VALSUL TOAMNEI
Din univers coboară armonii
Pe care vântul în viori le-adună,
Întreabă timpul poposit în vii,
De-ar vrea să facă pașii împreună.
Cu frunze ruginii-i îmbracă trupul,
Ce va vibra ca suflet de femeie,
Apoi un balerin și gata-i cuplul
Ce va dansa pe-a valsului viu, cheie.
Covor de frunze puse sub picioare,
Vor face pașii plini de scump mister
Adus de ele în căderi ușoare
Ce cântă lin, apoi tot lin și pier.
În văl de ceață se arată toamna,
Cu păr rugină și cu pașii reci,
Care ne-arată printre stropi, că doamna
Așează bruma rece pe poteci.
Doar vântul vrea să mai danseze valsul
Ce stă pe-arcușul viu al unui sol
Și care lasă lacrima în pasul
Plimbat peste pământul trist și gol!
Autor: Aurelia Oancă
30.08.2019