CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





ZUPA DE OPINCI
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ZUPA DE OPINCI 
  
Era obligatoriu ca tata să aibă la prânz o “zupă”. Pentru el toate erau “zupe”: ciorbele, supele, leveşa (cuvânt preluat de ardeleni de la unguri)…Când nu avea carne, îi cerea mamei să facă o zupă chiar şi pe-un picior…de scaun. 
  
Aşa s-a întâmplat într-o zi când mama chiar nu avea nici un fel de carne. Puişorii erau mult prea mici, pufuloşi, iar cele câteva găini tocmai se puseseră pe ouat şi ar fi fost păcat să fie sacrificate. Au fost şi astfel de vremuri. Ba, în plus, avea invitaţi la prânz pe primcurator şi pe cantor. O şedinţă parohială. 
  
În podul casei, mama a găsit nişte opinci din piele rămase de la tatăl ei. Se făceau din piele groasă de bou. Mult mai târziu au ajuns la deşeuri din anvelope, dar erau mai rigide; pentru iarnă. Scorojite, uscate, mucegăite într-un colţ. Le-a spălat, le-a lăsat la înmuiat vreo 3 ore. Apoi le-a tăiat în fâşii înguste precum tăiţeii. Tata tocmai ascuţise cuţitele pe tocila unui vecin; o piatră învârtită cu un mâner; piatra trecea în partea de jos printr-o baie de apă. 
  
Legume şi zarzavat aveam din belşug. Mai rămăseseră şi câteva bucăţi de hribe uscate. După ce au fiert “tăiţeii” vreo 3 ore, a făcut o îngroşeală cu făină şi smântână, plus nişte găluşte tari. Smântâna o primise de la o bătrână din sat, în locul contribuţiei la salar. Ştia să asigure un gust bun. Ca la o ciorbă de perişoare. Cu felul doi nu era problemă : cartofi cu ouă, la cutor. 
  
Musafirii au venit aducând horincă şi vin. 
  
După nelipsita rugăciune au urmat câteva pahare de horincă, şi un aperitiv din slană cu ceapă. Multă sare, nu se gândeau la inimă sau colesterol. Ba, treceau şi pâinea direct prin sarea din solniţă. 
  
La felul I, ciorba de…opincuţe. Ameţiţi fiind de ţuică, au înghiţit cu mare poftă. E drept că fâşiile erau greu de mestecat, dar le înghiţeau. Erau încântaţi că în loc de pâine mâncau prescură, deşi era cam uscată; o înmuiau în “zupă”. Erau obişnuiţi să înghită fără mestecare, căci aveau mulţi dinţi lipsă. Satul nu avea dentist. Aveau doar un ţăran extractor de măsele, posesorul unui cleşte patent. Copiii mici foloseau metoda cu sfoara şi clanţa. 
  
Lui tata i s-a părut ceva dubios, dar având şi musafiri…De fapt, el niciodată nu prea era interesat din ce se găteşte. Mai ales după un păhărel de palincă de 55 de grade. Mama avea talentul de a da gust bun la toate. El mai mergea din când în când la un dentist din reşedinţa de “Raion”, şi cum tocmai era în tratament, îl sfătuise să fie prudent când mănâncă până la următoarea şedinţă când îi va pune coroană. Aşa că a lăsat pe marginea farfuriei tăieţeii ce i-a fost greu să-i înghită. 
  
Totuşi, curios, ca s-o laude public, a întrebat-o pe mama: 
  
-Cheţi dragă, cu ce ai făcut leveşea asta aşa de bună? 
  
-Iezact aşe, domnă preoteasă, că tare-o fost bună!, a completat cantorul. 
  
- Am mai avut nişte burtă ţinută în sare de la vaca lui badea Nicolae, a răspuns mama, cu gândul ca la prima spovedanie să-şi mărturisească preotului din satul vecin minciuna-păcat. 
  
- Dumnezo s-o alduiască pă vaca lui Niculaie!, a completat curatorul. 
  
Turtele şi vinul hibrid, i-a făcut să uite de ciorbă. 
  
Nouă, copiilor, mama ne făcuse într-o oliţă separat ciorbiţa “fără carne”…Cu mai multe hribe. Am prânzit mai repede. 
  
Se pare că ţăranii aveau stomacul de fier pentru că n-a fost nici o reclamaţie. Doar tata s-a ales cu o uşoară diaree, pe care a pus-o în seama perelor mălăieţate consumate cu lapte acru. 
  
Ba mai mult, nevasta primcuratorului a vizitat-o pe mama, aducând şi o căniţă cu smântână, să-i spună cum a făcut ciorba (ţăranii nu prea foloseau cuvântul “reţetă”). 
  
După ce a aflat şi tata secretul “ciorbei”, ne-a spus povestea cu un prieten din tinereţe cu care a fost la peţit la fata unui învăţător. Serviţi fiind cu cafea cu lapte, (aşa-i ziceau la cea făcută din “cicoare “), a observat că prietenul lui tot învârte linguriţa în cană şi apoi brusc înghite… 
  
-Ce tot învârteai în cană măi Toadere?, l-a întrebat după ce au plecat. 
  
-Măi Vasile, în cană era o muscă…S-o fi lăsat acolo o făceam pe fată de ruşine. Aşa că, am tot ocolit-o, dar la urmă am înghiţit-o. 
  
Referinţă Bibliografică:
ZUPA DE OPINCI / Aurel Lucian Chira : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Lucian Chira : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Lucian Chira
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!