CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Patrimoniu >  




Autor: Aurel V. Zgheran         Ediţia nr. 2486 din 21 octombrie 2017        Toate Articolele Autorului

VASILE TUDOR. O VIAŢĂ ADUNATĂ ÎNTR-UN OMAGIU
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După aproape treizeci de ani de când nu l-am mai întâlnit nici o dată pe un prieten necrezut de cumsecade şi săritor la greu, căruia-i ziceam Ţuţu, dar pe care îl cheamă, de fapt, Vasile Tudor, s-a ivit şansa la care nu m-aş fi gândit, de a o întâlni pe mama sa la o biserică din oraşul Buhuşi, cu ocazia unei slujbe de pomenire la care am luat parte, fiind vorba despre cineva din familia mea…! Mi-am dat atunci seama că amintirile clipesc neîncetat într-un ungher al sufletului şi pot izbucni în orice moment, ca nişte cărbuni aţâţaţi de o pală de vânt. Ce poţi să spui în clipele acestea?! Ce poţi să faci?! Să încerci să te justifici pentru faptul de a fi fost îngăduitor cu propria memorie atâta timp în care ea nu a mai scos la luminiş unele dintre gânduri?! Nu! Nu ajunge să te înfierbântezi în reproşuri, iar ceea ce ai avea mai bun de făcut ar fi să sporeşti geana de lumină răsărită prin colbul timpului şi să jinduieşti fără agitaţie regăsirea.  
Ceea ce am şi făcut, mama prietenului meu ajutându-mă în aceasta prin a-mi pune la dispoziţie numărul său de telefon. În aceeaşi seară l-am şi sunat. Aşa se face că în ultima clipă dinaintea încheierii lucrului la această carte i-am acordat loc în paginile ei. De atunci şi până azi parcă de sus mă privesc o pereche de ochi plini de lumină, ce mă fac să cred că mi-am reparat vina…!  
Îl cunosc pe Ţuţu de un amar de vreme, parcă dintotdeauna. Dar cred că el s-a fixat definitiv pe cărăruile şi-n întâmplările vieţii mele mai netede şi mai bune ori mai cu suişuri şi grohotişuri, la piept cu omeneştile asupriri şi mâhniri de sus şi de jos, pe când eram stagiar, alături de câţiva tineri pictori la catedrala Sf. ier. Nicolae din Buhuşi, sub îndrumarea maestrului Dimitrie Irimescu. Atunci s-a alăturat echipei noastre şi a participat facultativ la lucrările de pictură – era elev la liceul industrial din Buhuşi, dar vădea dragoste şi înzestrare pentru artele plastice. Apoi, când eu mi-am asumat de unul singur pictarea unei biserici, în localitatea Ţuţcani-Deal din judeţul Neamţ, mi s-a asociat la acele lucrări, de la început şi până la sfârşit, iar acesta a şi fost pentru el termenul în care şi-a depistat chemarea. Eu, de asemenea, i-am desluşit aptitudinile, şi de aceea, nu mare mi-a fost mirarea când a dat admiterea la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, Facultatea de Arte Plastice şi Design, specializarea sculptură şi a intrat cu brio. Iată-l, aşadar, student la „belle arte” şi iată-mă şi pe mine foarte bucuros de faptul că am pus o mână de pietriş la construirea drumului său în viaţă...!  
Iar într-o zi al unui noiembrie (1989) devastator din viaţa mea, pe când pictam la biserica din Slobozia-Iaşi, eram trist, bolnav şi nu-mi purta nimeni grija – femeia de care-mi legasem zilele vieţii şi nădejdile liniştii şi bucuriilor mele murise în luna mai a aceluiaşi an, pretimpuriu, cutremurător de pretimpuriu şi de neaşteptat – sub schela din biserică m-am pomenit cu Ţuţu, încă doi studenţi şi o studentă, cu toţii la Universitatea de Arte din Iaşi. În inima mea era vifor, singurătate şi supărare, frigul, vântul de afară, penumbrele din interiorul bisericii îmi adânceau tristeţea, mă sprijineam de haos şi mă prăbuşeam în pustiu.  
– Ce-i, Ţuţu, întreb la ivirea oaspeţilor pe care, după ce strigară la mine, i-am zărit, spre o stranie mirare a mea, de sub bolţile bisericii. Erau înmărmuriţi de frig, uzi şi purtau în spinare, ca nişte hamali, nişte rucsacuri.  
– Am aflat că eşti necăjit şi-am venit să-ţi dăm o mână de ajutor, ca să te scoatem de aici! fu răspunsul lui Ţuţu.  
Minune! Nici că mai speram să duc pictura la bun sfârşit. O perioadă au rămas toţi patru la biserică şi m-au ajutat să înaintez cu lucrul, căci eram bolnav şi dezolat, iar golul din suflet nu mă îndemna să mai lucrez, cerul se clătina şi pământul se scufunda cu mine. La un moment dat băieţii au plecat, iar fata a rămas până la finalizarea lucrărilor. Dacă zilele mele nu mai aveau zori, perna mea era de stâncă, vinul de lacrimi, pâinea de cenuşă, cântecul de clopot, înainte de venirea celor patru studenţi, treptat, după sosirea lor mi-am recăpătat curajul, iar biserica pe care nu o mai credeam pictată de mâna mea s-a împodobit cu o pictură a cărei părţi finale poate fi atribuită, în bună parte, studenţilor veniţi cu prietenul meu Ţuţu, pentru care până azi am avut în suflet o recunoştinţă neclintită, şi-o voi avea până la sfârşitul vieţii...! Doar că, fără să ştim cum de s-a putut, luaţi de valurile vieţii şi eu şi Ţuţu am apucat-o fiecare în câte o direcţie, nemaivăzându-ne atât de mult timp...!
 
.(Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
VASILE TUDOR. O VIAŢĂ ADUNATĂ ÎNTR-UN OMAGIU / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2486, Anul VII, 21 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!