Shaip Beqiri
BALADA DEZZIDITĂ
(Balada e çmurosur)
Aici era un câmp fără nume
Lângă pădurea
În care zilnic ne pierdem
Dincolo
Doar râul şerpuit trecea
Zbătându-se-n bulboane
Degeaba venea toamna
În timp ce iarna înghiţea totul
Guşa nu puteau să-i dezvelească
Numai pustiul şi vreo pasăre
Fără de umbră cânta
Dar a crescut oraşul pe mal
Împletând pânza de visuri
Punând pod spre pădurea
Din care firea-şi trăgea
Aşadar iată prima călătorie
Spre nouă zidire
În câmp nemărginit
În credinţa iubirii
Şi a râului ce curge
Mereu mai departe
DEZLEGARE
(Çyshtja)
Am ucis şi ziua de azi
Precum puricele între unghii
Ale degetelor mari
Sângele ei
S-a vărsat dincolo
Dărâmând mucegaiul
Prin strâmtorile amurgului său
L-a lăsat în mine
Urma furată
Pentru a învia în amintire
(Bern, 20 august 1998)
AKIA
(Amicului meu, Xh. M.)
Eu hoinăresc în pământ străin
În timp ce umbra ta îngheață
Între temple
În toiul zilei
Pe pragul casei
Moartea nu merge-nainte
S-a transformat în torzo
Cu umbra universului tău
Se rostogolește prin câmpiile nopți
Până la ochiul tău înfipt într-un punct
Nici zorile nu ies din acea scorbură
Ca să ne trezească înfrigurați
În fața monumentelor fără trup
Spâmzurați în codițele cascadelor
Care se rostogolesc cu furie
Orice a ta devenise gheață
Și sângele o perdea grea
Curgând mereu în strâmtoarea
Prin care nu intră lumina
Nici tristețea nicicând nu fuge
(Bern, 23 noiembrie 2000)
BALCANII
(Ballkani)
Hotare
Pietre înfipte ca vârfuri de cuţite
Pâraie încàrcate cu sânge
Pietre vàruite
Hieroglife rescrise în fugă fără frică
Sârmă neruptă ghimpată
Care leagă multe
Din pietrele smulse iarăşi
Înfipte pentru totdeaună în inima care plânge
Între cuţite
(Bern, 27 aprilie 2004)
SOSIA
(Kipci)
În flacăra care mă-nfăşoară
Eu din nou mor
Pentru a doua
A treia
Pentru a zecea oară
Capul mi-l pun sub ţintă
Vânâtori lunatici
Şi trag doar umbra
Care umblă în mine
Fugind de sine
(Bern, 22 mai 2005)
SÂMBĂTA
(E shtuna)
Ai rămas în abis
Sub frunze putrezite
Sub mocirle de uitare
Ieşi din pielea-mi jupuită
Şi vino în cântecul meu
Îţi trebuie doar un pas
Dincolo de vinerea neagră
Şi o-ntreagă viaţă
Pentru a umbla după umbra mea
Prin deşerturi de duminicà
(Besiana, 5 august 2006)
PĂMÂNTEŞTE
(Dheras)
Aici
Unde m-au dus târziu
Vecină îmi este pădurea
Oameni nu văd
Doar umbra unei buturugi
Lovită de fulger
Unicul meu vecin
Creşte tainic în foc
Fiece zi îl trădează
Mă urmăreşte pas cu pas
Până la sfîrsit de vis
Sub cupola crepusculară a cerului
Acum
Eu merg precum un spic de grâu
Pe câmpia mea călărită
(Ostermundigen, 18 iunie 2008)
SHAIP BEQIRI
S-a născut la 25 martie 1954 la Vendenisi din comuna kosovară Llapi. După şcoala elementară şi Liceul Clasic, a absolvit studiile de Limba şi Literatura Albaneză la Facultatea de Filologie a Universităţii din Prishtina, unde şi-a urmat studiile postuniversitare. Primele poeme le-a publicat la începutul anilor 70. Volume publicate la Prishtina şi Tirana: Fântăna setelor (1976), Aripile lezare (1983), Eclipsa sângelui (2000). Volume selecte: Requiem pentru mine (1997), Cătuşele aurite (1998). O parte din opera sa poetică a fost editată şi în limbile sărbocroată (Izmedju dva ponora), engleza (The glow of the passion), germană (Küsse und eilige Rosen (Limmat, Zürich, 1998), Letzte Nacht in der Heimat (Caritas, Luzern, 1999), ch.eese – Eine Zeitreise durch die Schweiz (Still Life Publishing Verlag, Zürich, 2000) dhe Bin Kristall zersprungen (Metaphora, München, 2000) etc. A publicat un volum cu texte alese despre Kadare, a tradus (în colaborare) volume de Janis Ricos, Eduard Kocbek, a scris şi despre Nichita Stănescu, etc. La început a fost învăţător de liceu, iar din anii 70 se ocupă cu redactare publicistică şi traduceri la căteva edituri din Prishtina şi Tirana. A condus (împreună cu Adem Demaci) săptămânalul politic Zeniti. Este membru a Asociaţiei Scriitorilor din Kosova şi a Societăţii Scriitorilor din Elveţia. Din 1995 trăieşte în Elveţia. (Traducere de Baki Ymeri)
