A nins magic la Brașov. Au înflorit munții, cu flori de bumbac și melancolie. Susurul torentului alb a curs de la sânul naturii ca niște cantinele cu fiori dintr-un liman înghețat al timpului nemuritor.  

Grație unor superbe fotografii artistice făurite cu har și emoție de Alteța Sa Regală Principesa Sofia a României, în miezul lui ianuarie al încă unui an (2021) trist, îngrijorător, sosesc ninsorile din împrejurimile Brașovului la noi toți, români de oriunde am fi, liberi și sănătoși sau izolați, dezamăgiți, singuratici, pribegi în propriile case ori, vai, în spitale – lăcașuri ale ultimei nădejdi...!  

Umăr lângă umăr, gleznă lângă gleznă, sprânceană lângă sprânceană cu mândra cetate medievală și voievodală a Brașovului, peisajele hibernale sunt culese de Principesă ca niște buchete de fiorduri pe luciul fotografic, înveșmântate ca miresele, în alb, coborând din cerul curat și nesfârșit peste glia maculată de o infecție ce-mprăștie umbrele morții de-ncercare pe nealese a omenirii...!  

Cu fotografiile acestea în lumina ochilor ne lucesc oglinzile privirii primenite cu mătasea albă înșirată din norii afânați ai Transilvaniei, ni se curăță sufletul cu iubire și frumuseți așternute de priveliștile ninse, mirabile, îmbisericite pe altarele naturii. E atât de frumos, de gingaș, de melancolic, de îngeresc, de pur...!  

Ninge în Ardeal, ca-ntr-o simfonie..., parcă ninge în sufletul nostru, parcă ninge în gândul nostru, parcă ninge în ochii noștri...! Scânteiază gheața în brazi, parc-au înflorit cireșii..., fagii întind spre munți crengi încremenite și vineți, ca niște brațe arse de ger, cu zăpadă la subsuori..., un stejar venerabil, cine știe de cât de multe inele anuale încercuit prin inima trunchiului, întroienit și solitar, stă de vorbă fără cuvânt, prin propria gestică preacinstită, legendară a coroanei maiestuoase desfrunzite, cu cerul irizat de o lavă de plumb, pe care-l țese ca de niște incizii cu-ale sale crengi crescute una câte una, an cu an, tocmai din veacul trecut încoace, ori poate chiar din celălalt veac încă și mai de demult...!  

Lugubre penumbre-au brăzdat inima noastră anul ce-a trecut, viața noastră cu moartea noastră aduse față în față, nici până azi neîncheindu-și disputele, una vrând să biruie pe cealaltă.  

Suntem mai învinși poate ca niciodată mai vehement de pandemie...! Cine știe cât va dura, cine știe cum se va sfârși...!  

Și au sosit ninsorile de prin ținuturile Brașovului...! Și Alteța Sa Regală Principesa Sofia a trimis la noi proaspetele, albele ca florile de bumbac ninsori...!  

A nins peste țară, de parcă în inima noastră a nins, de parcă în toată ființa noastră a nins, de parcă în viața noastră sufletească a nins! Fotografiile Principesei ning în noi, ne cuprind ochii și inima și gândul cu dorul ninsorilor, cu troienile zăpezilor, cu umbrele munților, cu petele cerului, cu brațele brazilor, fagilor și-ale bătrânului stejar, cu firul subțire de pe sub tije frânte de scaieți și trestii, al unui pârâu de argint fluid... E și acesta un mod în care dinspre Familia Regală a României, admirabil, familiar, solidar nu încetează să sosească la noi de la începutul pandemiei, ca dintotdeauna, un semn de comuniune și afinitate afectivă cu țara, la greu ca și la bine...!  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com); (foto: Alteța Sa Regală Principesa Sofia a României)