punct a Rezoluţiei 1244 nu puteţi găsi niciun cuvânt prin care fosta RFY trebuie sa fie întrebată sau consultată de viitorul statut politic al Kosovei, fiind ea independentă sau nu. La multe articole scrise, sau dezbateri, am citit şi auzit menţionarea Actului din Helsinki. Kosovo ar fi fost în poziţie total diferită, foarte nefavorabilă, dacă Serbia se ţinea de actul ăsta când era „suverană” la Kosovo, dar a încălcat-o cu patru picioare! Se poate pune întrebarea oare ce Act a oprit Bangladhesul să devină independent?  
  
  
7.Problematica Suveranităţii. Oare suveranitatea, cu sensul său rigid, îi dă dreptate lui Idi Amin, lui Pasici şi Miloşevici timp de 100 ani ? Sudanul, în zilele noastre, şterge oare de pe pământ popoare şi civilizaţii întregi? Desigur că nu! De aici derivă legitimitatea recunoaşterii unilaterale de către state şi organizaţii, cum este cazul cu BM si FMI, a independenţei proclamate de Parlamentul kosovar. Această legitimitate se susţine şi de către Articolul 1 al Convenţiei de la Montevideo pentru drepturile şi obligaţiile statelor (1933). Kosovo a îndeplinit primele trei atribuţii pentru a deveni stat independent, şi atribuţia sau criteriul al patrulea care, în esenţă, este circular şi obligatoriu numai după recunoaşterea ca stat independent. Din 1933, pe deasupra acestor atribuţii, statele au mai adăugat criterii noi (statul de drept, respectarea drepturilor omului, suveranitatea teritorială...) care uşurează luarea decizilor în privinţa recunoaşterii statelor noi create. În această situaţie, Kosovo îndeplineşte toate aceste criterii de a fi recunoscută ca stat independent şi de către Adunarea Generală a ONU (opţiune dorită), fapt care este la îndemâna statelor şi organizaţiilor internaţionale să ia decizie pentru a recunoaşte, sau nu, Independenţa Republici Kosovo. Având în minte toate cele de mai sus, în sensul stabilizării peninsulei noastre, statele vecine trebuie să nu mai stea la îndoiala maratonică, şi să recunoască Republica Kosovo ca stat independent.  
  
 
8. Dar care este interesul rus în Balcani şi în regiune? După dizolvarea naturală a Uniunii Sovietice şi pierderea influenţei Rusiei, cea din urmă a ales un nou instrument de a supravieţui în arena internaţională, instrumentul ,,dezgheţării ,,conflictelor îngheţate”. Dar e şi mai interesant faptul că toate aceste conflicte (Transnistria, Osetia Sud, Abhazia,Republica Sărpska) au fost aprinse tocmai de Rusia. Se va lăsa şantajată România! Nu cred!  
  
  
9. Două state Albaneze! Cu tot respectul pe care îl am faţă de Preşedintele Băsescu, n-am cum să nu comentez ,,argumentul aruncat de Excelenţa Sa care afirmă: ,,.......crearea a două state albaneze în Balcani nu se poate accepta,,! L-aş întreba pe dl. Băsescu, oare ce sunt moldovenii ? Nu sunt români? Dar ciprioţii nu sunt greci?! Dar Austria, Bosnia, Muntenegru, Coreea...? După Constituţia noastră, Republica Kosovo este un stat al albanezilor, sârbilor şi al altora care trăiesc în Kosovo.  
  
  
10. ,,Autoproclamare”! Preşedintele Băsescu adesea ori a declarat că ,,niciodată nu vom recunoaşte independenţa autoproclamată a proviciei Kosovo...! Domnul Preşedinte ştie foarte bine că nu a fost autoproclamare ci proclamare în concordanţă cu SUA, Franţa, Germania, Anglia, Italia... dl.Solana şi NATO.  
  
 
11. O altă greşeală a dl. Preşedinte Băsescu a fost şi aceea care nu se spune în politică şi diplomaţie: ,,NICIODATA”!  
  
Ca o persoană care am trăit şi studiat în România, fapt pentru care mulţumesc poporului român şi îi sunt veşnic îndatorat, cu tristeţe mă uit cum tricolorul românesc a fost folosit abuziv de susţinătorii lui Karadgici şi Mladici. Tricolorul românesc nu are nimic în comun cu fotografiile măcelarilor din Balcani, iar Guvernul român trebuie să reacţioneze la timp. Să trăiască România!  
  
P. S: În curând o să revin cu o analiză argumentată despre UCK (Armata de Eliberare Naţională) şi miturile create de nişte pseudoanalişti români.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Unde se duce Dacia antică? - Dr. Pleurat Seidiu / Baki Ymeri : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2659, Anul VIII, 12 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Baki Ymeri
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!