CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aniversari >  




Autor: Aurel V. Zgheran         Ediţia nr. 3811 din 07 iunie 2021        Toate Articolele Autorului

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Reaşezarea în coexistenţă a conştiinţelor individuale şi naţionale
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Principele Radu ilustrează în chip strălucit idealul permanent al Familiei Regale – a servi România. Nu poţi servi fără să iubeşti; prin unirea cu Principesa Moştenitoare Margareta şi prin prezenţa sa alături de Regele Mihai şi de Regina Ana, Principele Radu contribuie la acţiunea Familiei Regale a României. Pentru Renaşterea ţării. Pentru astăzi şi pentru viitor.” (Frederic Mitterrand)  
  
Încercarea consolidării unei forme de statalitate în dependenţă de prezenţa facultativă a unei persone cu funcţia de preşedinte, care poate fi adesea ancorată în jocul de interese politice, prognoze politice activate în manipulare, dinamizate de fraude electorale, întâmplare, şansă... este logodită sub cer cu vremelnicia, nu cu statornicia rădăcinilor naţiunii şi vatra ţării. Prin surparea brutală şi înlăturarea duşmănoasă şi criminală a monarhiei s-a contrafăcut în România un stat republican ilegal, înmlădiat pe osatura moscovito-securisto-comunistă. Artificialitatea acestei forme de statalitate s-a dovedit de peste o jumătate de secol a fi traumatică pentru ţară. Este o rană adâncă şi dureroasă în inima istoriei înnegurate.  
  
Republicanismul românesc anexează azi naţiunea mai abitir ca niciodată unor partide ce ţintesc furibund colecţia de voturi şi executarea personalităţilor, nu polarizarea valorilor!  
  
Republicanismul românesc, prin garda lui mediocră şi agresivă nu poate să ridice crucea de pe spatele naţiunii dacă de fapt el îi bate piroane în aripile cugetului! Unii politicieni de azi, prin discursuri dezaxate amorsează o bombă de autodistrugere cu un fitil căruia i s-a dat deja foc la un capăt, iar naţiunea, pierzându-şi punctele cardinale ale propriei identităţi, culturi, idealuri... nu mai ştie încotro să alerge!  
  
Ne întrebăm dacă astfel de politicieni care ies în faţă în momente de criză lovind, distrugând şi dispărând vor fi traşi vreodată la răspundere. Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care şi le pune poporul român azi! Răspunsurile pentru ele nu vin, ori vin pe o direcţie distorsionată şi conţin explicaţii stupefiante sau superflue!  
  
Dacă nu ar fi existat umorul negru şi grobianismul l-ar fi inventat o parte a clasei politice prezente, ce edifică pasiunea pentru arhitecturi inovatoare, incredibile, pentru mijloacele împilării neamului, pentru irezistibilă deposedare de condiţii materiale, pentru umilire şi îngenunchere. Atunci când cel mai detestat preşedinte al României, Traian Băsescu, a insultat pe cea mai ilustră personalitate istorică a României contemporane, Majestatea Sa Regele Mihai, a insultat istoria însăşi. Preşedintele guvernator, după propriul model de uzurpator al funcţiilor în stat inventează un prinţ moştenitor în persoana ridicolului său cumătru, Paul Lambrino, drept o contragreutate la valorile Coroanei pe care Traian Băsescu o pune pe acelaşi cântar cu tumultoasa curte gaborească, unde soţia lui a purtat costume tradiţionale ale nomazilor opriţi din lungul periplu prin lumea liberă, în ţara noastră, parcă anume pentru întâlnirea de la începutul de mileniu cu preşedintele caraghios!  
  
Haosul din ţară impune ca îndreptare răsturnarea perceptelor puterii binelui în favoarea binelui puterii. Drumul răbdării a fost prea lung pentru români! Regele Mihai a fost abdicat prin instrumentele forţei şi şantajului, ceea ce destramă întreaga osatură artificială pe care s-a instituit republica ilegitimă, în care nu am avut nici un an de democraţie autentică. Această perioadă zăpăcitoare a adus pe români la ananghie morală şi materială. Pe o astfel de zidire de întrebări şi reflecţii se contrapun răspunsuri nelămuritoare din partea politicienilor care provoacă distrugerea ţării şi asistă la aceasta, spre sfidarea oricărei conştiinţe.  
  
Compararea cu adevărul, măsurarea în responsabilitate a judecăţilor clasei politice actuale în raport cu realitatea şi speranţa naţională, pe principiul reaşezării în coexistenţă a conştiinţelor individuale şi naţionale conduce la cel mai indefinibil contrariu!  
  
Este acum timpul concentrării opiniilor şi acţiunilor pro-monarhiste la nivel de organizare liber şi paşnic, de la treptele părerilor la rescrierea temeliei istoriei, de la o anumită lentoare la reprezentare în proiect, de la nuanţe absorbite în romantism la faptul reconstrucţiei României izbucnite din ardoare. Un referendum pentru a se decide forma de statalitate republicană sau monarhică, deşi nu are raţionament din moment ce republica nu a fost proclamată legitim în 1947, (nu a existat niciodată un plebicist, iar de aceea, actuala formă de statalitate nu reprezintă exprimarea liberă a naţiunii şi prin urmare, ca şi actul abdicării prin forţă şi şantaj, nu are legitimitate) ar stabili mai aproape de realitate pe ce masă populară se poate sprijini ideea pro-monarhie.  
  
Sub incidenţa consideraţiilor de mai sus paradigma „revenirea la monarhie” nici nu se mai încadrează în obiectivitate, dacă nu avem o republică legitimă în acest moment. De la ce revenim la monarhie dacă uzurparea statalităţii de către republică nu are legitimitate şi prin urmare, monarhia nu înseamnă că a fost abolită. Cum să revenim la monarhie, dacă avem monarhie?!  
  
Ce fel de referendum s-ar presupune: unul care să decidă ca formă de statalitate republica sau monarhia, ori unul care să stabilească faptul că România este republică uzurpatoare a statalităţii? Referendumul, orice ar stabili, chiar în cazul în care votul majoritar nu ar fi pro-monarhie, ar putea avea însemnătatea unui început de organizare la nivel naţional, cu această ocazie distingându-se partea de români pro-monarhică. Acest referendum ar lămuri câţi români monarhişti existăm. Ar consolida un curent, o formaţiune cu perspectiva de a funcţiona pe baza unei exacte evaluări a numărului de aderenţi. În această idee s-au înfiinţat toate mişcările ce tind să îi concentreze organizat, unitar, eficient.  
  
E timpul regăsirii în colaborarea armonizată şi indisolubilă a românilor monarhişti. Este timpul unirii românilor pe alte baze, a tuturor românilor călăuziţi de cei animaţi de speranţe noi. Este timpul răsturnării actualei scale de valori absurde în poziţie firească a scoaterii formulelor glorificatoare ale socialismului de tip moscovito-comunisto-securist. Este timpul înlăturării eminenţelor cenuşii din rândurile elitelor româneşti. Toate aceste speranţe se configurează cu faţa la tinerimea română, garda de mâine a societăţii ce poate aduce biruinţa şi o poate apăra, spre consolidare. În orice administrație de după decembrie 1989 s-a furat şi s-a vândut cu toptanul aproape tot, ridicându-se miza la vânzarea istoriei. Românii vor începe curând reînvăţarea istoriei, vor reaşeza distanţă şi zid între bine şi rău! Va fi oprită însă, mai curând sau mai târziu, opera de încenuşare a ţării începută de peste o jumătate de veac şi desăvârşită sub regimul actual?!  
  
Coroana României poate fi o fortăreţă cu garnizoană, care să apere aceste speranţe şi să le activeze. Coroana României poate fi aşezată pe locul în care a fost monumentalizată de istorie prin căderea incredibilului articol 152 din Constituţie, ce secularizează republicanismul în România. Aceasta se poate realiza printr-o operaţie de restaurare, corectându-se grava politică antinațională, fixată împotriva fiinţei naţionale româneşti, împotriva istoriei României împotriva binelui românilor, prin transformarea celor două Camere ale Parlamentului în Adunare Constituantă care să înlocuiască actuala constituţie cu o constituţie ce consacră Monarhia Constituţională. Avem ca bază modelul unei astfel de constituţii din timpul Marelui Rege Carol I, care a pus temelia modernizării României. Acest stat nu poate fi în republică, fapt dovedit după ce s-a experimentat republica la noi cu preţul distrugerii României şi obidirii românilor. Acest tip de stat este posibil să funcţioneze în monarhie, ceea ce s-a dovedit în decursul aproape unui secol, şi ceea ce e consfinţit de domnitori şi voievozi în tradiţia noastră.  
  
Avem nevoie de un Stat care să funcţioneze eficient, care să fie respectat şi să respecte omul şi drepturile sale. Pentru fiinţa acestui tip de Stat avem nevoie de monarhie. Familia Regală a României a fost şi este gata în fiecare clipă să-şi aducă aportul prin monarhul stabilit în ordine dinastică – în prezent prin Majestatea Sa Margareta – la scoaterea din derizoriu a sensului dezideratelor ce pot fi integrate în contextul unei Românii revenite la monarhie, nu al unei Românii republicane, manipulate de clasa politică.  
  
O activă pildă a unei personalităţi publice îndreptăţite şi capabile să participe la restaurarea în primul rând morală a României, dar şi materială, pentru că aceasta decurge fără îndoială din condiţia spirituală a unei naţiuni, o semnifică atitudinile publice, în totalitate, ale Alteţei Sale Regale Principelui Radu al României. Acţiunile Alteţei Sale Regale, diverse şi complexe în planul intern şi internaţional, conduita publică elegantă, nobilă, discursul public inteligent, obiectiv, elevat, conversaţia respectuoasă cu oamenii, agreabilă, având valenţele generozităţii, mult superioare a ceea ce vedem zăpăcitor în lumea tulbure şi caragialească a politicienilor români, a oamenilor publici în general, sunt coordonatele a spre ce ar trebui să privim ca model.  
  
Naţiunea, sperând în restaurarea monarhiei, aşteaptă, îndreptăţit, ca Alteţa Sa Regală Principele Radu al României să aibă posibilitatea de a-şi pune în valoare mult mai eficient şi benefic pentru România, calităţile excepţionale, fiind alături şi sprijinitor al Majestății Sale Margareta Custodele Coroanei române.  
  
În fiecare discurs al Alteţei Sale Regale Principelui Radu al României există un summum de valori pe care parlamentarii noştri, depăşindu-şi orgoliile şi ardoarea propriilor interese, ar trebui să le ia ca reper. Ele dezmint paradigma potrivit căreia nu se poate simţi o schimbare imediată. România s-ar putea detașa de calea croită între diguri, îndreptându-se pe drumul clădit de istorie, dacă aceste cuvinte ale Alteţei Sale Regale Principelui Radu al României s-ar transfera în gândirea politicienilor!  
  
 
  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) (Foto: Majestatea Sa Margareta și ASR Principele Radu – sursa Daniel Angelescu-©-Casa MS Regelui)  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Reaşezarea în coexistenţă a conştiinţelor individuale şi naţionale / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3811, Anul XI, 07 iunie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!