CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Modele >  




Autor: Aurel V. Zgheran         Ediţia nr. 2929 din 07 ianuarie 2019        Toate Articolele Autorului

ION ANTONESCU. VULTURUL MINŢII ŞI TRUDELE PAŞILOR
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Plăcut şi pilduitor chip al faptelor este acela cizelat prin transcendenţă din oglinzi moral-umane în mărturii de viaţă oglindite-n vitraliul înţelepciunii, inteligenţei şi bunătăţii umane…! Niciuna dintre faptele de bine nu se iroseşte nici chiar atunci când încetează să existe în actul prezentului, pentru că toate se păstrează laolaltă în două sipete păzite de argument şi de Dumnezeu: iubirea şi recunoştinţa!  
România prezentă nu clocoteşte de astfel de oameni, iar pe cei necrezut de puţini dintre câţi ar trebui să fie dar fapte vrednice nu îi scot la iveală, din păcate, trebuie să îi privim în raza luminii ochilor lăuntrici nu în penumbre întinse ochilor morţi ai statuilor de piatră pe care unii şi le clădesc singuri. Cel ce priveşte lumina spiritului zăreşte îngerul din sine şi nu se reazemă de astfel de statui, ci zboară cu spiritul său.  
De aceea, oamenii calzi sufleteşte, făcători de bine, sunt atât de puţini prin forfota lumii căreiaiI suntem, cu mai mică sau mai mare satisfacţie, contemporani…! Bunătatea lor e o pasăre de aur în cuibul inimii. Şi de aceea oamenii reci, răufăcători sunt mulţi…! Răutatea lor e feţuiala statuilor împietrite-n caruselul stradal!  
Unul dintre cei dintâi este protectorul nelimitat de inimos al artiştilor şi-al tuturor oamenilor de valoare, Ion Antonescu. Spre a-l cunoaşte, ca şi cum am citi un poem, spre a-l privi ca şi cum am zări un răsărit, spre a-i căuta urma ca şi cum către un ţărm ne-am duce dinspre haosul mării în furtună, nu trebuie decât să credem în adevărul din supranumele Mecena, uniform cu providenţa din calea celui ce se zbate-n valuri ca să ajungă la malul unei ape cu inima lui în mâini şi pseudonimul Mareşalul, uniform în exemplaritate cu „Marshal Turism”, vrednică şi redutabilă ctitorie a sa, pe care a coordonat-o până în anul 2000, după care a predat-o pe mai departe fiului său Daniel.  
Mecena, un Mecena român, fiu al providenţei, ori providenţa însăşi, bun şi nimerit în calea destinului artiştilor sfârşiturilor şi începuturilor acestora de veacuri şi milenii, ca gura cu suflarea şi aerul este pentru artişti şi taina bucuriilor lor Ion Antonescu…; Mareşalul, un mareşal cu epoleţi înstelaţi de carate umane, brav conducător de oşti de elită ridicat în fruntea românilor de valoare, ca să le ilumineze nădejdea, puterea şi soarta, bun şi nimerit în smulgerea din decadenţa artelor, ca umărul cu plânsul, ca darul cu surâsul, ca sufletul cu ruga, ca inima cu viaţa este Ion Antonescu...!  
A fost scurt, a fost lung, a fost lin ori pieptiş drumul până aici?! A fost câte ceva din toate acestea, dar la capăt l-a primit cu braţele de-mbrăţişat victoria predestinată! Cum să nu i se spună victorie intersecţiei râvnei cu împlinirea, în momentul ajungerii faţă în faţă a drumurilor din urmă, cu drumurile din viitor, exact la borna biruinţei! Sosiseră la întâlnire jubiliară împlinirea şi răsplata pentru a celebra inaugurarea hotelul de cinci stele pe Calea Dorobanţilor, numărul 50 din Bucureşti, „Marshal”. Vreme de zece zile s-a serbat, aşa cum numai Ion Antonescu ştie a o face, în anturajul solar al stelelor scenei româneşti şi-al oamenilor de valoare din largul spectru de elită al României. Artiştii cei mai aproape de inima sa au onorat în efectiv de legiune cavalerească invitaţia. Atunci şi acolo a fost rebotezat Mareşalul cu al treilea nume: Mecena!  
Iubirea, înainte de tot, a luat loc la masa din faţă, iar de acolo, flacăra ei a inundat inimile tuturor, de la fiecare masă împodobită alb, luxos şi-mbelşugat, ca-n saloane de castel… de fapt, poate că doar un împărat ar mai fi putut aduna la serbarea lui atâtea stele, sfetnici, meseni, sore şi fraţi ai încoronatului…!  
„La mine vin artiştii pentru că îi iubesc...!”, stătea de vorbă cu admirabilele ziariste de la revista „Tango”, Mareşalul. Şi mai zicea Mareşalul, răspunzând aceloraşi ziariste la întrebarea dacă a fost sărac: „Nu sărac, dar mie mi-a plăcut să trăiesc viaţa. Nu să mănânc iaurt, ca să strâng bani...! Eu am lucrat în turism. Am venit la Bucureşti în ’70, am intrat în facultate, la Cibernetică – la ASE – şi din anul I am fost ghid, iar din anul II, şeful Comisiei de turism din ASE, încă patru ani... Eram director de tabere, deci aveam viaţa frumoasă! În turism, după părerea mea, viaţa este superbă. Nici nu mi-aş dori altă meserie, pentru că nu cred că există alta mai frumoasă, e mai frumoasă chiar decât cea de actor. Cine lucrează şi-şi face treaba profesionist are acces în locuri unde nici măcar actorii nu au. Deci, n-am fost sărac pe timpul lui Ceauşescu, dar atunci foarte puţini erau bogaţi!”  
Iată, aşa au pornit paşii lui Ion Antonescu pe drumul cu orizont terminus la hotelul „Marshal”. Provenea dintr-o familie de oameni cuminţi, harnici, onorabili, cu cinste şi credinţă. Pe mamă o pierduse de când avea zece ani, iar tatăl său era perceptor şi cântăreţ bisericesc. Venea din Ţara Loviştei, comuna Perişani, aflată între Vârful Cozia şi Vârful Negoiu, locuri sub raza administrativ teritorială a judeţului Vâlcea, dar, avându-şi casa părintească de-a stânga Oltului, Mareşalul se consideră muntean.  
Odată ajuns la Bucureşti, ca tânăr studios la ASE, se alipeşte iremediabil de amorul drumeţiei, iar nu la mult timp de la intrarea în facultate începe travaliul excursiilor. Chiar în prima dintre ele îl întâlneşte la Cabana Gârbova pe şeful Comisiei de Turism pe ASE, un evreu de care se leagă printr-o afinitate afectivă: mirajul turistic! La propunerea acestuia acceptă plăcuta dar deloc simpla misie de ghid, apoi, în anul următor, când evreul a absolvit facultatea, i-a luat locul, devenind astfel, şef al Comisiei de Turism pe ASE, pe durata de patru ani. Timp de sporire a pasiunii şi experienţei în turism, suficient de mult ca să îl motiveze pe Ion Antonescu pentru a nu profesa după absolvire în domeniul Cibernetică, deodată cu întâiul an, chiar, şi până azi, cel ce avea să fie cunoscut cu numele de iubire Mareşalul şi cel de recunoştinţă Mecena, rămânând nedespărţit de universul complex şi fascinant al turismului.  
Şi iată, azi atinge cu inima culmea împlinitoare a versantului pe care l-a urcat până aici: inaugurarea unuia dintre hotelurile bucureştene, de lux, confort, celebritate „Marshal”. Dacă cineva îşi pune întrebarea de unde s-a cristalizat pentru artist această mare iubire faţă de artişti, răspunsul îl găseşte în propriile spuse din convorbirea cu ziarista de la revista „Tango”:  
„… Se spune: «fii foarte atent ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple“. Eu mi-am dorit câteva lucruri: Fiind fiu de cântăreţ de biserică, având casa părintească lângă biserică, de câte ori intram în biserică vedeam portretul străbunicului meu, ctitor, si-mi ziceam: o să am şi eu vreodată biserica mea? Iată, acum am trei biserici – am făcut două din temelii, iar pe una am renovat-o. Sunt pictate în frescă, iar la una dintre ele a venit Preafericitul Teoctist şi a sfinţit-o…, au fost 120 de mari actori la sfinţire, apoi i-am ospeţit la mine în casă. Cel de-al doilea vis al meu fost legat de fascinaţia pe care o activau asupra mea artştii. Când vedeam filmele cu Marin Moraru şi Draga-Olteanu Matei îmi doream să fiu în preajma lor, să-i aud, să-i ating. Şi am ajuns să fac şi asta…!”  
Îndelungul râvnei sale personale şi profesioniste, Ion Antonescu a trecut şi printr-un minister – Ministerul Culturii, ca Secretar de Stat – unde a slujit nu doar oamenilor de cultură, ci culturii de facto şi neamului românesc din prezent şi de mâine…! Cum s-a întâmplat, din nou propriile-i cuvinte o spun cel mai exact şi veridic:  
„Acum, tocmai m-am întors din cea de-a optzeci şi cincea excursie în Israel. Dar, în ianuarie 2000 am făcut o excursie cu Răzvan Theodorescu, Dinu Săraru, Cristian Topescu şi mai multe alte personalităţi… Cândva ştiam doar patruzeci la sută din istoria şi geografia Israelului. Acum ştiu mult mai mult. Însă, Răzvan Theodorescu a rămas impresionat de memoria mea şi de cunoştinţele mele şi a zis: «Mareşalule», sunt un om erudit, am citit multe – aveţi scrisoarea pe site – dar n-am crezut niciodată că pot să aflu lucruri noi de la altcineva». Şi a mai zis: «Dacă vom câştiga alegerile, vei fi ministrul Turismului». N-am putut, pentru că l-au pus pe Agathon. Am fost două zile Secretar de Stat la Turism dar Agathon, s-a dus la Adrian Năstase cu cine ştie ce ciripituri şi am fost dat afară. Răzvan Theodorescu, atunci, a zis: «Vino la mine». Şi aşa am ajuns eu la Cultură, fără să fiu membru de partid. Şi nici n-a venit, în patru ani, PSD-ul să mă roage să intru, că eu sunt un om orgolios!”  
Cine vrea să aibă cunoştinţă despre vulturul minţii şi trudele paşilor lui Ion Antonescu – Mareşalul, să treacă pragul hotelului „Marshal” din Calea Dorobanţilor, numărul 50; cine vrea să recepteze emoţia şi lumina inimii lui Ion Antonescu – Mecena – să culeagă gânduri de la artşti şi neapărat să privească fotografiile – întâi pe cele în care-s cuprinse privelişti din voiajurile prin ţară şi pe Mapamond, în mijlocul lampadarelor cerului cultural al României… Iar dacă cineva vrea să-i ştie măsura darului, ca protector al literaturii, să întoarcă filă cu filă cărţile subsemnatului în care se încheagă literele şi gândurile laolaltă cu bunătatea conştiinţei sale.  
De aceea, cuvântul „mulţumesc”, din partea mea, înseamnă totuna cu salvare până la capăt în îndeletnicirea livrescă...!  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
  
Referinţă Bibliografică:
ION ANTONESCU. VULTURUL MINŢII ŞI TRUDELE PAŞILOR / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2929, Anul IX, 07 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!