CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Amprente >  





Poezie albaneză din Kosova Asllan Qyqalla

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AUTOBIOGRAFIE  
 
 
 
Poetul albanez din Kosova Asllan Qyqalla este profesor de Limba și Literatura Albaneză, redactor a zeci de opera literare și cărți în domeniul științei, economiei, medicinii, justiției etc. Este lector și recensent a numeroase opere literare și cinematografice. Membru a redacției revistelor Mirdita și Albanezul. Este tradus în limbile română și germană. Laureat al Primului Premiu la Concursul Internațional din Tore Melisa (Italia). Participant la numeroase antologii ale poeților mondiali și a unor antologii de poeziei albaneză din Kosova, Albania și România. A pregătit pentru tipar volumele de poeme și povestiri Dorul Poetic al Kosovei (2013-2017). Deține funcția de secretar și președinte a unor asociații de scriitori din Kosova. Membru a Academiei de Știință Americano-Albaneză din New York. Trăiește și crează la Prishtina, Câmpia Mierlei și Bardul cel Mare. Opere publicate: Albul din Bardh, monografie, 1995; Nimfa unei inimi rănite, povestiri, 2013; Lacrima – mare a durerii, poezie, 2016; Lora, poezie, 2017; Pașaportul iubirii, volum bilingv în albaneza și română, 2018. Traducere de Baki Ymeri.  
 
 
Când iubeşte poetul  
 
 
Poetul când iubeşte  
luna rămâne gravidă  
cu polenul toamnei  
stelele râd cu teorema lui Pitagora  
soarele primeşte raze de iubire  
tsunami devin cuvintele poetului  
pe Lora o bagă-n sarea giolului.  
 
Poetul când cântă  
împodobeşte lumea  
cu mireasma iubirii  
munţilor le dăruieşte  
simfonia lui Beethoven  
râurile savurează  
opera lui Mtika  
marea sentimentelor poetului  
iar Lora adoarme  
pe lespedea nuntaşilor  
metaforă vie  
în versuri infinite.  
 
Supărarea poeziei  
 
Mi s-a supărat poezia  
asta seară m-a părăsit  
m-am certat cu câţiva tirani  
strecurat în peisajul roşu  
aştept muza...  
 
poezia nu s-a înscris  
în toiul flăcărilor  
dara s-a ascuţit  
în colţul Bermudelor  
perpelindu-se  
prin sunetele magice  
în mersul desculţ  
al picăturilor poetice  
poezia s-a supărat  
şi n-a mai găsit diseară  
”Calea literelor”!  
 
Poezie ocazională  
 
Culoarea albă e fragedă  
precum duhul sufletului  
maşina calcă urmele timpului  
tu eşti mireasma trupului  
frumuseţe ce radiază capitala  
merg după umbra ta  
până la feţele reclamelor  
caut milă în pleoapele tale  
eu poetul singuratăţii  
în labirinturile vieţii  
a fugit în neîntoarcere  
iar iubirea ta mă ucide  
în cuvântul Te iubesc  
mi se orbesc ochii  
în Lora cea Blondă  
agăţat de ramurile vieţii  
sursa turbării tale o găsesc  
în gelozia uitată în nemernicie  
şi expresia ta idioată  
o transform în alintarea ochilor noştri  
Lora, simţim mireasma iubirii  
Lora mea până-n nemurire!  
 
Lacrimile soarelui  
 
Nu bănuiesc  
în lacrimile  
soarelui  
şi în iubirea  
lui Lora  
 
Nu bănuiesc  
în greutatea  
cuvântului dânsei  
nici în dorul  
pe care îl port.  
 
Sertarul uitării  
 
Te-am încuiat  
în sertarul uitării  
ca pe apa cristalină sub pământ  
şi scrisul mototolit pe foaia cenuşie  
dovadă a timpului petrecut în studio  
 
te-am văzut  
în labirinturile facultăţii  
unde scapără raza Alfabetului  
prin clase se aude glasul tău  
tu în cartea de muncă  
îngrămădeşti anii memoriei.  
 
Rănire  
 
Lora  
te-am rănit fără să vreau  
din gelozia care a pătruns  
în mucegaiul timpului  
avalanşa cuvintelor  
s-a strecurat în privirea ta  
fuga preamatură  
jarul tău sare mergând  
în salcie ai atârnat iubirea  
voalul alb a rămăs ca amintire  
a încununării fără cunună.  
 
Notele le înghiţea  
 
Pe Melania am văzut-o la fereastra Lorei  
ca o zeiţă apărea în extazul ecranului  
bătând pe pian precum un pescăruş  
notele le înghiţea cu degetele fragede  
iar fruntea ei semănase cu un orizont  
 
Melania joacă în violoncel  
cu puterea virginităţii  
înfigea sabia în moral  
ziua se-nroşea în dorul înflacăra  
Lora prin Melania ia duhul virginităţii  
fugind pe cărările în sorcazma Parisului monden  
se-ntâlneşte cu asemănarea lupului de om.  
 
Altarul îmbrăţişării  
 
Am dorit o femeie  
blondă cu fusta de mireasă  
trezită în viaţă  
ca spicul trezit al grânelor  
când se rostogolesc  
din stâncă pe gravură  
pe care cândva scria relickte.  
 
Am dorit o femeie  
cu un semn pe faţă  
pe sprâncene ţinea povara  
suferinţelor mortale  
în mână strângea  
destinul secolelor noastre  
aruncându-le pe hârtie.  
 
Am dorit o femeie  
căutând în adâncime  
ne-am încununat  
pe altarul îmbrăţişării  
cearceaful cel alb  
ca un voal de mireasă  
mi l-a furat pe neaşteptate.  
 
Pe tine te-am vrut femeie  
ca zăpada pe creştet  
ca apa binecuvântată izvor  
pe perna noastră  
am croşetat ochii mei  
în vis  
pe veci te iubesc  
măi femeie!  
 
Ofilire  
(Dedicat Lorei)  
 
Septembrie al toamnei târzii  
gândurile legate în nodul funiei  
privesc frunzele pe coridorul erotic  
unde se ofilea Lora în marea cu ploaie  
spală şi erodează amintirile  
în oaza sufletului.  
Lora palidă topeşte privirea  
în albastrul visului fecioresc  
limba se încurcă  
în bâlbâiala epuizată  
nici salutare nici înjurătură  
nici dezmierdare de iubire  
în acest septembrie tomnatic  
privire melancolică pentru un timp  
Lora se ofilea în tăcerea  
din ianuarie 201…  
 
Lora din Prishtina  
 
Zeiţa coboară în amintiri  
Lora şi-a luat în braţe  
tăcerea binecuvântată  
un ochi i-a dăruit iubirii  
un cântec soarelui  
răului i-a dăruit surâsul  
buzele sale m-au fermecat  
îmbrăţişând visul potului…  
 
Din nou cu Lora Prishtinei  
ne-ntâlnim des pe bulevard  
priveşte spre umbrele stâncilor  
frumuseţea umblă în curaj  
îndrăgostită ca meteorul vorbelor  
ploaie cu săgeţi în privire  
buzele sale îmi pun jar pe limb  
acolo unde alunacă cuvântul nespus  
popasul cel lipsit  
în timpul somnului cel alb  
Lora din Prishtina –  
un cântec îi dăruieşte soarelui.  
 
Pentru anii care au fugit  
 
Aseară cu Lora  
urmăream iubirea  
în Valea Gărmiei  
în piept am întins cântecul  
lui Romeo şi Iulia.  
În Gărmia Lora avea frică  
de focul iubirii. În piept  
enumeram orele  
anii care au fugit în prospeţime  
cântând melodia poetului uitat  
în iubirea din castelul de fildeş  
pe ”Calea verde”, eu şi Lora.  
 
Vizită  
 
Pe neaşteptate poarta priveşte pe ecran  
pe tastatură bate versul din minte  
umbra se măsoară în extazul zbuciumat  
scânteie aprinsă în vârsta matură  
în delir îmi apari ca o viziune.  
Lora se plimbă în inima versului  
cu mândrie stă în faţa bustului lui Naim  
apoi se duce în staţiunea aşteptării  
acolo unde fusesem ieri  
îmbrăţişând cu braţe deschise visul meu  
vărsând cutremur în iasca aprinsă.  
 
Fugi din mine  
 
Lora închide geamul ars cu dor  
iar îl stinge în sarcasmul meu  
fugi din mine ploaie a Prishtinei  
porumbelul s-a-ntors în cuibul părăsit.  
Lora se-ndrăgosteşte-n sintagma cuvântului  
se uită în oglinda sentimentelor  
se ruşinează în calea fără cale  
unde stelele dansează-n labirinturile vieţii  
fugind în valea posomorâtă a romilor.  
 
Eu bănuiesc în cuvântul nespus  
cred în farfuria goală  
iubesc pe masa rostogolită  
alerg după curcubeu în Valea Gărmiei  
”fugi din mine” şuieră cleştele destinului!  
 
Orbirea  
 
Orbeşte-te  
nu te vreau  
să ai ochi de mare  
nu te vreau  
să vezi culoare de aur  
în oceanul ochilor tăi  
 
Întâlnire întârziată  
 
Întîlnire întârziată cu Lora  
în Toamna Poetică  
am continuat călătoria  
în Oaza Penelopei  
ne uităm în oglinda ochilor  
printre valurile iubirii  
între vis şi realitate  
între toamna şi iarna  
între soare şi cer  
între naştere şi apus  
între maturitate şi copilărie  
între frunzele veştejite  
şi petalele galbene  
cu zbuciumul focului  
şi fiorul inimii…!  
 
Întâlnire întârziată cu Lora  
în primăvara verde  
în adâncul ochilor  
în preajma vulcanului  
unde trezirea muşcă uitarea  
în toamna târzie  
în grădina raiului  
întins pe margina drumului  
ne-am întâlnit târziu  
în braţele Iubirii.  
 
Ai fugit Lora  
 
Ce repede ai fugit Lora  
în noaptea-ntunecată a modernului  
înainte de a veni cealalta vară  
în bazinul fumului şi alcoolului  
ucişi în urmele neâncrederii.  
 
Lora joacă dansul satanei  
în noaptea sfântă a raiului  
iubirea o îneacă în oază  
în îmbătarea ploii plăgii  
devenind lăuza vârstei sparte.  
 
N-ai aşteptat vara promisă  
în patul trandafirilor  
în fuga timpului bătrân  
al unui timp murdar căruia nu-i ştii numele  
privesc ploaia ca o funie în faţa leşinată  
şi cer calea de părăsire a iubirii.  
 
Ce repede ai fugit Lora  
ai rămas metafora cărărilor fecioreşti  
poezie interminabilă a dorului poetului  
roman care porneşte cu un peisaj real  
iubire topită în primăvara absenţelor.  
 
Am sărutat lacrima ta  
 
Lacrima ta am sărutat Lora  
am potolit setea iubirii  
din dorinţa ta muntele răsună  
durerile deveniseră refren rupt  
suflet tulburat în blestem…  
 
Ne-am strecurat în stejarul bătrân  
ploaia udase legământul dat  
buzele s-au lipit în pieptul umed  
aprinşi de vulcanul dorinţelor  
firele de păr spic de grâu pe umeri  
ucid amintirea în ploaia verii…!?  
 
Cu Lora-n plaiurile-nalte ale iubirii  
Enumerăm întâlnirile în cuibul nostru  
amuţită tremurai în pieptul meu  
ca o nimfă mă priveai plăngând!  
 
Lora, nu-mi aduc aminte dacă ne-am despărţit  
în cărarea acea a anotimpului huruit?  
Nu-mi aduc aminte de ce oare am plâns  
nu cumva oare am blestemat dragostea  
care ne-a răpit şi revărsat în ocean!  
 
Lora, despărţire pentru noi nu există  
când te vei întoarce din călătoria lung  
caută lacrima acolo, în acel fluviu secat  
îi vei găsi portretul nostru în munte  
acolo unde ploaia curgea pe faţă  
vei găsi amintirea în dor  
Lora, nicicând nu ne vom despărţi!  
 
Tresărire  
 
Bună seara Lan!  
îmi iese un portret în ecran  
o blondă cu multe vise  
Lora mi se spune, nume deosebit  
în acest ger nebun...  
 
Literele se pierd în tastieară  
încurcătura de de emoţii  
într-un peisaj gri...  
Iartă-mă, vroiam să te salut  
Lora sunt, poate m-ai uitat  
la mine tremură firele vocalelor.  
 
De câteva luni ţi-a avut loc  
sudoarea pe fruntea suferindă  
descărcarea în extazul cristalin  
dincolo de geam o lume-nflacărată  
în şuviţele norilor imaginez Nerenza.  
 
Lora conduce dansul degetelor  
în acordul timbrului înecat în apă  
ce aproape suntem, ce departe ne simţim!  
Această antiteză spusă ca sinonim  
foarte mult s-a schimbat, Lan!  
 
Lora cărare unică, a muntelui divin  
unde tocmesc-ntoarcerea în iarna târzie  
în faţa jurământului dat răsturnat  
eu poetul cutremurat  
arhitectura o caut în Credinţa desfrânată  
Lora, nu m-am schimbat cu nimic!  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Poezie albaneză din Kosova Asllan Qyqalla / Baki Ymeri : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2619, Anul VIII, 03 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Baki Ymeri
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!