CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Ecouri >  




Autor: Aurel V. Zgheran         Ediţia nr. 3298 din 11 ianuarie 2020        Toate Articolele Autorului

Contemplarea iubirilor coapte, cu Monalisa...!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce-s iubirile plozilor ca mânjii zbenguiți, fără știință de zăbală și frâu, de ham și bici, care tot mai aud susurul laptelui la pulpa iepei și-nvață de la armăsar a se întrece și ei, cu bravade mânzești, încă de pe acum importante în stabilirea ierarhiei între cai și mârțoage, pentru care încep deja să lupte; iar de la iapă deprind să-nfoaie coama, s-adulmece ager tropotele copitelor și să cheme cu nechezat languros. Sunt, iubirile acestea, un fel de miresme pe la nuri și mustăcioare, un fel de gâze prin iarbă crudă și prin aerul primăvăratic, înainte să dea în clocot vara... Și mai sunt, cumva, niște drăcușori ce-i zguduie pe plozi ca să bâzâie din floare în floare, precum bondarii...!  
 
Ca fructele și ca toate roadele hrănite cu mierea pământului, mai tomnatic ori mai zburătăcit, iubirile-acestea, ca trăiri ale omului din toată ființa sa, se coc și ele...! Iar eu mă întreb, că mi-a venit așa, într-o doară, dacă ale mele-au fost să fie iuți și răsărite ca zambilele de devreme, ori leneșe ca pisica ce când nu sforăie miaună, dacă mi-au trecut ca glonțul pe lângă ureche, ori s-au înfipt în mine ca fierăstrăul în buștean, dacă le-am irosit ca pe apa din pumn ori le-am pus deoparte ca pe agoniseala din depozit, dacă m-au rănit, dacă m-au alinat, dacă m-au urmat, dacă m-au trădat, dacă s-au copt ori se dau de ceasul morții ca să se mai coacă încă, ceea ce înseamnă mai mult ca sigur că le-a trecut deja vremea și nici că se vor mai coace vreodată...!  
 
Iar, pentru că mi-am făcut de lucru cu gândurile-acestea, mă retrag în torentul lor și un chip anume, dintre chipurile dragi, mă răpește într-o lume fermecată ca un tablou ticsit de culoare și filozofie! Este al actriței de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, Monalisa Basarab! I-a fost dat Teatrului acestuia să aibă legendă și istorie, să adune și așeze în patrimoniul lui spiritual un univers...!  
 
De la Constantin Tănase încoace, până la maestrul Alexandru Arșinel, unul dintre cei mai mari actori ai timpului contemporan și al tuturor timpurilor, care tocmai a predat, și a avut ce să predea, comenduirea soartei vastului ca moștenire amfiteatru al revuisticii românești fantasticului actor fără dușmani naturali între cer și pământ, Vasile Muraru, au ars ca niște lampadare astrale atâtea și atâtea stele ale scenei. Astăzi, scena, otavă crudă prin care zburdă mânji sălbatici dă în pârg aici, la „Tănase”, necosită în brazde vreodată, preschimbată în miriște, ci menținută platou înflorit cu flori de câmpie, spontane, din care culege pentru cununa ei eternitatea.  
 
Printre florile-acestea de acum, una frumoasă (căci mai frumoasă decât celelalte nu e drept a se zice vreuneia) este Monalisa Basarab. Dacă nu o cunoști încă, înseamnă că viața ți-a ridicat până acum zăgazuri în cale. Numai la Tănase artiștii știu să bucure pe spectatori, aici afli în ropote de râs dulcea doctorie a veseliei și te delectezi cu recitaluri muzicale mirabile. Pentru acest Teatru trebuie să abandonezi ferm patimile de acasă și să te dedai patimii spectacolului de revistă. Mersul lumii nu-l va schimba, e cât o virgulă de mic pe atlasul geografic, însă o fărâmă de inimă, cert e că o va vindeca și oțeli așa de robust încât niciuna dintre opreliștile venite cu supărarea să nu mai poată trimfa. Iubirea e obligatorie! Altminteri stai acasă, ori te du altundeva. Nu vei ști niciodată cât de aproape a fost consolarea și cât de departe ai căutat-o. Această consolare pe care crezi c-ai găsit-o e o consolare tristă. Ea nu are nicio potrivire cu veselia în avalanșă, de la „Tănase, nici cu momentele muzicale după care până și tristețea glăsuiește cântec...”  
 
Monalisa e un nume rar, iar ca tot ce există rar pe lume, fie nu se observă, fie da și în cazul acesta zăbovește în minte și-n suflet, atrage atenția, însuflețește mirarea...! Cumva cu același nume ca cel al muzei genialului Leonardo da Vinci (Mona Lisa), care emoționează cu eternele taine în surâs, cu penumbrele adâncului vis în privire, cu soare fluid lunecat pe obraz, cu melancolie fulgerată pe frunte, cu lină, nefluturată cădere a părului, ca meditația, cu suavă împreunare a mâinilor, ca așteptarea, cu nobilă eleganță a rochiei și șalului căzut pe umeri, ca tandrețea, cu distincție și superbitate feminină de aristocrată doamnă florentină, și actrița Monalisa Basarab inspiră contemplația emoțională și admirația, uniforme cu un neclintit respect. În fața chipului din fotografie al Monalisei Basarab, ca și în fața tabloului Giocondei redescoperi sentimentalismul sinelui, aviditatea lui de a trăi estetic iubirea...!  
 
Am în gând pe actrița Monalisa Basarab, la început de drum pe făgașul cu și fără prevestiri al anului 2020, iar în fața ochilor mei sclipesc din fotografie părul ei de aur, obrazul ei de trandafir, ochii ei de cer...! Ce minune...! Mut, pe loc, nu mă mai întreb nimic, zărindu-o în oglinda sufletului..., mă întreabă ea pe mine...!  
 
Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com; Foto: Monalisa Basarab  
 
Photographer: Dragoș Constantin  
 
Non-Commercial: Graphic editor: Robert Loliceru)  
 
Referinţă Bibliografică:
Contemplarea iubirilor coapte, cu Monalisa...! / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3298, Anul X, 11 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!