Împreună cu artista Corina Chiriac, muzicianul Nicolae Caragia a compus un cântec dintre multe altele, zidit sub iluminările lăuntrului uman, pe unde nu umblă gândul decât înveşmântat în portul de acasă, în graiul de acasă, în însetarea de locurile de-acasă, de cei de acasă, de însuţi, cel de altădată, copac înrădăcinat sub streaşina casei părinteşti, fundaţie sufletească a propriei case părinteşti: „Un armean sărac”. Acest cântec alcătuieşte foarte sentimental biografiile amândorura.  

Cea a compozitorului, orchestratorului, interpretului instrumentist virtuoz Nicolae Caragia e una întemeiată pe simplitatea unui om înstelată cu luceferii muzicii. Este un compozitor originar din Basarabia, care poartă în povestea vieţii sale (chiar şi în nume), inevitabile incizii de la ciocnirea de gheţarul rusesc, (Caragea transformându-se în Caragia). Vrând, nevrând, prin forţa împrejurărilor, artistul a trebuit să-şi trăiască partea cea mai lungă a anilor săi, de până azi sub bătaia gerului dinspre Siberia.  

Este stabilit acum în România dar în cântecul său, melancolia ca şi dinamismul sunt numai duh moldovenesc fulgerat de ceea ce e al moldoveanului, oriunde ar merge, s-ar educa şi adapta: firea molcomă a omului cel mai bun din lume, visarea, modestia, căldura umană, romantismul şi nobilitatea, generozitatea, grija peste măsură de a nu supăra, purtarea cu atenţie faţă de tot din jur, timiditatea, flexibilitatea vizibilă a hotarului dintre introvertire şi deschidere pe faţă, ca o carte fără nicio literă cifrată. N-are reguli abstracte de a relaţiona cu cineva, pare circumspect, dar nu este, priveşte omul de la doi paşi, înainte de a se îndrepta spre el, apoi îi întinde mâna şi-i aşterne în faţă cea mai binevoitoare atitudine de prietenie şi căldură umană. E un artist ce vine azi cu un semn de chemare de la suflet, compune melodii mângâietoare, nostalgice dar şi dinamice, cu ritm vesel, optimist, în armonie cu speranţa şi buna dispoziţie.  

De timid ce e, uneori pare neîndemânatic în a fi împletitor de vorbe. Dar chitara şi glasul cântecului său vorbesc desăvârşitor şi clar, consistent în sentimente, cu mesaje ireproşabile! Lumea vrea să îl cunoască mai îndeaproape şi e justificată dorinţa, dat fiind discreţia artistului, firea sa de om cu mult bun simţ, preferinţa de a rămâne mereu într-un plan mai îndepărtat, deşi locul lui e demult câştigat în frunte.  

S-a născut pe 9 septembrie 1960 în localitatea basarabeană Nisporeni. A studiat de prunc interpretarea la baian, (armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită îndeosebi în URSS - baianii sunt cântăreţi de balade, ruşi sau ucraineni), acordeon, trombon, contrabas, pian şi chitară, acasă, în oraşul natal. A absolvit Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău, clasa de trombon, apoi Institutul de Stat al Artelor - Facultatea de Muzică, de asemenea, din capitala Moldovei de peste Prut. Talentul şi sârguinţa îl propulsează spre succesul scenei la numai nouăsprezece ani, între 1979 şi 1992 activând în trupa „Orizont” de la Moscova, căreia îi va deveni conducătorul muzical şi alături de care va susţine numeroase concerte în lumea întreagă. Nimic până aici nu pare cu desăvârşire spectaculos, dar dacă aflăm că a acompaniat în cariera sa muzicală artişti ca Mireille Mathieu, Karell Got sau Alla Pugaciova, fără doar şi poate vorbim despre un artist impresionabil.  

În anul 1991 a fost investit cu titlul de cel mai bun chitarist şi printre primii zece compozitori ai URSS-ului de atunci, conferindu-i-se la Festiovalul de creaţie „Melodii 91” o distincţie înaltă, în acest sens, pentru ca la Moscova să fie laureat al Festivalului Unional de Televiziune „Cântecul 91”. Întemeietor al trupei „Millenium” din Chişinău pe care o va lansa sub auspicii de veritabil profesionalism, va cuceri cu această trupă, în 1997, locul I la Festivalul de muzică pentru tineret de la Belfort, Franţa, apoi Trofeul Festivalului Internaţional de muzică uşoară de la Minsk din Bielorusia. Este finalist cu Distincţia specială şi certficat de atestare, între primii zece din lume la „Instrumental Category”, acordată de „The World’s Leading International Songwriting Competition 2004, USA, în aprilie 2005, pentru piesa „Blues”.  

Alte, nenumărate distincţii şi premii speciale pentru compoziţiile muzicianului Nicolae Caragia va fi să survină succesiv ca preţ al merituoaselor participări ale artistului la diferite concursuri, festivaluri, recitaluri în România, Moldova, Rusia, Belarus, Ucraina, Bulgaria, Italia, Franţa, Cehia, USA etc. A compus muzică pentru piese de teatru cum ar fi: „Parfum de Mitică” (Teatrul de revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti, 2005), „Un italian” (Teatrul de Stat din Baia Mare, 2005), „Romanul unui om de afaceri” (Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, 2006) Este membru F.I.D.O.F.  

„Muzica lui Nicolae”, spune poetul Grigore Vieru „este de factură pop, cu influenţe jazz-rock, uneori spre clasic, dar abordează în egală măsură şi stiluri pop-rock, dance, blues, disco, în funcţie de interpretul căruia îi compune. În muzica sa se regăsesc sensibilitatea şi modestia exagerată care-l caracterizează. În permanenţă vrea ceva nou iar starea lui sufletească este transpusă în muzica sa. Nicolae Caragia s-a născut pentru a compune şi sunt sigur că va fi recunoscut şi în România, ca un mare compozitor.”  

Cu siguranţă, valoarea pieselor muzicale compuse de muzicianul Nicolae Caragia, ca şi profilul său uman stau sub semnul unui singur adevăr. Forma în care li se dau expresivitate prin cuvântul nemuritorului poet basarabean Grigore Vieru nu numai că are unicitate, are şi profunzimea unui adevăr aşezat în gândire poetică. Aşa cum prevedea poetul, muzicianul Nicolae Caragia este azi un artist ce-a cucerit certificatele consacrării şi laurii înaltei sale arte.  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)