CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





ALEX. şi FEMEILE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ALEX. şi FEMEILE 
  
Întâi voi prelua prezentarea din volumul „JURNAL SECRET. Serie nouă”, ed. Corint 2016, cu ilustraţii minunate de Costel Pătrăşcan. Am introdus şi mici completări din alte surse. 
  
ALEX. ŞTEFĂNESCU. (Alex punct Ştefănescu...) Critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947, în Lugoj, unde părinţii moldoveni locuiau temporar, apoi mutaţi la Suceava. A fost redactor şef la România literară. 
  
Autor a peste 25 de cărţi, dintre care a avut un mare ecou Istoria literaturii române contemporane, 1941-2000, apărută în 2005, care a fost onorată cu Premiul U.S. şi Premiul Academiei. Volumele Jurnal secret, 2009 şi Bărbat adormit în fotoliu, 2010, s-au epuizat repede şi reeditat. 
  
Emisiunea Un metru cub de cultură, difuzată de Realitatea TV şi emisiunea Istoria literaturii...de la TVR Cultural, i-au adus Premii ATPR. Alte emisiuni TV: Tichia de mărgăritar, Iluminatul public, mult îndrăgite de telespectatori. 
  
Multe cărţi despre Eminescu, etc... 
  
Bărbat voinic, înălţime 1,87, greutate binişor peste 100 kg. (aşa se autodefineşte), cu o casă cu livadă la ţară aproape de Bucureşti (un fel de „mărţişor arghezian”), câştigată prin „Istorie…”. 
  
Căsătorit în 1970 cu Domniţa-Maria-Eugenia Andreiovici (cu toate trei, spune dânsul în glumă), devenită Ştefănescu, tot scriitoare. O vreme au fost profesori căjvănari (Cajvana, comuna lui Luca Piţu), la fel cum au fost la început şi soţii Ţenea (Preşedinte naţional al celor 40 de Filiale ale Ligii Scriitorilor) profesori tărnăieni (Tarna Mare, Oaş). Ambii vor apare, desigur, în „Istoria literaturii române de la Alex până la...”, cum a fost a dânsului „de la Călinescu la Alex”. Din 1975, familia Ştefănescu se stabileşte în Bucureşti. Deşi aparent multi-iubăreţ (în vorbe), sunt împreună cu mare dragoste şi astăzi, după 47 de ani, cu un an mai puţin decât mine. Cinste lor!. 
  
Alex scrie că îl va studia pe Eminescu până la moarte. Eu, fan al dânsului, îl voi studia pe Alex tot până la moarte, cu privire la femei... La moartea mea...Şi eu şi el, facem cercetare...În afară de cărţi şi articole, m-am documentat şi de pe Facebook (are 4988 de prieteni Fb, limita fiind 5000), unde este asaltat de mulţi admiratori (mai ales de admiratoare..., cum spune deseori în glumă). 
  
Răsfoind „Caietele”, am descoperit părerea lui Cioran despre critică („CAIETE III”, pag. 279) „Critica literară ( de fapt orice critică) este o meserie dezonorantă. A judeca dintr-un fotoliu sudoarea altuia, a lucra pe lucrul altuia.... Cea mai rea formă de parazitism; criticii sunt codoşii literaturii.” După astea, mă tot gândesc dacă să mai continuu... 
  
De ce „Alex şi femeile”? Pentru că am constatat că îi place mult acest subiect. Nu ştiu dacă şi ele…Şi mie...Evident, în vorbe...Prilej pentru zâmbete. Şi umorul îi place mult. („sunt consumator şi producător de umor”). Umorul şi femeile. 
  
Dealtfel, prima carte a dânsului, „Preludiu”, scrie că „o prezintă domnişoarelor ca pe un manual de sexologie”. 
  
Teodor Dungaciu, într-un comentariu din Tricolorul despre Jurnal secret, scrie că „ este obsedat sexual”. În realitate, zice dl. Alex, „sunt obsedant sexual”. Seamăn puţin cu dl. Alex în această privinţă. Şi eu la cenaclu fac deseori glume pe seama babelor...Şefa Centrului de pensionari zice că sunt obsedat de temă (corectez şi eu, obsedant...) 
  
Scopul meu, deşi poate fi considerat un plagiat (dl. Alex m-a învăţat despre Copyright), este să fac mai mult cunoscute din scrierile cu umor fin ale d-lui Alex. E un fel de recenzie-eseu. Şi dl. Alex a scris o viaţă întreagă despre alţii. În plus, nu găseşti la tot pasul cărţile dânsului. La Biblioteca Judeţeană Cluj sunt cam puţine. Sărăcia? 
  
Apropo de umor. Într-o cărticică, „Cum se fabrică o emoţie”, dl. Alex are un dialog „EL cu El”. Îşi răspunde singur la întrebări la care ar dori răspuns. De exemplu: -„ Toată lumea îmi vorbise despre EL ca despre un om cu umor. Ei bine, m-a dezamăgit. N-are umor. De câte ori spune o anecdotă, simte nevoia să explice.” –„Şi ce vezi rău în asta?” întreabă celălalt EL. –„Explicând o glumă, o stricăm. Îi distrugem farmecul.” Parcă ar fi un dialog între melci (virtual, căci ei nu au glande vocale); sunt hermarfrodiţi, nu ştii care este EL şi care EA; depinde de momentul combinării… 
  
Are dreptate. Şi eu am meteahna asta. Un prieten, Eugen Coţa, mi-a atras atenţia: -„Deseori eşti prea explicit. Prea n-ai încredere în inteligenţa celui care citeşte. Parcă ţi-ar fi teamă că nu va înţelege ce ai vrut să spui.”. La epigrame (eu le spun „pârţuri literare”) mai completezi cu titlul. 
  
Literatură românească este plină de personaje feminine. În aceeaşi cărticică, găsim caracterizarea lor în cuvinte puţine, specifică criticului literar: Duduca (Ciocoi vechi şi noi)-iscusinţă diabolică în manevrarea bărbaţilor, Nadina (Răscoala)-aroganţă aristrocratică, Otilia (enigma Otiliei)-surâs de Giocondă, Matilda (Cel mai iubit dintre pământeni)-cu spatele în pat atât la soţ cât şi la cititori, etc. Femeia apare ca o fiinţă imprevizibilă, iar bărbaţii urmăresc numai să o seducă. Cochetăria lor este eficientă cu acel ”Du-te-ncolo, vino-ncoace, lasă-mă şi nu-mi da pace... 
  
Nu de puţine ori ori am fost acuzat că sunt ironic. Deseori sunt asociate umorul şi ironia. Prin ironie caut întotdeauna umor. E drept că ironizarea cuiva sau a ceva, poate supăra, dar cei mai mulţi zâmbesc. Recunosc, de multe ori am fost ironic. Chiar şi în nişte schimburi de mesaje cu dl. Alex (nu vreau să creez impresia că sunt un apropiat al dânsului, sunt prea neînsmnat; este deosebit de amabil şi sunt sigur că răspunde la foarte mulţi simpatizanţi). Mi-am cerut scuze, dar a răspuns că nu-l deranjează deloc. Dimpotrivă, îl amuză. Într-un paragraf din „Cum se fabrică o emoţie”, cei doi „EL” fac o analiză a ironiei: „O defineşte ca o formă de discreditare, ce are o funcţie distructivă dar benefică în măsura în care distruge fertilizator. Două feluri de ironie: ironie agitată şi ironie calmă. Dacă există zăcăminte de cultură, apare la suprafaţă umorul, plăcerea jocului. Ironia, în accepţia pozitivă, constituie dovada directă a bunăstării spirituale. Etc...”. 
  
Găsim definită ironia şi ca „băşcălie, batjocură, înţepătură, cu semnificaţie opusă sensului obişnuit”, dar şi ca „ascuţit spirit de observaţie”. Îmi convine a doua...; mai greu de realizat. George Budoi scrie că „Ironia este umorul inteligent, iar băşcălia este umorul prostului”. Şi epigrama are o bună doză de ironie. Aş spune că „epigrama este o ironie fină”... 
  
Desigur, este mai interesant să citiţi integral cărţile d-lui Ştefănescu, dacă le găsiţi. Aici găsiţi doar un concentrat, precum cele pentru supe, pentru cazul în care nu staţi prea bine cu timpul. 
  
Prima iubire a d-lui Alex se pare că a fost Ozana...O găină superbă, care la mutarea lor de la Lugoj la Suceava cu „bou-vagon” (aşa erau poreclite vagoanele de marfă, şi eu am avut parte de astfel de mutare), la un popas în plin câmp, aproape că a pierdut-o pe Ozana. Pentru un copilaş ar fi fost o mare tragedie. 
  
Prieten din copilărie şi coleg de şcoală cu actorul Vladimir Găitan (Duţu), erau îndrăgostiţi de aceleşi două fete. „La 13 ani Duţu era deja bărbat cu experienţă...iar eu nu aveam aţa ruptă”. Duţu a aranjat iniţierea în apartamentul prietenei lui, în care a invitat încă o prietenă de-a ei. Alex era speriat de perspectiva ruperii aţei... Auzind-o pe soră-sa chemându-l la masă, a renunţat şi s-a grăbit la masă, „cu aţa intactă”. 
  
În timpul liceului, a fugit în pădure cu colega Mădălina unde şi-au construit o colibă. A aflat recent că a murit de cancer. 
  
De neuitat momentul când se afla la Oneşti împreună cu Nicolae Manolescu şi Ana Blandiana, unde la un meci de fotbal al scriitorilor arbitrat de autoarea Motănelului Arpagic, şi-a organizat o galerie cu fete de la liceu, să scandeze „În materie de sex / Cel mai bun este Alex!”. Lucru ce l-a făcut invidios pe Manolescu... 
  
În „Bărbat adormit în fotoliu”, povesteşte despre vizita cuiva, făcută acasă, unei foste colege de facultate, finalizată cu sex spontan, turbat în hol la despărţire, în timp ce soţul ei adormise în fotoliu după multă ţuică. Uşa de la cameră era întredeschisă...În carte este prezentată ca povestea altcuiva, dar eu i-am scris într-un mesaj că sunt convins că era dânsul. 
  
În aceeaşi carte, scrie despre un incident „plăcut” din trolebuz. La o frânare bruscă, o minunată doamnă a fost împinsă în braţele lui...Doamna şi-a cerut scuze. Domnia sa, „bătrân şi gras” (el o spune...) a întrerupt-o: -„E absurd să vă cereţi scuze. S-a întâmplat exact ce mi-am dorit!”. În loc de o palmă, doamna i-a strigat: -„Să vă fie ruşine!” 
  
Alta: „Călătoream cu un tren de noapte..Lângă mine o femeie frumoasă...Am adormit...Piciorul meu se lipise de piciorul ei...Cineva a aprins lumina. Surpriză…Lângă mine era un geamantan de piele...Doamna plecase la Restaurant.” 
  
La un moment dat, admiră şi o doamnă în vârstă, Doina Cornea, eroină a bătăliei anticomuniste, dar după ce i-a citit „Jurnalul” a rămas dezamăgit. 
  
Cu deosebită admiraţie, povesteşte cum Mihai Şora, la 93 de ani a dansat o noapte întreagă „cu iubita lui, tânăra şi frumoasa Luiza Palanciuc”. Sadoveanu avea totuşi 60 de ani când s-a recăsătorit cu Valeria de 20 de ani, dar chiar la 93 de ani...Oare cum va fi Alex la 93 de ani?... 
  
Am descoperit şi o doamnă pe care nu prea o are la suflet...În vremea când colabora cu revista Cultura a lui Augustin Buzura, a constatat la Redacţie cum „femeia în negru” Angela Martin, cu un aer superior-visător, îl domină „în mod inexplicabil” pe Gusti, corectându-i brutal unele cuvinte ce I le dicta. „Lipsită complet de simţul limbii, se gâgâie şi se mâmâie minute în şir”, scrie despre ea dl. Alex. „Augustin Buzura, pe care l-am admirat şi iubit decenii la rând, m-a dezamăgit prin dependenţa lui de Angela Martin; ca să nu mai vorbesc de paginile ei ideologice invadate de gândaci, orientare pro-comunistă, pro-Iliescu, anti-Coposu” scrie Alex. Am inserat acest citat, pentru că gândesc similar. Într-un schimb de mesaje cu dl. Alex o caracterizează ca „bruneta malefică”. Am cunoscut-o la o vizită a lui Buzura (soţul verişoarei mele) la Târgul de carte de la Cluj şi mi s-a părut destul de drăguţă, agreabilă. Dar am simţit că-l domină pe Gusti. O fi numai de faţadă? 
  
8 oct. 2010...O frumoasă doamnă admiratoare, i-a dăruit lui Alex un mic diamant cu o clemă de aur! Nu ştiu dacă l-a declarat la fisc... Prins de cămaşă, Domniţa nu şi-a dat seama ce e şi l-a atenţionat: -„Vezi că ai o bucăţică de varză pe cămaşă!” . Deh, când ai burtă, se mai agaţă resturi de mâncare pe cămaşă...E bine să ai o soţie atentă cu tine. 
  
Am intrat în legătură cu dl. Alex după ce am citit despre jocul de şeptic de la Vila Neptun, partide cu familia Buzura. El era partenerul Mărioarei. Şi acum (2011) mai merge cu Domniţa la Neptun, dar, scrie dânsul, „rău este doar faptul că am îmbătrânit amândoi, mai ales eu...” 
  
Tot la Neptun, l-a întâlnit pe Radu Beligan (92), alături de Mona, asistenta lui (26!), care „făcea public gesturi de tandreţe, rezemându-şi capul de umărul lui”. Îmi aminteşte de întâlnirea lui Arghezi în Cişmigiu, cu Victor Eftimiu însoţit de două fete. –Îţi prezint secretarele mele! –Ce vorbeşti, dom´le, mai secretezi, mai secretezi?, i-a răspuns Arghezi. 
  
Tot în legătură cu marea, dl. Alex e mândru că pe „Aleea Stelelor de mare” din Mangalia, este imortalizat în pavaj şi numele dânsului şi simte o satisfacţie deosebită când „este călcat în picioare” (de doamne drăguţe...). 
  
La semnarea unui protocol politic în 2012 PDL-PNŢCD cu Elena Udrea, o caracterizează: „frumoasă, statuară, detestată de femeile urâte”. O declaraţie politică: „Eu, oricum, nu mai am mult viitor, fiind grav bolnav de inimă. N-am ales între Ciorbea şi Pavelescu, ci mi-am oferit sprijin grupării legitime. N-am linguşit-o pe Elena Udrea, ci am fost curtenitor cu ea, aşa cum sunt cu orice femeie”....... Gata cu politica! 
  
Altă poveste cu femeile: Dl Alex scrie că lucrează la cartea „Cum e să fii femeie?” Vrea să dezlege enigma feminităţii. Parteneră de dialog şi consultare o are pe poeta Lia Faur din Arad, o neconformistă. „Când voi ajunge pe lumea cealaltă, Dumnezeu m-ar putea lua drept consilier în această problemă”, scrie cu umor dl. Alex. 
  
Apropo, în „Şcoala de scriitori Kiseleff 10”, Marin Ioniţă povesteşte despre o vizită culturală a unei poete la un Consiliu Judeţean. Pe sub masă, Preşedintele o pipăia pe poetă. –Să ştiţi, d-le Preşedinte că şi noi poetele avem p... la fel ca toate femeile! 
  
A scris o confesiune cu titlul: „CE ÎMI PLACE SĂ FAC CU O FEMEIE”. Iată: „1. Să o ridic în braţe. 2. Să o aştept la o întâlnire. 3. să o mângâi cu o mână uşoară pe frunte...Ca în Eminescu: „Şi de-a vârstii ei căldură, fragii sânului se coc”. 4. Să-mi apropii faţa de a ei. Acum nu se mai poate. Am conjunctivită cronică. 5 Să o fac să râdă. Cică pe jumătate e cucerită. 6. Să mă bat pentru ea.Nu pentru concurenţă ci în caz de agresiune. Am avut două cazuri: într-unul am salvat-o de viol cu preţul unei bătăi crunte, în altul m-am făcut de râs: femeia ţipa de plăcere...7. să merg cu ea prin magazine. 8. Să o fardez. 9. Să-i respir respiraţia......Mă opresc aici...” 
  
Ah, Femeile! Aflăm „CUM SE CUCEREŞTE O FEMEIE?”(din „Întâmplări”): 
  
“Nimerind, cândva, în aceeaşi cameră de hotel cu scriitorul G.G., i-am mărturisit, pe un ton dramatic, că n-am deloc succes la femei. 
  
-Vai, d-le Alex, dar numai eu m-am culcat cu vreo patru sute (!). Vă explic eu cum să procedaţi. Să zicem că acolo, pe scaunul ăla, e o tipă. O vedeţi? 
  
-Da, mi-o imaginez. Nu mi-e greu, fiindcă toată ziua numai la femei mă gândesc.” 
  
Şi i-a explicat ce trebuie să facă... 
  
Poetul Emil Brumaru, comentează candidatura lui Alex la Senat: „Fii atent, fiule, femeia politică nu ştie de critică. Vrea întruna lăudată, pe fese şi sâni pupată, luată-n braţe...Crede-le, ca pe flori culege-le...”. Dl. Alex dă replica: Vin şi eu (cel mai mare critic literar în viaţă) şi spun: „Emil, eşti nubil, gândeşti ca un copil, tu ai ideea de a curta femeia, eu, suprem bărbat, o aştept în pat (mă las EU curtat). Femeia politică trage mai mult la critică, pe care vrea s-o seducă cu o ţâţă şi o bucă . Un poet i se pare desuet (căci acţionează încet)....”. 
  
În Campania electorală, dând unei doamne distinse ziarul electoral, aceasta i-a spus: „Precis doriţi ceva de la mine...-”Da, doamnă, bărbaţii când fac un cadou, urmăresc să obţină ceva...”. de remarcat gândirea d-lui Alex: „vreau să ajung în Parlament fiindcă am auzit că acolo se doarme bine.” 
  
Mâncând o îngheţată pe stradă, o doamnă: -„Vai, sunteţi dl. Alex Ştefănescu. Vă admir. V-am citit cărţile”. Simţindu-se stângenit, meditează, în timp ce-i cad câteva picături pe cămaşă: „Mâncatul unei îngheţate are oricum ceva indecent (trebuie mereu linsă)”. 
  
Telefon de la un student: „D-le Alex, la 21 de ani încă sunt virgin. O colegă e de acord să se culce cu mine, cu condiţia să-i aranjez o întâlnire cu dvs. Vrea să-i spuneţi părerea despre versurile ei”. S-au întâlnit, dar i-a spus tânărului că n-au valoare. –Şi cum a fost? –A fost bine, dar nu chiar cum scrie în cărţi...” 
  
Dl. Alex a debutat la 17 ani în Suceava, cu o poezie. Citez câteva versuri: „Poate că totul e simplu/ Flori aşezăm împreună cu spinii/ Poate că vorbele-s spuse în zadar”. De mare actualitate! A fost supranumit „poetul oraşului” ( după cum amicii mei din excursii, cum le făceam câte-o prostioară cu rime, îmi ziceau „poetul nostru”). 
  
Un „love story” povestit de dl. Alex, o întâmplare reală: Alai de nuntă, mirii traversează calea ferată, cizma miresei se prinde între şină şi traversă, vine un tren, tânărul disperat îi iese în faţă implorând oprirea. Prea târziu. Amândoi sunt striviţi. 
  
O vizită acasă a frumoasei studente N., m-a intrigat profund. Anterior îi povestise cum i-a cedat unui pompier ce o ameninţa cu sinuciderea. Dl. Alex i-a recomandat să-l părăsească. Nu s-a sinucis...Acum venise pentru lucrarea de licenţă, împreună cu un alt prieten al ei. Dl Ştefănescu îl descrie: stârpitură, aschimodie, leşinătură, chelie, ochelari (nepotul meu, deştept şi drăguţ, are 7 dioptrii!), îi scârţâiau genunchii (fiica mea dragă, scoate uneori un sunet din articulaţie în mers, o coxartroză incipientă). Era totuşi o fiinţă umană. Papa Francisc spunea “Toţi suntem fiii lui Dumnezeu!” -Aţi stat de vorbă cu acel tânăr? Eraţi sigur că N. nu-l aprecia? Aici este vorba despre un Jurnal şi nu un Roman de ficţiune. 
  
Este sunat de o elevă de liceu: -Sunt îndrăgostită de dvs.. Răspunsul d-lui Alex: -“Nu e nimic de făcut. Ce legătură poate să fie între un fost bărbat şi o viitoare femeie?”… 
  
Dl. Alex despre eroul din Război şi pace: “Pierre Bezuhov mi se pare mai om, el este fricos, dar se străduieşte să fie curajos…În tinereţe, l-am iubit din toată inima şi am visat să fiu gras şi să port ochelari ca el, ceea ce mi-a reuşit!”. Cum să nu zâmbeşti? 
  
O ziaristă, cam impertinentă, l-a întrebat la o întâlnire cu publicul: -Dar, despre moarte ce părere aveţi? (cu siguranţă erau apropouri la vârsta lui). A răspuns, spre amuzamentul publicului: -“Moartea încă n-am cunoscut-o, aşa că deocamdată nu mi-am făcut o părere despre ea”. Un răspuns cumva asemănător cu al mexicanului de 113 ani, care, întrebat “de când i-a pierit apetitul sexual?” a răspuns: -“N-am trăit încă atât de mult”. 
  
Mă voi abate puţin de la dl. Alex şi voi trece la dl Al. Adică Al. Florin Ţene (Sandu), Preşedintele Ligii Scriitorilor., al cărei membru am devenit de curând. Sandu este mult mai rezervat în disputa despre femei. Căsătorit cu Titina de aproape 50 de ani, constituie un cuplu ce poate fi dat ca exemplu. Dacă ne raportăm însă la tinereţe, în romanul său semiautobiografic “Răzbunarea gemenelor” povesteşte despre sexul tânărului oltean cu cele două surori gemene securiste: “O săltam în sus până la lustră şi apoi revenea unde trebuie”. La fel, cu o prietenă colegă conspirativă. Toţi scriitorii au treabă cu femeile, cu sexul…În scrieri… 
  
Mai sunt şi “eşece”, vorba celebră a odraslei fostului Preşedinte: Cică Nichita Stănescu a fost vizitat în Amzei de o tânără poetă ce ţinea neapărat să i se dăruiască. Cum se întâmpla frecvent, era ameţit de băutură. S-au dezbrăcat, poeta s-a aşezat în pat. Nichita, uitându-se în jos, derutat, zice că ar fi exclamat: -“No, n-avem p…!” 
  
Facebookul ăsta ne mănâncă timpul…Dl. Alex este foarte activ şi glumeţ. 
  
Recent dl. Alex a postat o poză superbă, precizând că fam. Ţurlea l-au declarat “Wonder Man”. Galantul Alex precizează: “Dedic această fotografie tuturor doamnelor şi domnişoarelor care vor să ştie cum sunt în realitate”. Mă rog, fie, dar aici tratăm problema “Wonder Woman”… 
  
La postarea pe Facebook a d-lui Alex despre poezia lui Eminescu, Floare albastră, am comentat şi eu: -Excelent, d-le Alex! Sunteţi un mare eminescian. Dar eu sunt un cârcotaş: Vesul “Vom şedea în foi de mure!”…Doamne fereşte! Spinii murului ar perfora fesele iubitei…Centurionul roman, căruia Gemina nu-i asigura…, prinse o dăcoaică, “Şi-o puse cu cracii-n sus/Lângă murus dacicus”. (Atenţie! murus nu e mur…). “Şi astfel, măi fraţilor/Se născu un nou popor!” 
  
În altă postare, dl. Alex, cu o fotografie tinerească, sub titlul “Bătrâneţe”: “În anumite momente ale zilei, privit din anumite unghiuri, arăt destul de bine. Mă gândesc că pot avea succes la femei alegând un moment fast şi plasându-le pe doamne şi domnişoare într-un unghi convenabil”. Iar femei… Resemnat, altă dată scrie cu tristeţe : “Ultima blondă din viaţa mea”, cu poza căţelei alb-galbene. 
  
“Iată cel mai frumos mesaj de Crăciun pe care l-am primit vreodată, scrie dl. Alex. pe Fb. Mi l-a trimis o femeie, al cărei nume nu-l pot face cunoscut. (L-am menționat însă într-un jurnal ultrasecret, care va apărea la 50 de ani după moartea mea.)”: “Te văd simultan la mai multe vârste, în mai multe contexte…Să te bucuri de Crăciun aşa cum numai tu ştii să te bucuri, ca un matur-copil, şi să te gândeşti un pic şi la mine. Te sărut”. 
  
-“Dorli, singura fată din liceu pe care n-am reuşit s-o cuceresc. Revăzută după 50 de ani, am sărutat-o foarte aproape de colţul gurii…” (şi eu într-o poezie, colţul gurii…) 
  
O poză împreună cu scriitoarea Clara Mărgineanu: “O secundă am fost învingător în competiţia cu sute de bărbaţi” 
  
La postarea despre volumul Mariei Almăşan “Nici nu mai ştiu cine sunt”, tratând problematica relaţiei bărbat-femeie, dl. Alex dă titlul insolit: “Despre posteriorul femeii”. 
  
“Se apropie sfârşitul şi multe lucruri ce doream să le fac rămâne nefăcute. Printre ele, n-am murit niciodată cu femeia iubită…. Şi nu am avut un cal!...”, meditează dl. Alex Ştefănescu. . Mai aveţi ceva timp! 
  
Aurel Lucian Chira 
  
Referinţă Bibliografică:
ALEX. şi FEMEILE / Aurel Lucian Chira : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Lucian Chira : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Lucian Chira
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!