CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Sanatate >  





TAVI (`SĂRACA INIMA ME´ !`)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TAVI 
  
(sau, „Săraca inima me´!”) 
  
Pe patul de la Institutul Inimii, mi-am amintit de ultima întâlnire cu fostul prieten TAVI Zegreanu, la Laboratorul de analize din clădirea alăturată, fosta Policlinică Nr. 2. Toxicolog (la Terapia, unde ne prepara „ghebulă” din alcool etilic, cacao şi glucoză pură, folosite la faringosept), doctor în Biologie, Preşedinte COM (ca Preşedinte de Sindicat), dar şi poet. Dumnezeu să te odihnească, TAVI ! 
  
Clinica de Cardiologie Cluj, înfiinţată în anul 1981 sub îndrumarea profesorului Niculae Stăncioiu, a devenit în 1992 Institutul Inimii „Aurel Moga” (fost Decan la UMF Cluj şi Ministru al Sănătăţii), iar mai târziu, drept omagiu pentru fondator, a devenit „Institutul Inimii „Niculae Stăncioiu”. Cuvântul inimă, provine din latinescul „anima” (în latineasca ecleziastă, inima), iar „Cardiologie”, din francezul „Cardiologie” sau grecescul „Kardia”+„logos”. Deasemenea „cord” vine din latinescul „cõr”, sau „cordis” (inimă). A nu se face confuzie cu englezescul „card” ( carte de vizită) sau latinescul „cardo” (balama). La bătrâneţe este obişnuită expresia „mă lasă balamalele”. Jucându-mă cu cuvintele, ajung la mama mea ce avea numele de Cardoş, nume câştigat de către bunicul ei la un concurs de călărie (premiul dat de grof fiind o sabie (în ungureşte-Kard) 
  
Eram îngândurat, în aşteptarea protezării valvei aortice prin sistemul TAVI (transcatheter aortic valve implantation=implantare valvă aortică transcatheter). 
  
M-am pregătit...Am vizionat videoclipurile cu modul de implantare, detalii privind materialele. În interiorul valvei îngustate a pacientului se introduce un balon de dimensiuni adecvate cu care valva îngustată este, mai întâi, dilatată sub control radiologic şi ecografic. Se introduce, printr-un cateter (tub) introdus prin artera femurală în zona inghinală. Apoi se introduce prin cateter, până la nivelul valvei predilatate, o proteză valvulară strânsă în interiorul unei teci. Proteza valvulară biologică este constituită din ţesuturi de origine animală, obţinute în laborator. Prin retragerea controlată a tecii, valva se autoexpandează deoarece este inserată pe un schelet metalic de nitinol. Proteza conţine în interiorul scheletului metalic o valvă sintetică nouă (proteza Edwards Sapien). Nitinolul este un aliaj titan-nichel, ce are două proprietăţi importante: memoria formei şi supraelasticitatea, fiind totodată compatibil biologic cu corpul uman. Intervenţia TAVI (TAVR) are o rată de succes de 95% şi este indicată pentru bătrânii cu multe boli asociate, care nu ar rezista la o intervenţie chirurgicală, cum sunt şi eu... 
  
Deasemenea, în vena femurală stânga, se introduce printr-un cateter, un electrod de CEA temporara legat la un aparat exterior, îl voi numi „aparatul S” (despre care voi mai scrie ceva mai târziu), setat pentru controlul funcţionării inimii. 
  
Pentru a se pregăti această procedură, se fac în prealabil multe investigaţii: 
  
-E.K.G. 
  
-radiografie toracică 
  
-analize de sânge 
  
-ecografie cardiacă 
  
- tomografie computerizată cu substanță de contrast (angio C.T.) 
  
Deasemenea, trebuie eliminate focarele dentare. 
  
Notă : Nu sunt sigur că nu am greşit în descrierea procedurii. Am copiat şi eu, de ici-de colo..., prezenta scriere fiind un eseu literar şi nicidecum ştiinţific. Să le rămână o amintire celor trei nepoţi. 
  
# La Cabinetul de Stomatologie a prof. Dr. Dorin Borzea...Radiografie 3D. Necesară extragerea a două rădăcini, dar cu întreruperea medicamentelor de fluidizare a sângelui (aspirină şi plavix). La nevoie, se merge până la renunţarea la toţi dinţii. E mai importantă inima decât mestecatul...Cardiologul nu a permis însă întreruperea, întrucât a trecut prea puţin timp de la implantarea stentului. -Să se descurce! Analiză de laborator a INR (International Normalized Ratio-timp de coagulare). Chirurgul stomatolog s-a exprimat că dacă rezultatul este sub 2,5, face extracţia. Rezultatul a fost 1,1. Bun. Una din rădăcini a fost extrasă greeeeu! Nu voia să mă părăsească. Era fixată prea bine în maxilar, rupându-se o bucăţică. În final, cusut cu o ţesătură de fire ce trebuiau scoase după o săptămână, adică la o zi înainte de TAVI. -Nu! Lăsaţi firele în pace, să nu fie o sursă de sângerare. Le-am păstrat în gură încă două săptămâni, adunând bacterii... 
  
# Povestea valvei mele aortice a început cu mulţi ani în urmă. Iniţial, stenoza aortică a fost „largă”. Apoi, mulţi ani „medie”. La un control ecografic făcut acum câţiva ani de d-ra dr. Conf. Bedeleanu, era încă tot medie; în glumă i-am spus că „toată viaţa am dorit să fie strâmtă, dar acum Doamne fereşte...”. Mă temeam de stadiul „strânsă” (strâmtă)...Ştiam că se lasă cu operaţie. Anul trecut, un amic de 83 de ani, Marinică, ce o avea strânsă, a refuzat înlocuirea valvei şi a clacat. Infarct! Dumnezeu să-l odihnească! 
  
În urmă cu trei luni, într-o duminică, la o mică plimbare prin pădurea Mănăştur, după nici o jumătate de oră de mers, m-a durut intens în zona inimii. M-am speriat. După cca 10 minute s-a mai redus intensitatea. Trebuia să mă întorc. Am pornit în jos, dar durerea a revenit. Aş fi chemat Salvarea, dar cum să mă găsească în pădure. Am făcut vreo 10 pauze pănă am ajuns la ultimul bloc de pe Clăbucet. Am intrat într-un mic magazin alimentar, cerând permisiunea să şed puţin până la chemarea Salvării (îmi notasem adresa blocului. O doamnă urâcioasă mi-a replicat însă incredibil: „Nu am decât scaunul meu! Mergeţi mai jos, că este o bancă”. Cu greu am ajuns acolo. Am telefonat la 112. Salvarea a sosit după cca 25 minute...Dacă era infarct...Am fost dus la Institutul Inimii-Urgenţe, investigat, apoi la etajul I-medicul de gardă, iar a doua zi la etajul II am ajuns pe mâna domnului doctor Moţ Ştefan. 
  
Am fost norocos! E clar, Stenoza aortică era foarte „strânsă”. Trebuia să fac o coronarografie, dar am explicat că în urmă cu 4 ani, tot la dânşii, la o Coronarografie, fără testare la substanţa de contrast pe bază de iod, am avut un episod alergic, aproape de şoc anafilactic. 
  
M-au trimis la un test alergic la Medicala III. –„Dar, aţi adus substanţa de contrast?” . După ce au discutat la telefon cu medicul rezident de la Institut, au ajuns la concluzia că e vorba de aceeaşi substanţă cu cea folosită la tomograful din încăperea alăturată. Eeeei, dar după ce le-am povestit ce am păţit în urmă cu 4 ani, mi-au spus că nu-şi iau răspunderea pentru test, de teamă să nu fac şoc anafilactic...Să caute altă substanţă....Din nefericire, în România se foloseşte numai asta. 
  
La Institut, dl. doctor la care făcusem şocul alergic, mi-a spus descurajant: „Îmi pare rău, d-le Chira, eu nu aş avea curaj să vă mai fac coronarografia! Îl înţeleg, nu a uitat erupţiile mele” Eram disperat: „cu investigaţia pe fond alergic pot să mor, fără investigaţie, deasemenea”. Salvarea mi-a venit de la dl. Dr. Moţ. A decis să-mi facă o coronarografie după un mic tratament anti-alergic: o tabletă de Medrol seara cu 12 ore înainte de intervenţie şi una cu două ore înainte; deasemenea, un claritin cu o oră înainte. Coronarografia a decurs perfect. Mi s-a implantat şi un stent. Nu am cuvinte de gratitudine pentru dl. Dr. Moţ Ştefan! Îi mulţumesc, din inimă! 
  
Credeţi-mă, nu-i uşor să laşi pe cineva să-ţi cotrobăie prin inimă! Se spune că ea adăposteşte secrete, iubire, bunătate, răutate şi multe altele. Cum să laşi medicul să le răscolească? Pe de altă parte, biologic, la o emisiune TV, dl. Prof. dr. Căpâlneanu spunea că inima n-are nimic în comun cu sufletul sau cu mintea. Poate prea des asociem multe sentimente cu inima. Ea săraca având doar rolul de a bate fără încetare. 
  
Un verset din Capitolul „Proverbe” al Bibliei, asociază simbolic inima cu veselia: “O inimă veselă face viaţa sănătoasă, dar omului mâhnit i se usucă oasele”. Metaforă. 
  
Lucian Blaga, are două versuri concludente în poezia „Lumina raiului”: „Eu nu-mi am inima în cap,/ Nici creieri n-am în inimă”. 
  
În Biblioteca din donaţii de la Institutul Inimii, am dat de o carte de povestiri semnată „Ina Vrânceanu”, dintre care mi-a reţinut atenţia „Inima lui Danko”. 
  
Nu mai sunt stăpân pe memorie ca în tinereţe, dar parcă citisem câteva sonete ale lui Shakespeare (din cele 154, numerotate cu cifre romane), în care face referiri la inimă şi chiar la un tânăr viteaz ce recurge la inimă pentru a-i lumina calea spre fericire. Am regăsit aceeaşi idee într-o povestioară minunată a lui Maxim Gorki, „Danko, inimă arzătoare”. În copilărie, am citit multe poveşti de-a lui Gorki, cele mai accesibile în vremea rusificării României. Gorki scria că a preluat ideea din folclorul basarabean, iar acest folclor, poate merge spre William... 
  
Nu vreau să par răutăcios, dar cultura sovietică voia să ne înveţe că tot ce e bun în lume are sorginte rusească: ştiinţă, tehnică, folosofie...La cursul de chimie din anul I, când profesorul ne explica „Legea lui Hess”, a precizat: „Dar să nu credeţi că nu era sovietic!”. Într-adevăr, savantul rus s-a născut în Elveţia, dar părinţii au emigrat în Rusia. 
  
Dar, iată povestea inimii lui Danko: 
  
Undeva într-un loc înconjurat pe trei părţi de păduri, îşi duceau traiul fericiţi, nişte oameni harnici. Au năvălit barbarii peste ei şi i-au izgonit în pădurile tenebroase, Oamenii încep să aibă gânduri negre, erau disperaţi, vlăguiţi. Tânărul Danko se oferă să-i scoată din impas. Danko, un fel de Făt Frumos, un fel de Harap Alb, avea „inimă bună” se străduia, dar întunericul negru nu se mai termina. Oamenii devin furioşi şi vor să-l linşeze. Deodată, Danko îşi smulge inima din piept şi o înalţă deasupra capului. Inima aprinsă le lumina calea cea bună. În sfârşit, apare lumină, soare, aer. Sunt salvaţi. Dar Danko, epuizat, se prăbuşeşte. Inima aprinsă din mâna lui se rostogoleşte. Unul slab de înger, de teamă să nu se aprindă pădurea, o calcă în picioare. Inima se stinge... 
  
Unii au reluat ideea, asemuind inima călăuzitoare cu Lumina Duhului Sfânt, în drumul spre Împărăţia veşnică. Deasemenea, asemănare cu Moise care şi-a călăuzit poporul timp de 40 de ani spre Ţara Făgăduinţei. Sau, cu sacrificiul lui Isus. Sau, conceptul lui Seneca, de peste 2000 de ani, „Per aspera ad astra .” ( Pe căi grele până la stele). 
  
Aşa mi-am pus şi eu încrederea în cei trei mari „luptători”: Ştefan, Mihai şi Luminiţa! 
  
# A început pregătirea pentru TAVI. Cel mai important, „Angio-C.T. coronariană”. la Hiperdia, cu aceeaşi substanţă de contrast şi acelaşi tratament preventiv. Tomografie scumpă, dar suportată prin Sistemul de Asigurări. Le mulţumesc! În funcţie de parametrii rezultaţi, se poate comanda valva. După celelalte investigaţii obligatorii, verdictul: Sunt pus pe lista de aşteptare pentru valva protetică. 
  
Au început frământările. „Cât va dura?”. Nu se ştie. „Un an? Mai mult? Rezist pănă atunci?”. 
  
A venit şi surpriza: la două luni de la comandă, a sosit valva Edwards SAPIEN 3. Doctorul, Providenţa, CNAS ? Probabil toate ! Luni, început de iunie 2019. Dl dr. Moţ mi-a transmis să mă prezint miercuri pentru internare în vederea unei probabile intervenţii TAVI. Dar, ghinion maxim: aveam infecţie urinară. Dl. Doctor mi-a cerut să încep imediat tratamentul cu antibiotic, TAVANIC 500. Am urmat sfatul dânsului. Miercuri eram deja mai bine. Analizele de miercuri şi joi arătau că am învins E-coli. 
  
Vineri dimineaţă, 7 iunie, pe masa de intervenţie, cu tratamentul prealabil anti-alergic. Valva mă aştepta...Un „diacon” penticostal din patul de lângă mine, mi-a spus că se vor ruga în Biserica lor din Iara pentru mine. Cuscrul din Turda, inginer constructor dar acum şi „cantor la Biserică”, mi-a promis pentru Vineri o Sfântă Liturghie pentru mine. 
  
Înainte de a fi dus în sala de intervenţie, a trebuit să golesc noptiera. În borsetă am pus telefonul şi banii ce-i aveam la mine. Infirmiera a făcut inventar scris, cu toate, banii număraţi. Tricouri, prosoape, hârtia igienică, lingura, mărunţişuri, toate în sacoşă iar sacoşa sigilată cu bandă adezivă pe care mi-a scris numele. Totul dus şi predat de infirmieră la garderobă, cu proces verbal. Probabil în ideea că ştii unde pleci, dar nu ştii când, unde şi dacă te întorci...Corect! 
  
Şederea în Spital poate şi amuza. Un alt coleg de salon, pensionar moldovean stabilit în Sebeş, fost muncitor, fumător înrăit deşi avea silicoză, mi-a spus sincer: -„N-am fost niciodată în Cluj. că-i departe...!” 
  
Un trio-medical de excepţie a contribuit la reuşita intervenţiei: Dr. Moţ, Dr. Cocoi, şi drăguţa d-nă Dr. Luminiţa (A.T.I.). Le mulţumesc, „din inimă”! 
  
Înainte de a mă aşeza pe masa de intervenţie, i-am dat un bileţel d-lui dr. Mihai Cocoi, pe care scrisesem: 
  
„7 iunie 2019, Bătălia lui Ştefan cel Mare (Ş. M...) şi Mihai Viteazu (M. C...) cu Moş Crăciun (porcla mea de la Hidrocentrale) sub Luminiţa (S. L...) de pe cer a Duhului Sfânt”. 
  
Cele două nume îmi amintesc de o anecdotă: Târg pentru numele fiului. Mama: Mihai. Tatăl: Ba, Ştefan...Mama: când îl vei face tu! Da, sunt numele „părinţilor” valvei mele... 
  
Iată, Duhul Sfânt m-a ocrotit. Operaţia propriu zisă nu ştiu cum s-a desfăşurat. Somnul anesteziei... Evident, tot cu tratament pregătitor anti-alergic. 
  
Şi...un vis: eram la ţară în casa parohială dintr-un sat uitat de lume, leagănul copilăriei mele. Nici telefon, nici asfalt, nici salvări, nici doctor. O durere în inimă. Singurul mijloc de salvare, o căruţă cu doi cai a unui enoriaş. Tata, în spate, mă ţinea în braţe. Şuierau roţile căruţei hodorogite, pe câmpul secundelor mele; poate ultimele. Avea doi cai. Tata ţinea tristeţea în braţe, cu ochii în lacrimi. Parcă viaţa mea stătea în roţile ce se rostogoleau. Caii alergau cum puteau, spărgând cu botul aerul secundelor mele. Din când în când deschideam ochii şi vibram cu tot sufletul în faţa minunilor naturii pe lângă care treceam. Drum lung, nu mai ştiu dacă am ajuns la doctor...Mă trezisem... 
  
După intervenţie, patru persoane m-au mutat cu dibăcie pe un pat-cărucior, apoi în patul de la Terapie intensivă. Oare aşa sunt purtaţi şi morţii? 
  
# 24 ore grele! Vă amintiţi de romanul (şi filmul) lui Virgil Gheorghiu „Ora 25”? Pentru mine, o grea problemă au fost problemele urinare: din poziţia culcat e f. greu. Aveam montat un condom cu sac urinar. Nu aveam voie să îndoi nici un picior. Eram urmăriţi permanent de doi asistenţi (unul la câte doi bolnavi din salon). În tura de noapte au venit doi băieţi asistenţi: Tudor şi Attila (acesta din urmă mi-a amintit de Attila-infirmierul de la Clinica de Oftalmologie, singurul bărbat, mereu solicitat de colegele infirmiere să ducă saci, să urce pe scaun când e cazul de ajuns la înălţime, etc...Un tip extraordinar). Tudor era un pic mai dur. Când i-am spus că am probleme cu urinarea , neavând voie să mă forţez, mi-a replicat apăsat: -„ Păi, nu vedeţi, s-a adunat un litru în pungă! Cât aţi vrea să fie? ”. Adevărul e că după perfuzii, aveam mereu senzaţia de urinare...După schimbul de dimineaţă, a mers mai bine. La o asistentă drăguţă, i-am spus în glumă: „Transmiteţi-i lui T. că după ce a plecat, m-am dez-inhibat... 
  
În timpul nopţii, în starea confuză post-anestezică, văzând un monitor aprins la patul din faţa mea, care mă deranja, am început să apăs pe marginea „Aparatului S” (menţionat mai sus), lipit de piept cu bandă adezivă, crezând că e telecomandă. –„ Vai, dl. Chira, puteaţi să muriţi, era setat pentru funcţionarea inimii...!”, mi-a spus asistenta. Norocul meu că banda adezivă masca butoanele de setare. 
  
A doua zi, o felie de pâine cu margarină şi mutat în acelaşi salon de la etajul doi. Şi...o surpriză: am rămas cu pijamaua de pe mine, restul era la garderobă. Era sâmbătă iar garderoba închisă până luni dimineaţă. Deeee, gestiune...Cu telefonul unui coleg de salon am vorbit cu soţia (cu hemiplegie) s-o anunţe pe fiica mea să-mi aducă un minim necesar...dubluri la cele sigilate din garderobă... 
  
La Spitale, pâinea se dă dimineaţa. În salon, evident n-am primit pâine pentru prânz şi cină. Felia de pâine cu unt de la micul dejun era de la Secţia Chirurgie de care aparţine Terapia intensivă. Altă Secţie...Nu-mi părea rău, nici nu doream, dar, e o mică problemă de management...Deasemenea, etajera din W.C. lipsea...Paharul şi pasta de dinţi, în buzunar...-„S-a rupt”, mi-a spus infirmiera şi încă nu avem alta...În urmă cu 3 luni tocmai se fixau lângă lavoare nişte dispozitive pentru hârtie de şters pe mâini. Dar...nu e hârtie...Sunt cam cârcotaş, din vremea când controlam tot felul de lucrări. Făcând comparaţie cu Spitalul de Oftalmologie, unde stau lunar o zi pentru injecţie cu avastin, aici nu era sub lavoar decât un coş de gunoi. La Ofta´ însă, după un control televizat, au pus 6 (şase): hârtie, ace, vată, p.v.c., menaj...Evident că bolnavii le încurcau...iar infirmierele îi certau...În schimb, la Ofta, era un WC la trei saloane mari, de pe vremea prof. Haţieganu...Dar au început renovări. 
  
Acum, cu valva sunt „binişor”. În fiecare scrisoare, bunicul îi scria tatei: „Noi suntem binişor”...Mi-e teamă însă de endocardită...Zilnic am impresia că am smptomele...Precum Harris din „Trei într-o barcă”. 
  
I-am povestit unei vecine, d-na Angela, despre implantarea valvei mele. 
  
-Cine- v-a operat? 
  
-Dl. Dr. Moţ Ştefan. 
  
-Da, l-am cunoscut când era rezident. Tata era internat la Institutul Inimii. Avea tensiunea de 60/30 ! A supravieţuit. Tânărul doctor era deosebit de atent la detalii. Părea foarte preocupat de însuşirea secretelor inimii. Am prezis că va deveni un mare doctor. 
  
-Era subţirel, atunci ? 
  
-Nu, era robust, puternic, parcă un pic blond şi creţ. 
  
# Da, dl. Dr. Moţ, e un medic deosebit! Valoare naţională! Am fost avertizat că nu vorbeşte mult...Dar ce spune, e fără echivoc! Şi, minunat, îi învaţă şi pe alţii, de pildă, discipolul dr. Mihai Cocoi (scuze, mereu m-am încurcat cu numele, Cocoiu, Cotoiu...desigur, nu sunt primul...Un om deosebit, de viitor!). Dl. Cocoi e primul care după ecografie mi-a spus că valva e bine aşezată...Mă temeam că e câş... 
  
Aşteptând la ecografie, văd că iese dl. Dr. Moţ împreună cu un vechi prieten de-al meu de când lucram la TCC, Lucică B. Foarte drăguţ, m-a prezentat: -„Prietenul meu, cu care am colaborat la construirea Bazei Sportive Transilvania” (într-adevăr, a fost o lucrare grea, făcută din bani de premii, pe terenul din Mănăştur fost „pişalău de vite” al Clinicii Zootehnice. Amintiri...). M-am bucurat că dl. doctor joacă acolo tenis, sportul meu preferat, cândva... Lucian este singurul prieten comun...Am aflat asta post-intervenţie. Nici măcar la un nepot din Cluj, Şef de clinică, nu am apelat. Toată cinstea pentru dl. Doctor, ajutând un necunoscut! Mulţi poate nu vor crede. 
  
# Imediat după externare, aveam febră de 37,5-37,9 grade. Mă temeam de endocardită. Medicul de familie, prin fiica mea, mi-a prescris un antibiotic , unasyn (cât pe ce să scriu Usayn, dar ăsta e campionul olimpic la sută...). L-am suportat doar trei zile, dar a fost bine. Febra a devenit 36,5. Recuperarea după o astfel de intervenţie, se face cu prudenţă, răbdare. 
  
Îmi pare rău că inima nu mi-a permis participarea la Festivalul Naţional „Eterna epigramă” ce s-a desfăşurat la Cluj în zilele de 28-29 iunie (sunt şi eu membru al Cenaclului Satiricon). Nu mă simţeam destul de bine. Nu mai vorbesc de chef-masa fesivă...Dar colegii, au băut un pahar şi pentru mine. 
  
P.S. Recent, în discuţia cu un cardiolog, acesta m-a întrebat din nou: „Când a fost implantarea valvei?”. –„Exact Vineri, 7 iunie”. -„O, da era Al III-lea Congres „Progrese în Cardiologie şi Chirurgie Cardiovasculară” Cluj, cu participanţi din ţară şi din lume, la care s-a prezentat o intervenţie TAVI în transmisie „live”. –„Nu ştiu dacă era şi intervenţia pe valva mea, sau eram doar unul dintre „candidaţi”, şi nici nu are importanţă”. Fiind atâţia invitaţi specialişti, era normal să se facă o pregătire complexă. Mă bucur că eram printre ei. Congresul s-a desfăşurat la Grand-Hotel Napoca, la restaurantul căruia, în fiecare an Primăria Cluj Napoca ne sărbătoreşte de 1 octombrie pe pensionari. 
  
Dintr-un articol din City News Cluj din 11 iunie, referitor la acest Congres, redau două remarci: 
  
-Dr. Moţ Ştefan, medic primar cardiolog:- ”Minim-invaziv înseamnă o agresiune minimă asupra pacientului, cu o recuperare foarte rapidă, cu foarte puţine complicaţii şi bineînţeles un confort incomparabil mai mic pentru pacient(...). Progresele sunt incredibile şi sunt în fiecare lună, nu în fiecare an(...). Ce ştiam acum 5 ani este de multe ori schimbat, dar vă pot spune că aproape în totalitate ce ştiam pe chirurgie acum 25 de ani este în totalitate schimbat. Lumea merge înainte şi noile tehnici şi noile proceduri care se pot efectua vor demonstra clar asta.” 
  
-Dr Molnar Adrian, Directorul medical al Institutului Inimii: „Pacienţii noştri beneficiază de aceste tehnici fără niciun fel de cost”. Confirm că aşa este, nu am avut coplăţi. Un pas spre normalizare. 
  
Acum, după ce am valva nouă, a apărut alt necaz: ameţeală permanentă, vederea slăbită, atrofie corticală (confirmată prin C.T. Craniu), deci probleme neurologice, evident legate de vârstă. Nu am putut stabili dacă ar fi posibilă vreo legătură între TAVI şi ameţeli, cum mi-a sugerat o amică, medic psihiatru din generaţia mea...Am fost anesteziat perfect, inclusiv cu analgosedare, după un vast interogatoriu al drăguţei d-ne doctor ATI (una dintre cele mai riscante specializări!). În timpul intervenţiei, am visat frumos! Mi se pare normal să ne speriem. E unul din motivele pentru care mă tem să-mi operez o hernie. Două prietene sexagenare au decedat după operaţii...Rudeniile puneau vina, ba că, ba că. Însă, vorba Mitropolitului Bartolomeu Anania („Memorii”): „M-am uitat în Buletin şi am aflat ce am...!” (80!!!). Îmi aminteşte de o scenetă a lui Dan Mihăescu cu un pacient care auzise că un doctor montează un cilindru cu pompiţă pentru potenţă...Fiind două cabinete alăturate, intră din greşeală la Stomatologie în loc de Ginecologie...Dialog glumeţ... 
  
Desigur, inima mea nu va fi păstrată într-o casetă de argint, nu va avea o Capelă precum cea a Reginei Maria de lângă Castelul Bran. Dar cu siguranţă ştiinţa medicală va analiza modul de comportare a protezelor de valve aortice. Dacă e nevoie şi de a mea, o ofer... Cât mai târziu...De ţinut minte, „data naşterii ei”: 7 iunie 2019, rezultată din bătălia ei cu Ştefan cel Mare-Mihai Viteazu, sub Luminiţa Duhului Sfânt”... 
  
Mulţumesc lui Dumnezeu şi Colectivului de Medici excepţionali! Domnul să-i binecuvânteze! 
  
Important este că m-am întors acasă mai bine! ("Să ieşi din casă este bine, a te întoarce acasă este şi mai bine !"). Înainte de implant, inima era relativ dilatată (vorba moldoveanului: „am inima di-la-tată şi nu di-la-mamă”...). Acum, trebuie să urmez nişte reguli, valabile dealtfel pentru mulţi: 
  
-prudenţă la efort, inclusiv la sex...Sex? Ha, ha, ha!... 
  
-prudenţă la sare, evitând proverbul: „Capra, oricât ar fi de bătrână, tot mai vrea să lingă sare...” 
  
-prudenţă la grăsimi şi multe ouă, care favorizează creşterea colesterolului şi formarea de ateroame pe vasele de sânge : 
  
¤ „De vreţi mulţi ani să trăiţi, 
  
De grăsimi să vă feriţi. 
  
Grăsimile saturate, 
  
E mai bine aruncate; 
  
Sunt grăsimile- animale , 
  
Prea gustoase în sarmale...” 
  
¤ -“Ce-ai păţit, Bulă, de mergi aşa crăcănat?” 
  
- „Mi-a crescut colesterolul şi mi-a spus doctorul să mă îndepărtez de ouă…” 
  
¤ -“Părinte, în timpul postului am voie la femei?” 
  
- “Da, fiul meu, numai să nu fie grase!” . 
  
- Dar nici nu trebuie să exagerez cu prudenţa în alimentaţie: „Doi bătrâni, soţ-soţie, ajung în Rai. Sfântul Petru îi instalează într-o casă frumoasă. –Cât ne costă chiria ? –Nimic, totul e gratis. Sunt serviţi cu tot felul de bunătăţi : cotlete, sarmale, prăjituri, vin, cafea, etc. Bătrânul, derutat : Bine, dar ăstea îmi agravează diabetul, îmi măresc colesterolul, îmi creşte tensiunea... ! -Nici o problemă, zice Sfântul Petru, aici puteţi servi orice fără frică, n-o să vă doară nimic. – Ei, vezi tu proasto, îi zice babei, m-ai pus să mănânc atâţia ani numai legume şi fără sare, când puteam să fim aici de acum zece ani !...” 
  
Numeroase metafore au la bază “inima” : inima bate, om fără inimă, inimos, inima oraşului, inima pădurii, inima copacului (măduva), foc la inimioară, îmi merge drept la inimă, mi-am luat inima-n dinţi, mi s-a făcut inima cât un purice, ţi-am dăruit inima, inima cere (când ochii văd…), am ceva pe inimă, inimă caldă, inimă îngheţată, sunt cu inima împăcată, am mâncat pe “inima goală”, îmi spune inima ceva, mi s-a făcut inima cât un purice, mi-am luat inima-n dinţi, inimă de piatră, mi se topeşte inima, ai o inimă mare, etc... 
  
# Bunicul meu avea un cântec preferat despre inimă: 
  
„Nopţi de-a-rândul stau, prin cârciumi şi beau, 
  
Ca să uit, aş vrea, ce-a fost odată. 
  
Pahar după pahar, golesc dar în zadar, 
  
Căci inima mi-e tare zbuciumată. 
  
Inimă, inimă, de ce mă chinuieşti, 
  
Inimă, inimă, de ce mereu zvâcneşti, 
  
Lasă-mă, să uit aş vrea, 
  
S-o şterg din viaţa mea. 
  
Inimă, inimă, nu-mi aminti de ea” (...) 
  
Un cântec preferat de români, la chefuri: 
  
„Săraca inima me’ 
  
Fost-am la doftor cu ie. 
  
Hai, hai inimă hai (...) 
  
# În final, două epigrame de-ale mele: 
  
Valva mea, pe lista de aşteptare... 
  
Val va trece, val va face 
  
Inima-mi să nu se-nece, 
  
Teama nu mă lasă-n pace, 
  
N-aş vrea să rămână rece. 
  
Valvă de mistreţ... 
  
Nu ştiu ce mi s-a întâmplat: 
  
De când valva mi-au schimbat, 
  
Nu mai am mersul biped, 
  
Grohăi şi sunt patruped. 
  
Cluj, 14 iunie 2019, Aurel Lucian Chira 
  
Săraca inima me´! 
  
Referinţă Bibliografică:
TAVI (`SĂRACA INIMA ME´ !`) / Aurel Lucian Chira : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3252, Anul IX, 26 noiembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Aurel Lucian Chira : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Lucian Chira
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!