CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





MOARTEA REGELUI COVID AL XIX-LEA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MOARTEA REGELUI COVID AL XIX-LEA 
  
(Chira Aurel Lucian, 10 iunie 2020) 
  
Povestea începe în iarna anului 2019 în Wuhan, o metropolă cât jumătate din Kakania europeană de pe malul stâng al Dunării. Era în vizită Preşedintele Kakaniei, Klaus I, pentru perfectarea unui uriaş contract cu livrare de medicamente. Sunt cei mari producători din lume. La ceremonia oficială de primire, Klaus I fiind cu juma´ de metru mai înalt decât oficialii chinezi, un liliac în zbor i-a atins nasul arian. S-a şters la nas şi întâmplarea a rămas neînsemnată...Dar Regele Covid al XIX-lea s-a strecurat asfel în plămânii puternici ai uriaşului kakanian, începându-şi programul de expansiune în lume. Alături de el, era Regina Covida, pregătită pentru înmulţire, pentru misiune. 
  
Klaus I un individ robust, puternic, nu a simţit că ar avea ceva străin în corp. Doar o rinită superficială (kakanienii le zic ăstora “mucoşi”...). În luna aceea, urma să fie vizitat de Primminiştrii Italiei şi Spaniei... 
  
La scurt timp după acele vizite la nuvel înalt, tot mai mulţi italieni şi spanioli au început să se simtă rău, iar unii chiar să moară. Nimeni nu ştia ce se întâmplă. Dar microbiologii au descoperit la microscop discipolul răului: un virus, ca o minusculă sferă roşie, cu ţepi, o proteină îmbrăcată într-o mantie grăsoasă, din familia coronaviruşilor. Habar n-aveau de unde a apărut. Paradoxal, nu era o fiinţă vie, şi totuşi se înmulţea prin combinarea a două particule un pic diferite. Masculul avea un “ţep” mai proeminent, iar femela, cu diametrul mai mic, avea un mic orificiu. Rezultatul împerecherii, milioane de covizi minusculi, care în 24 de ore deveneau maturi. 
  
Răspândirea uluitoare a molimei, de acum o ştie oricine: picături, strănut, atingere...În epoca modernă lumea este în mişcare permanentă. Covizii erau purtaţi peste tot. S-a ajuns la zeci de mii de infectaţi şi de morţi. Lumea s-a speriat rău. Pentru a realiza un vaccin, trebuia să găsească “Bolnavul zero”(“Pacientul zero”). Misiune imposibilă. Regele Covid al XIX-lea urmărea liniştit prin sistemele lui informatice, cum armatele lui de covizi cuceresc lumea. Acesta era de fapt ţelul lui. Da! În scurt timp a cucerit o mare parte din lume. Secretul lui era cunoscut doar de un savant chinez, de acum senil, pe care nu-l lua nimeni în seamă. 
  
Omenirea mai trecuse prin multe epidemii: ciuma bubonică începând cu Secolul al XIII-lea, holera, dizenteria, febra tifoidă, tifosul, toate în legătură strânsă cu războaiele, mizeria, foametea, fiind mai afectaţi săracii decât bogaţii. A mai fost în anul 2003, contaminarea coordonată de SARS, dovedit recent ca tatăl lui Covid al XIX-lea. Până la urmă, au găsit remedii. De data aceasta însă, nimic. Covizii nu fac deosebire între bogaţi şi săraci, între albi şi negri, între creştini şi musulmani, între deştepţi şi proşti. Egalitate totală într-o lume plină de păcate. 
  
Singurul mod de protejare cunoscut, era izolarea, carantina, închiderea în case, şi ...săpunul. Au devenit obiecte preţioase măştile, săpunul, dezinfectanţii, combinezoanele de protecţie, ventilatoarele, izoletele...Singura industrie înfloritoare. 
  
Statul în casă, îmi aminteşte de viermşorul care îşi scoate căpşorul din balegă şi exclamă: -”Tată, mamă, veniţi să vedeţi ce frumos e afară, soare, lumină!...” Replica tatălui: -”Coboară imediat! Afară eşti în pericol! Aici e patria ta!” 
  
Oraşe încremenite, străzi pustii, biserici închise, parcuri goale, distanţe sociale...Frică enormă. Fiecare de fiecare! Doar unii ţigani needucaţi mai petreceau, dar şi mureau mai mulţi. 
  
Regele Covid al XIX-lea zâmbea satisfăcut în trupul Preşedintelui Kakaniei. Nici un Serviciu Secret nu-l putea localiza pe Pacientul zero. 
  
Kakania, la fel ca multe alte state, a încremenit. Tocmai se apropia o mare sărbătoare a lor. Au o religie adânc înrădăcinată în Zeul Zamolxanis, un fel de combinaţie între zeul local Zamolxe şi Zeii din Olimpul grecesc. Este o comunitate religioasă autocefală, numită “Baza Orientală a Kakaniei” (B.O.K.; coincidenţă întâmplătoare cu numele primarului unui mare oraş kakanian, de 1,5 metri). Marea lor sărbătoare-renaşterea lui Zamolxanis, este considerat cel mai important eveniment al anului. Cum au pricipii “iluministe”, la această sărbătoare obişnuiesc să aducă de pe muntele Olimp, nu flacăra olimpică, ci flacăra eternă de la un Templu al lor, tolerat de greci pentru turism, aşezat pe un zăcământ de gaze-sursa flăcării. Marele Preot kakanian, Danelopoulos, a organizat minuţios aducerea cu avionul a flăcării în lămpaşe tradiţionale cu petrol (vechii kakanieni îi ziceau “gaz”, de unde şi denumirea de găzari ai locuitorilor unui oraş), şi apoi distribuirea la temple cu avioane, drone şi limuzine Audi şi Mercedes. 
  
Tot Marele Preot, autoritar, ignorând mesajele Preşedintelui Klaus I, a comunicat preoţilor că admite sărbătorirea în temple a Marii sărbători, cu public, periclitând răspândirea covidului. Din fericire, speriat de eventualele consecinţe, a revenit şi a cerut ca în temple să se roage numai preoţii, la fel cum se proceda în toate bisericile din lume. 
  
Cercetătorii dela Institutul de virusologie “V.B.” al Kakaniei, au constatat că, masculii coronarieni sunt foarte agitaţi când au în apropiere covide (femele), probabil au preluat gena de la kakanieni... Astfel, le-a venit o idee demnă de premiul Nobel. “Scaieţii de brusture” au o formă asemănătoare cu a covidului - nişte sfere cu ţepi, cu care făceam războaie în copilărie. Scopul lor este de a se agăţa de părul animalelor, pentru a răspândi seminţele. Sunt de fapt fructele înconjutate de nişte bractee cu ţepi. Ia să păcălim covizii, şi-au zis savanţii kakanieni!... Doctorii, împreună cu agro-herbaticienii, au descoperit o specie de brusture cu scaeţi minusculi, de mărime apropiată cu a covidelor, maturizate prin mijlocul lunii mai, pe un teren bântuit de secetă. La microscopicele sfere cu ţepi le-au zis “scăiuţe”. Au experimentat întâi scăiuţele pe nişte bătrâni cu forme grave ale bolii (dacă mor, mor...!), care au acceptat testul, conştienţi că oricum nu mai pot fi salvaţi, dar măcar să fie utili pentru ştiinţă. Apropo de utilitatea bătrânilor, în filmul “Solyent green” (“Produsul verde”), bătrânilor li se ofereau câteva ore de fericire, apoi erau puşi pe o bandă şi transformaţi într-o proteină verde, de culoarea spanacului. Deveneau utili... 
  
Bătrânilor kakanieni infectaţi (peste 65 de ani..., cifră mult comentată de academicieni), li s-au inoculat “scăiuţe” şi s-a urmărit evoluţia la microscop. Coronaviruşii masculi, se năpusteau la acestea, atraşi de parcă ar fi primit semnale feromonice, le penetrau, ei ştiu cum, apoi epuizaţi, scăiuţele le străpungeau învelişul grăsos cu ţepii lor ascuţiţi şi cu cârlig şi distrugeau proteina. Un adevărat spectacol. Masculii deveniseră astfel nişte zdrenţe microscopice. La insectele “călugăriţă” e şi mai grav: femela pur şi simplu devorează masculul după împerechere... 
  
Au extins acest tratament. Succes peste succes, cu excepţia celor care aveau şi alte morbidităţi, foarte grave. Însă scaieţii erau puţini, iar pentru cultivare trebuia să aştepte până anul viitor. Prea mulţi kakanieni erau infectaţi. 
  
Trebuia obligatoriu, totuşi, să fie găsit Pacientul Zero, care conţinea genele necesare pentru a se crea un vaccin. Cercetătorii din întreaga lume căutau antidotul, dar fără succes în lipsa pacientului Zero. 
  
S-a întâmplat că la analizele medicale periodice făcute Preşedintelui Klaus I, medicii kakanieni să constate că organonul lui (nume preluat din “Azilul de noapte” gogolian), are mari cantităţi de coronaviruşi (covizi), de dimensiuni mai mari, care se adaptaseră ca la lilieci. Nu avea nici un simptom, sănătate beton. Nici liliecii purtători de coronaviruşi nu erau deranjaţi deloc de aceştia. Cu sprijinul Serviciilor Secrete, s-a făcut o cercetare epidemiologică, ce le-a indus perspectiva descoperirii în Preşedinte a Pacientului Zero. Refăcând de sute de ori analiza secreţiilor din nasul prezidenţial, au descoperit un exemplar de covid uriaş. Se pare că ieşise la baza unei nări, să vadă ce mai e prin lume...Apropo de nas, când eram student, un medic român Raikovics, mi-a prescris o soluţie pentru coriză, menţionând “câte o picătură în fiecare nas... Da, medicii prezidenţiali erau convinşi că era însuşi Regele Covid al XIX-lea. Evident, nervoşi, l-au troştit, dar au păstrat valoroasa relicvă pentru fabricarea vaccinului. 
  
Dintr-o dată, şi virusul virtual “Corona Info 2020” (denumire dată de Goagăl), care aducea mari necazuri informaticienilor din întreaga lume, a dispărut! Cu siguranţă Regele Covid, virusul uriaş, controlase în timpul pandemiei sistemul informaţional al coronaviruşilor de pe glob. 
  
Au apărut semnale din toată lumea, că simptomele bolii generate de Covid 19, s-au diminuat radical. Toate canalele de ştiri din lume vorbeau despre descoperirea medicilor kakanieni. Concluzia savanţilor a fost că însuşi Regele Covid fusese capturat şi ucis. Din minusculul lui “cadavru” s-a realizat vaccinul mult aşteptat şi a fost salvată omenirea. 
  
Dar şi culturile de brusture modificat genetic s-au desvoltat în ritm alert, şi cum brusturele este o buruiană, a dăunat mult agriculturii. Riscă să...Nu poţi fi cu toate... 
  
Moartea Regelui coronaviruşilor s-a întâmplat exact în ziua istorică de 10 iunie 2020, când Bunicu Boboc, adică eu, a devenit octagenar... 
  
Aceste câteva luni de izolare, am trăit numai ca să mănânc şi să dorm. Nepoţica mea, când îi reproşase mama că nu face destulă mişcare,-”Eşti făcută pentru mişcare”, i-a replicat: -”Ba-s făcută să mănânc!”...Vreu să văd iarba, urzicile, pădurea. Să întâlnesc prieteni. Să merg la conerte şi cenacluri...Sper să mai trăiesc un pic...Alt nepoţel, când avea 5 ani şi i-am explicat că eu am de 15 ori mai mult decât el, mi-zis cu înţelepciune: -”Şi cât vrei să trăieşti, bunicule?”. Da, oare cât???? 
  
Iar kakanienii, aşteaptă Premiul Nobel 2020... 
  
Referinţă Bibliografică:
MOARTEA REGELUI COVID AL XIX-LEA / Aurel Lucian Chira : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3399, Anul X, 21 aprilie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Aurel Lucian Chira : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Lucian Chira
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!