CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Patrimoniu >  




Autor: Aurel V. Zgheran         Ediţia nr. 3034 din 22 aprilie 2019        Toate Articolele Autorului

MARINA FLOREA, O IUBIRE PERPETUU REAPRINSĂ…!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Albi ca lumânările de nuntă, ghioceii s-au topit, e primăvară (2019), în toiul crăpării mugurilor! Înverzesc oglinzile privirii de-atâta iarbă crudă şi-atâta frunză cât gămăliile, e-aşa de albastru cerul că parcă sus a-nflorit o câmpie de stânjenei şi-aşa de strălucitor joacă scânteile-n ape că par lave de-argint şuierând la vale ca nişte mirese îmbătate de dragoste…! Copii zbenguiţi ca mieii cu cercei şi iuţi ca mânjii cu-abia mijite coame nu mai pot fi ţinuţi în casă…, ies chiuind la joacă şi descheiaţi la piept, înflăcăraţi în văzduhul sufletului şi trandafirii obrajilor, odată cu albinele ce-ncep să zumzăie plecând prin flori după soare dulce pentru ştiubee.  
Au înflorit aşa de roz zarzării şi-aşa de galben lalelele şi păpădia, aşa de alb narcisele, aşa de mov, alb şi bleu-jandarm trefele norocului de liliac, e-aşa de vibrantă voioşia sub streşini, şi-n rămurişu-nviorat, în vântul primăverii, umed şi parfumat, cald-călduţ, ce leagănă pădurea ca o mare verde în tangaj şi o să despice mugurii toţi, ca să elibereze frunza şi floarea ca pe puişorii păsărilor ce-or să ciocnească temniţa din coajă în curând – doar că acum ciripitoarele sunt spre terminarea în vervă a adunării de crenguţe, scame şi fân pentru repararea cuiburilor ori împletirea unora noi, pe crengi, la streşini, în pereţii râpilor, acolo unde îi e ştima ei, a păsărimii, de când lumea, lume, de a fi mamă înaripată a naturii.  
E primăvară, minune în act a anotimpului nuntirii omului cu propria-i soartă, întinerit, cu fiecare primăvară mai întinerit, căci întoarcerea acasă a cocorilor şi rândunicilor îndeamnă: toarnă balsam în pahar, iubeşte, veseleşte-te, cântă şi uită, e sărbătoare de Florii…! Râde, iubeşte şi cântă, cândva n-ai să te mai întâlneşti cu acestea, nimeni nu pleacă viu din viaţă. Lumea e aici, unde nu e, nici podgorii de stors soare lichid şi mierea pământului nu-s, nici suflet de iubit nu e, nici inimă de mângâiat, nici buze de sărutat, nici glas de cântat…!  
Au venit Floriile la ţâţâna uşii anului, cu flori de salcâm pe prag, cu mir de rai la cumpăna gândului şi apa sufletului pe cale, cu clinchet de ciocnit cupe…, cu speranţe în zarea din urmă, cu iubiri în zarea de înainte, cu fereastră în ochiul stâng, cu cer în ochiul drept, cu pansament de uitare pe rană şi bici pe spinarea mâhnirii, cu tăcere la decepţii, cu chiot la iubire, cu mătasea cântecului în zilele bune şi rele…! Cântecul, numai şi numai cântecul le împlineşte pe toate. Să se cânte, atuncea…!  
Dar să cânte mai ales artista frumoasă ca primăvara, artista minunată ca florile, artista cu numele înflorit între nume: Florea! Marina Florea…! Ce frumos cântă ea…! Şi câtă frumuseţe înfloreşte în jur cu propria-i fiinţă, cu propria-i grădină din spirit, cu propriu-i văzduh din glas, cu propriu-i soare din ochi…!  
Frumoasă ca zorii primăverii, minunată ca florile Floriilor, artista Marina Florea este întocmai cum numele şi-l poartă de la inimă la inimă: floare! Floare frumoasă în canatul ferestrei ochilor, floare îmbălsămitoare peste penumbrele cutelor din suflet! Are ochi aşa de seducători încât nu mulţi ştiu de ce culoare, pentru că se pierd uitându-se-n ei…, are glas atât de alinător încât, dacă muntele-i aspru întocmai pentru că neted de-ar fi nu l-ar putea urca nimeni, el este lin pentru că dacă aspru ar fi, n-ar putea aluneca ascultătorul în vis…! Marina Florea este o artistă care dă impuls celor ce-i aud cântecul şi-l ascultă să privească pe făuritoarea visului şi, deopotrivă, să se contopească în splendorile din poezia şi melodia cântecului.  
Ştiinţele se zbat de veacuri şi milenii să dea formă realului. Dar, iubirea, dorul, durerea, alinarea, speranţa, dezamăgirea au şi ele valoare de realitate în viaţa omului. Poate vreo ştiinţă să reliefeze formele aceastea mai nimerit decât muzica? Mai bine nu, dar, într-o anumită similaritate, doar artele, în general, pot. Iată, deci, cum interpreta de muzică uşoară Marina Florea demontează cu piesele sale muzicale, fără teoreme aplicate, bipolaritatea realului, nedisociind interdependenţa sufletului omenesc istoriocizat în opera de artă de muzică şi frumuseţea umană!  
Ca şi trăirile sufleteşti şi corporale umane, cântecele Marinei Florea şi Marina Florea însăşi dau împreună valori asociative vieţii. Dobândirea, admiraţiei pentru această artistă sensibilă, frumoasă şi seducătoare, de către tânăra generaţie care o descoperă astăzi într-o revenire viguroasă şi fermecătoare pe scenă, se circumscrie, fără îndoială, înălţimii de valoare a repertoriului ei de cântece de mai demult şi de cântece noi. La aceste coordonate ar mai fi de adăugat una: menţinerea liniei evolutive, la pas cu momentul prezent al preferinţei muzicale, fără, însă, a abstrage, încrucişa, ori abandona, particularitatea aurorală a calităţilor sale vocale, genului, timbralităţii, prezenţei scenice etc… Compenetraţia volumetrică a noului management muzical cuprinde o încercare de confundare şi chiar deplasare a muzicii în antimuzică. Ceea ce precede această perturbare în spectacolul muzical este combinaţia artei cu banii şi separarea muzicii de melodie şi a poeziei cântecului de sentiment.  
Interpreta Marina Florea, fiind cu desăvârşire un punct de plecare comparativă pozitivă în contextul de mai sus – artista ajungând azi într-un stadiu de definire a celebrităţii –, confirmă cât este de adevărat că frumosul numai de către mai frumos poate fi adus la tăcere. De aceea este atât de iubită, iar fiecare reapariţie a sa în scenă şi emisiuni este o bucurie şi o iubire perpetuu reaprinsă!  
Arta cuvântului, aparţinând de zisa castă vastă a maeştrilor contemporani, doctoranzi cât vezi cu ochii, se rezumă azi, nu o dată, la o imagine plastic-duplicitară a raportului dezechilibrat artist-public foarte adesea atenuat sub iureşuri de controverse sociale (din păcate). Dar, în ciuda a ceea ce preocupă azi marea masă populară (politica, adică!), Marina Florea este o artistă ca o primăvară a inimii, cu flori spirituale comunicative între om şi sinele său sentimental. Este una dintre cele mai frumoase şi de aceea mai iubite interprete de muzică uşoară românească dintotdeauna. De aceea, despre ea ar trebui să se scrie mult, în fiecare zi, oridecâte ori nori negri aduc grindini de apăsări de sus în jocul de cuplu cu grijile de jos şi e nevoie de soare în suflet…! Într-o expresie de admiraţie, în ce-l priveşte pe scriitorul ce-şi află în conştiinţă un ungher de loc şi pentru frumos, trenează, întotdeauna, o anume dificultate emotivă personală, oricât ar fi de atrofiată de sentiment şovăiala. Cu atât mai mult, despre Marina Florea, scriitorul să scrie un poem al florilor, simfonizat de iubire, iar pictorul să metamorfozeze florile într-un tablou al iubirii răpitoare.  
Succesul, formidabilul succes de care se bucură azi Marina Florea, bucuria, fericirea, privirea plină de iubire, sufletul inundat de farmec, al publicului dovedesc echilibru între afirmaţie şi adevăr. Marina Florea este îndreptăţit să fie oglindită ca pe un vitraliu sufletesc într-un eseu cu titlul „Marina Florea, o iubire perpetuu reaprinsă”!  
Drept este: lumea s-ar pierde dacă stâlpii pe care-i zidită n-ar avea măsurile bune ale tăriei, fracţie a calculului rezistenţei în timp, contra coerenţei distructive. Unii artişti anulează incapacitatea şi trunchierea structural-comunicativităţii în ceea ce priveşte promovarea lor, întocmai sprijinindu-se pe astfel de stâlpi, alţii, nu…! Întotdeauna este nevoie de comunicare, deşi unii dintre cei cu notorietate peste medie neagă importanţa cronicilor favorabile, cât timp ei sunt flăcări în spaţiul public, fără a intui faptul că maşina pompieriei claxonează anticipând că va veni şi o zi când flacăra aceea va fi stinsă cu furtunul. Nu este decât vina lor, a artiştilor celor neprevizionari cu efemeritatea propriei celebrităţi, ce nu acordă importanţă cronicarilor – doar ceea ce rămâne scris compensează procesul comunicativ ajuns la un moment al impasului, al ineficienţei sau chiar la momentul terminus, în măsura în care evoluţiile nepromovate ale artiştilor beneficiază de nota bene opţională, a spectacolului în act, ce se uită a doua zi…!  
De aceea, în ce o priveşte pe interpreta de muzică uşoară Marina Florea, generozitatea este pe atât de justificată în relaţia cu publicul şi cronicarul, pe cât e şi preţuirea şi admiraţia acestora faţă de ea, împărtăşite prin aplauze şi cronici în timpul şi după spectacol, dincolo de ceea ce nu izbutesc publicul neiniţiat, cronicarul respins, ori cohorta de cronicari cotidieni, ocupaţi cu verva acută, comună şi puerilă a zilei…!  
Fără absconsităţi ridicole, cu profesionalismul cel mai înalt şi în cadrul cel mai favorabil reliefant al Televiziunii Române, neutralizează această lacună, sub raport asociativ cu valoarea, artistul romantic, responsabil în oglindă cu istoria spectacolului muzical românesc, Paul-Ciprian Surugiu – Fuego. Ceea ce făureşte azi acest foarte iubit artist se centrează în primul rând asupra problematicii primejdiei colapsului artistic şi cultural al României prezente, dar mai ales mâine se va resimţi ca o expresie document a adevărului celui mai stabil şi fundamentat.  
În duminica Floriilor primăverii anului 2019, unul din aceste acte a fost o reapariţie seducătoare la TVR, în emisiunea „Drag de România mea”, cu Paul-Ciprian Surugiu la butoanele spirituale ale recodificării emisiilor muzicale elevante, a frumoasei ca primăvara, viaţa şi iubirea, ca floarea, cerul, soarele şi fericirea, artiste, Marina Florea…! Faptul a fost absolut necesar pentru iluminarea pur vizuală şi spirituală cu o frumuseţe mai mult şi un dar de bine sufletesc în plus pentru telespectatori. Prin această atât de agreabilă prezenţă a interpretei Marina Florea, artistul Paul-Ciprian Surugiu intenţionează şi reuşeşte să închidă în unitatea splendoarei emisiunii totalitatea actului existenţial al frumuseţilor unei emisiuni de succes.  
De aici, până la reprezentativitate în cronică scrisă mai depinde şi de dorinţa şi disponibilitatea artiştilor înşişi. În acest context de remarci, este cert că interpreta Marina Florea, ca şi Paul-Ciprian Surugiu – Fuego agreează colaborarea cu presa şi scriitorii pentru prezentarea în spaţiul public a evenimentelor, prin aceea că de fiecare dată mărturisesc bucuria lor, în comparaţie cu cei pe care îi descurajează şi deranjează scrierile despre ei şi le e greu ca o piatră de moară gestul de a scoate pe gura lor simplul verb „mulţumesc”!  
Întru contemplabilitatea emisiunii TVR „Drag de România mea” se scrie, fireşte, şi această cronică-eseu închinată artistei Marina Florea, ce prin bunăvoinţă dăruie frumuseţea şi lumina pentru sine memoriei afective scrise, pentru ceilalţi, nerefuzând niciodată pe cronicar, spre deosebire – lugubră deosebire – de alţi protagonişti care tind să îngroape momentele evenimenţiale şi culturale ale vieţii lor doar în sinele fie înrozit numai şi numai cum le place, fie animat de pasiunea ingrată a tăcerii în faţa admiratorilor fără de care existenţa lor publică ar fi fost inutilă.  
Componenta tragică a unor astfel de evenimente este timpul! Odată ce curge, nimic nu mai rămâne dintr-un spectacol dacă nu e oglindit pentru istorie…!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
MARINA FLOREA, O IUBIRE PERPETUU REAPRINSĂ…! / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3034, Anul IX, 22 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!